Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul
cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Animale.ro

Bronsitele cronice la pisici

22.07.2009  |  10239 afisari

Bronsita cronica reprezinta inflamatia persistenta a unei sau a mai multor bronhii, organele tubulare care transporta aerul de la trahee la pulmoni. Aceasta afectiune poate implica bronhiile lobare sau caile respiratorii de calibru mai mic. Iritatia sau inflamatia cronica bronhiala, de la caz la caz, pare sa contribuie la cresterea secretiilor traheo-bronsice, aparitia tusei si a modificarilor arhitecturale progresive de la nivelul arborelui bronsic, care consecutiv vor modifica circulatia aerului.

Bronsita cronica poate afecta atat cainii, cat si pisicile, dar nu este atat de frecvent intalnita la caini. Traheobronsita infectioasa cronica este mult mai frecvent intalnita la pisicile in varsta de pana la un an. Animalele mai tinere au sanse mai mari sa fie afectate de infectii sau malformatii pulmonare, in timp ce la cele in varsta predomina neoplaziile (cancerele). Nu exista nicio predilectie de sex.

Cauza bronsitei cronice este necunoscuta in majoritatea situatiilor, dar poate fi reprezentata de o infectie virala sau bacteriana, cronica sau recurenta care poate sugera o tulburare a imunitatii locale, o infectie prelungita, dischinezia ciliara care reprezinta o anomalie congenitala rara a cililor respiratori, precum si prezenta poluantilor din mediul inconjurator, incluzand expunerea pasiva la fumul de tigara si reactiile de hipersensibilitate.

Ce trebuie urmarit

·  Tuse
·  Tahipnee (respiratie rapida)
·  Respiratie dificila
·  Miscari intermitente de vomitare sau ragaituri (adesea gresit interpretate ca „voma”)
·  Cornaj
·  Anorexie
·  Depresie
·  Febra

Tusea este agravata de efort si poate fi exacerbata in momente diferite ale zilei. Pisicile grav afectate devin cianotice (nuanta albastra a gingiilor si a limbii) cand sunt supuse efortului si pot lesina dupa ce tusesc. Spre deosebire de caini, tusea nu este foarte frecvent intalnita la pisici.

Diagnosticul

Testele de diagnostic sunt necesare pentru identificarea bronsitei cronice. Aceste teste pot fi reprezentate de:

Istoricul medical complet si examinarea clinica, incluzand ascultatia atenta a cordului si a pulmonilor. Ascultatia pulmonilor este adesea anormala, insa ascultatia cordului este de cele mai multe ori normala. Tusea poate fi provocata in urma palpatiei (metoda de examinare a diferitelor parti ale organismului atingandu-le si simtindu-le) traheei sau in timpul unei stari de excitatie. Obezitatea este frecvent intalnita.

Istoricul medical al pisicii voastre poate include intrebari cu privire la urmatoarele aspecte: imbolnaviri anterioare, tratamentele anterioare si raspunsul la acestea, apetit, pierderea in greutate, activitate sau intoleranta la efort, tuse si expunerea ambientala la pulberi, fum si vapori.

Radiografii toracice. Imaginea radiografica toracica normala apare modificata la majoritatea cazurilor. Rezultatele tipice includ cresterea densitatii interstitiale.

Examinarea cailor respiratorii

Examen citologic si microbiologic. Sputa (secretiile mucoase de la nivelul pulmonilor, bronhiilor si traheei) poate fi obtinuta folosind diferite tehnici. Spalatura traheala (spalatura transtraheala) este o procedura prin care o proba de lichid este obtinuta si analizata. Acest test implica plasarea unui ac mic in traheea unui pacient usor sedat. Lavajul bronhioalveolar este o alta metoda pentru obtinerea probelor fluide. Sputa este examinata bacteriologic si testata din punct de vedere al sensibilitatii (antibiograma). Examenul citologic este de asemenea recomandat pentru a determina tipul de celula prezent la momentul respectiv (infectie activa, dovada unei alergii, paraziti sau celule canceroase).

Bronhoscopia. Aceasta procedura consta in plasarea unui tub flexibil de calibru mic din fibra optica in caile respiratorii, tub care permite vizualizarea directa a cailor respiratorii superioare si inferioare. Acest test poate pune diagnosticul si poate exlude alte boli cum ar fi pneumonia, viermii pulmonari, infectiile micotice si cancerul.

Alte teste de diagnostic pot include:

Electrocardiograma (EKG) pentru a determina ritmul cardiac si pentru a sesiza eventualele anomalii ale inimii.

Hemoleucograma poate fi efectuata pentru a determina starea generala de sanatate si pentru a verifica daca exista infectii secundare. Hemoleucograma pisicilor cu bronsita cronica este in general in limite normale. Rezultatele anormale ale hemoleucogramei pot fi sesizate in cazul evolutiei unei pneumonii, parazitoze respiratorii, dirofilariozei sau altor boli secundare.

Examenul biochimic al sangelui poate fi recomandat pentru a determina starea generala de sanatate a animalutului de companie si pentru a verifica daca exista infectii secundare.

Testul pentru dirofilarioza pentru a pune in evidenta anticorpii pentru Dirofilaria sau prezenta microfilariilor.

Examinarea materiilor fecale pentru a pune in evidenta viermii pulmonari.

Analiza gazelor prezente in sangele arterial. Aceste teste pot fi utilizate ca metoda de prelevare a sangelui arterial pentru determinarea nivelelor de oxigen. Acesta este un test sensibil utilizat pentru verificarea prezentei unei pneumopatii importante. Multe dintre spitalele veterinare nu au echipamentul necesar pentru a efectua acest test, dar sangele poate fi analizat cu usurinta la un spital uman local.

Diagnosticul diferential

Bolile care pot parea asemanatoare bronsitelor cronice sunt urmatoarele:
Aspiratia (actul de a inhala) din boala esofagiana cronica
Bronhopneumonia (bacteriana sau fungica)
Insuficienta cardiaca congestiva
Corpii straini
Dirofilarioza
Pneumopatia inflamatorie
Infestatia parazitara pulmonara
Pneumonia (inflamatia/infectia pulmonilor)
Fibroza pulmonara (formarea de tesut fibros in pulmoni)
Neoplazia pulmonara (tumorile pulmonare)

Tratamentul

Bronsita cronica poate fi o afectiune grava si progresiva care provoca dificultati de respiratie. Tratamentul bronsitei cronice este ghidat de catre examenul citologic si microbiologic al secretiilor traheobronsice (sputei), extinderea modificarilor radiologice (pneumonia) si de raspunsul la terapie. Terapia intermitenta si de lunga durata cu antibiotice si corticosteroizi, combinata cu utilizarea bronhodilatatoarelor, medicamentele antitusive si terapia de sustinere a sistemului respirator constituie baza terapiei cronice. Tratarea bronsitei cronice idiopatice este frustranta deoarece cauza ascunsa a inflamatiei este rareori determinata si controlata. Pacientii cu leziuni avansate incluzand bronsectazia (dilatatia cronica a bronhiilor si bronhiolelor cu infectie secundara) sau atelectazia lobara, in general, raspund slab la terapia medicala. Suprimarea completa a tusei este rara.

Terapia antitusiva. Utilizarea suprimantelor tusei variaza de la caz la caz. La pisicile care nu au bronsita bacteriana, ruperea ciclului tusei este o parte importanta a tratamentului. Suprimantele tusei sunt contraindicate in cazul pneumoniei. Unele dintre suprimantele tusei (antitusive) utilizate sunt hidrocodonul (Hydrocodon) sau butorfanolul (Torbutrol).

Terapia bronhodilatatoare. Bronhodilatatoarele pot creste forta de contractie a muschilor respiratori, efect care poate fi utilizat in cazul pisicilor cu dispnee cronica (respiratie dificila). Teofilina si variatele ei saruri sunt cel mai frecvent alese. Teofilina cu actiune prelungita sau retard (Theo-Dur, Uni-Dur) este utilizata adesea de doua ori pe zi. Unele pisici nu pot tolera efectele adverse ale xantinelor, care pot fi reprezentate de anxietate, nelinistea, tahicardia, poliuria si emeza.

Antibioterapia. Aceasta ar trebui utilizata la pisicile cu traheobronsita bacteriana primara sau cu o infectie secundara complicata bacterian. Alegerea medicamentul este ideal sa se faca in functie de rezultatele examenului bacteriologic si ale antibiogramei. Cu toate acestea, la cele mai multe pisici, tratamentul cu antibiotice produce o ameliorare redusa, cel mai probabil datorita faptului ca bronsita nu este determinata de o infectie bacteriana sau datorita lipsei unei culturi si a unei antibiograme adecvate.

Optiunile de antibiotic pot fi: amoxicilina-acid clavulanic (Synulox, Clavamox), trimetoprim-sulfonamide (Triprim), cefalotin sau cefalexin, enrofloxacina (Baytril, Enroxyl) sau tetraciclina pentru minim 3 saptamani. Alte antibiotice pot fi alese cand Bordetella bronchiseptica este izolata in culturi. Gentamicina poate fi administrata prin intermediul unui nebulizator (o metoda de tratament prin care antibioticul este conditionat intr-o forma farmaceutica de spray pe care animalutul vostru de companie il inhaleaza). Acest tip de tratament este, de regula, administrat de doua ori pe zi, timp de 5 zile consecutiv.

Terapia cu antiinflamatoare. Utilizarea prednisolonului si a prednisonului este cea mai eficienta in controlul celor mai multe cazuri de bronsita si este cel mai eficace tratament in tratarea bronsitei eozionfilice. Medicamentele utilizate contin prednison ce se administreaza cel mai frecvent de doua ori pe zi, iar apoi doza este diminuata treptat pana la cea mai mica doza eficace (adesea administrata o data pe zi sau o data la doua zile).

Rareori, afectiunea este vindecata complet, cu toate acestea, cu o ingrijire atenta la domiciliu, ameliorarea semnificativa a semnelor clinice se produce la multe pisici.

Ingrijirea la domiciliu si preventia

Nu exista o ingrijire specifica la domiciliu care sa poata trata aceasta boala. Cu toate acestea, ar trebui sa urmati intocmai protocolul clinic si terapeutic pe care vi l-a recomandat medicul veterinar, precum si sa-i administrati animalutului vostru medicatia specifica prescrisa dupa cum v-a fost indicata.

Monitorizarea pacientului poate fi critica si poate include urmatoarele:

Administrati medicatia prescrisa asa cum va fost recomandata si aveti in vedere sa va contactati medicul veterinar daca intampinati dificultati in tratarea animalutului vostru de companie.

Tratamentul cu bronhodilatatoare, antitusive si antibiotice poate fi o masura suplimentara care poate fi luata pentru a reduce necesitatea de a administra in mod continuu sau in doze mari corticosteroizii. Unele pisici pot dezvolta infectii secundare, astfel ca terapia cu prednison va trebui intrerupta. Raspunsul la tratament este variabil, unele pisici recuperandu-se aproape complet, in timp ce altele vor necesita doze destul de mari si diferite combinatii de medicamente intreaga lor viata.

Obezitatea poate accentua problemele respiratorii deoarece afecteaza functia diafragmei, caile respiratorii de calibru mic se inchid mai devreme decat in mod normal si ventilatia poate fi ingreunata. De aceea, se recomanda diminuarea greutatii corporale pe o durata de 2-3 luni folosindu-se fie o dieta speciala, fie un regim alimentar restrictionat.

Evitati expunerea animalutului vostru la factorii stresanti de mediu, inclusiv praful, vaporii, fumurile chimice si fumul de tigara.

Tratarea bolii dentare si a infectiilor cavitatii bucale este un lucru intelept de facut in cazul pisicilor cu bronsita cronica. In momentul prezentarii la dentist, spalatura traheala poate fi obtinuta in timpul inductiei anesteziei, astfel, dand posibilitatea examinarii secretiilor traheobronsice.

Concentratiile serice de teofilina, obtinute dupa o saptamana de terapie, pot fi utilizate pentru a stabili dozajul.

Determinarile curente ale gazelor sangvine si citologia lavajului traheobronsic pot fi utilizate pentru a monitoriza terapia animalutului vostru si evolutia bolii.

Pisica voastra va beneficia numai de volumul de miscare pe care-l poate tolera. Nu-i permiteti pisicii sa faca prea mult efort astfel incat sa ajunga sa se epuizeze. Daca animalutul poarta o zgarda de forta, inlocuiti-o cu un ham. Daca doriti sau daca medicul va recomanda puteti folosi un vaporizator sau un nebulizator astfel ca animalutul sa poata inhala aer umidificat care va lichefia secretiile, va hidrata caile respiratorii si va reduce senzatia de tuse a animalutului vostru. De asemenea, tratarea infectiilor dentare si ale cavitatii bucale este recomandata.

Prevenirea nu este facila, dar cu toate acestea puteti lua anumite masuri pentru a minimaliza problema. Obezitatea va trebui controlata. De asemenea, va trebui sa aveti in vedere minimalizarea iritantilor din mediul inconjurator. Reduceti iritatia cailor respiratorii.

Comentarii (0)

adauga comentariu >>