Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul
cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Animale.ro

Cardiomiopatia hipertrofica la pisici

20.05.2009  |  2976 afisari

Cardiomiopatia este un termen general folosit pentru a desemna boala muschiului cardiac (miocardului). Unele cardiomiopatii au cauze bine definite, in timp ce originea altora este necunoscuta. Cardiomiopatia hipertrofica la pisici (HCM) este o afectiune caracterizata prin ingrosarea camerei principale de pompare a inimii (ventriculul stang) si nu este atribuita altor afectiuni medicale (cum ar fi tensiunea arteriala ridicata – hipertensiunea arteriala).

Prezentare generala

Cardiomiopatia hipertrofica poate, in cazurile grave, sa determine insuficienta cardiaca atunci cand se acumuleaza lichid in pulmoni. De asemenea, la nivelul inimii se pot forma cheaguri de sange care pot calatori la distanta in vasele de sange obstructionand circulatia sangvina pe unul sau mai multe membre (mai ales pe membrele posterioare ale animalului). Cardiomiopatia hipertrofica poate evolua de la o forma usoara la una care sa puna in pericol viata pacientului.

Masculii din rasa de pisici Maine Coon, Persana si Ragdoll sunt cei mai susceptibili de a fi afectati de aceasta maladie, alaturi de pisicile cu varste cuprinse intre 6 luni si 4 ani. Ca o nota generala, pot fi afectate toate pisicile de orice varsta.

Cauzele principale ale cardiomiopatiei hipertrofice sunt de natura genetica. Factorii care pot accelera aparitia dificultatilor in respiratie si/sau a insuficientei cardiace la o pisica cu cardiomiopatie hipertrofica sunt reprezentati de: febra, infectie, stres (da, chiar si de o vizita la medicul veterinar!), anestezia si/sau sedarea si administrarea intravenoasa a medicamentelor.

Ce ar trebui sa urmariti

• Respiratia dificila si zgomotoasa, cu gura deschisa (respiratie bucala)
• Incapacitatea brusca de a utiliza unul sau mai multe membre
• Pozitiile ciudate ale corpului cum ar fi lipirea sau asezarea pieptului pe diferite suprafete, intinderea capului si/sau coatele proiectate in exterior
• Lipsa poftei de mancare
• Scaderea in greutate
• Inactivitate

Consultati de urgenta un medic veterinar daca sesizati vreunul din semnele mentionate anterior.

Ingrijirea medical-veterinara de specialitate

Ingrijirea medical-veterinara de specialitate va include testele de diagnostic pentru a stabili cauza care sta la baza aparitiei afectiunii si conduita terapeutica ulterioara.

Diagnosticul

Testele de diagnostic sunt necesare si esentiale pentru a pune in evidenta cardiomiopatia hipertrofica si pentru a exclude alte potentiale boli. Acestea sunt reprezentate de:

• Istoricul medical complet (antecedentele pacientului) si examinarea fizica (consultul propriu-zis), incluzand examinarea inimii si a pulmonilor cu ajutorul unui stetoscop.

• Radiografiile toracice pentru a detecta marirea in volum a inimii, colectiile de lichide din torace si pentru a exclude alte cauze ale unei respiratii dificile (pneumonia, astmul sau tumorile).

• Ecocardiograma (examinarea ecografica a inimii) - o procedura nedureroasa in care o sonda este tinuta in contact cu toracele dupa tunderea parului din zona de investigare, procedura care are rolul de a pune in evidenta diagnosticul prezumtiv si de a-l confirma, dupa ce anterior au fost excluse alte cauze ale maririi in volum a cordului.

• Electrocardiograma (EKG-ul) - o inregistrare a electroradiografului ce reprezinta activitatea electrica a inimii provenita prin amplificarea impulsurilor electrice mici si continui generate in mod normal de inima. Aceasta metoda de diagnostic se efectueaza pentru a sesiza eventualele ritmuri neregulate ale inimii si/sau pentru a ajuta la identificarea maririi in volum a inimii.

• Teste de sange pentru a evalua starea generala a pisicii si/sau pentru a monitoriza tratamentul. O hemoleucograma completa pentru a pune in evidenta vreo eventuala stare de anemie. Se vor efectua, de asemenea, teste sangvine care vor evalua functia diferitelor organe si electrolitii prezenti in sange (elemente sangvine capabile sa conduca un curent electric) - cum ar fi potasiul (important in mod special in cazurile severe de insuficienta cardiaca) - teste de coagulare ale sangelui, etc.

• Testarea tiroidei, mai ales la pisicile trecute de varsta de 7 ani, pentru a detecta eventualele tumori tiroidiene sau hiperfunctia glandei tiroide.

• Masurarea tensiunii arteriale pentru a putea diagnostica hipertensiunea (o tensiune arteriala ridicata in mod persistent) ca si cauza a modificarilor cardiace.

Diagnosticul diferential

Simptomele cardiomiopatiei nu sunt specifice, astfel ca multe alte boli ale inimii sau pulmonilor pot produce simptome si modificari clinice similare celor intalnite in cardiomiopatia hipertrofica. Testele de diagnostic recomandate vor ajuta la diferentierea cardiomiopatiei hipertrofice de urmatoarele:

• Cardiopatia hipertiroidiana (angina pectorala la hipertiroidieni) - determinata de hiperfunctia glandei tiroide
• Cardiopatia hipertensiva - produsa de o tensiune arteriala ridicata (hipertensiune)
• Cardiomiopatia restrictiva felina - se caracterizeaza printr-un defect de expansiune in faza diastolica a activitatii cardiace, care jeneaza umplerea ventriculara.
• Bolile cardiace congenitale
• Anemia usoara pana la grava (scaderea numerica a globulelor rosii ale sangelui) - produce destinderea inimii si/sau insuficienta la pisicile cu boli cardiace.
• Administrarea in exces pe cale parenterala (injectabila) a lichidelor - terapia cu lichide poate determina insuficienta cardiaca la pisicile cu boli cardiace
• Bolile pericardice primare (bolile sacului care imbraca inima si originea marilor vase sangvine)
• Excesul de hormon de crestere (STH)
• Masele mediastinale (o masa sau o formatiune care se dezvolta in spatiul dintre membrana care imbraca pulmonul si cea care captuseste cavitatea toracica).

Tratamentul

Nu se recomanda niciun tratament pentru cazurile usoare, fara simptome prezente, dar vizitele regulate de control la clinica veterinara sunt vitale. In cazurile grave (insuficienta cardiaca congestiva - acumularea de lichid in pulmoni si/sau in cavitatea toracica, aritmii cardiace, formarea de coaguli sangvini, insuficienta renala si/sau tensiune arteriala scazuta sau stare de soc), se recomanda adesea internarea pacientului si ramanerea in spital pe o perioada initial nedeterminata. Cazurile grave de cardiomiopatie hipertrofica pun in pericol viata animalutului afectat.

• Terapia cu oxigen, diureticele si/sau unguentul cu nitroglicerina se pot dovedi necesare pentru tratamentul initial al insuficientei cardiace congestive.

• Evacuarea colectiilor lichidiene anormale (toracocenteza) de la nivelul cavitatii toracice atunci cand fluidele sunt prezente si interfereaza cu procesul respirator normal.

• Complicatiile aparute in urma formarii coagulilor de sange trebuie tratate cu medicamente suplimentare (pentru durere si controlul coagularii). NOTA: medicamentele anticoagulante (de tipul activatorilor tisulari ai plasminogenului) au fost utilizati cu succes la pisici, dar au efecte secundare foarte grave.

• Modificarile intreprinse in dieta pisicilor cu insuficienta cardiaca confirmata sunt uneori recomandate (alimentatie cu restrictie de sodiu sau chiar diete specifice).

• Beta-blocanti pentru a diminua frecventa cardiaca, a minimaliza impactul stresului si nu in ultimul rand pentru a reduce obstructia orificiului ventricular al inimii (jumatatea stanga a inimii).

Diltiazemul (un blocant al canalelor de calciu) poate fi folosit daca se constata prezenta clara a insuficientei cardiace congestive sau a unei relaxari anormale a miocardului. Dilacor-ul sau Cardizem-ul CD (forme cu actiune indelungata ale Diltiazemului) pot fi recomandati pentru comoditatea administrarii unei singure doze, zilnice.

Enalapril-ul sau benazepril-ul (pentru a reduce tensiunea arteriala) pot fi recomandati la pisicile cu insuficienta cardiaca cu scopul de a reduce activitatea hormonilor (enzima de conversie a angiotensinei) daunatori si retentia de sodiu.

• Diuretice (pentru a favoriza productia de urina) in cazul acumularilor de lichide.

• Nitratii (aplicati local cu mana protejata de o manusa intr-o zona relativ lipsita de par, cum ar fi fata interna a urechii) pot fi folositi la domiciliu in cazul in care este sesizata respiratia dificila sau administrarea la domiciliu a medicamentelor este o problema. O noua doza va fi administrata numai dupa toaletarea locului unde a fost aplicata doza anterioara.

Aspirina sau cumadin-ul (warfarina) pot fi administrate la cazurile cu risc crescut de formare a coagulilor.

Ingrijirea la domiciliu

Administrarea medicamentelor exact cum v-au fost prescrise duce la ameliorarea frecventei cardiace a pisicii voastre. Invatati cum sa luati frecventa cardiaca, notati rezultatele si transmiteti-le regulat medicului vostru veterinar. Anuntati-va medicul veterinar daca intampinati dificultati in administrarea medicatiei prescrise.

Reduceti la minim situatiile stresante. Multe pisici o duc cel mai bine daca sunt tinute in casa numai ca animalute de companie.

Observarea evolutiei pacientului in dinamica

Evolutia exacta depinde de gravitatea afectiunii, raspunsul pacientului la tratament, recomandarile medicului vostru veterinar si sesizarile voastre. Un posibil program poate include controale la fiecare 6-9 luni, in functie de cursul natural al bolii. Examinarile de control sunt efectuate mai frecvent la inceput pentru a monitoriza raspunsul pacientului la tratament. De asemenea, in acelasi scop pot fi efectuate si radiografiile toracice. Probele de sange sunt recoltate periodic pentru a monitoriza efectele medicamentelor asupra rinichilor si a electrolitilor (de exemplu, potasiu). Masuratorile tensiunii arteriale vor fi intreprinse periodic la pisicile care primesc diuretice sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei ca enalaprilul sau benazeprilul (care reduc tensiunea arteriala). Ecocardiograma efectuata initial va fi repetata periodic (la 3-6 luni dupa diagnosticare si din nou la 9-12 luni). Evolutia bolii se poate modifica rapid, astfel ca testele efectuate pentru monitorizarea progresiei acesteia vor influenta deciziile cu privire la terapie si prognostic.

Preventia

Aceasta boala este considerata a fi genetica; din acest motiv, nu exista o preventie propriu-zisa. Pisicile afectate de aceasta boala nu trebuie imperecheate.

 

Comentarii (0)

adauga comentariu >>