Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul
cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Animale.ro

Otita externa la pisici

18.08.2008  |  3905 afisari

Otita externa este destul de intalnita la pisicile ce ies afara. Dar faptul ca stau in casa, nu le scuteste de a face aceasta boala. Pantofii dumneavoastra aduc orasul in pragul casei. Cum se manifesta si cum se trateaza aceasta boala puteti afla din materialul de mai jos.

Prezentare generala

Otita externa, cunoscuta in mod obisnuit ca o infectie a urechii, este caracterizata de o inflamatie a componentelor tisulare moi ale canalului auditiv extern. Ea este o afectiune frecvent intalnita la pisici.
Exista cativa factori care pot predispune pisica ta la infectii auriculare, inclusiv:
• Conformatia sau structura anatomica anormala a urechii cum se intampla in cazul polipilor nazofaringieni (mult mai frecvent intalniti la pisicile tinere)
•  Apa sau par in urechi
•  Alergii
•  Traume
•  Tumori (frecvente la pisicile in varsta)
•  Materiale straine in urechi (ariste, etc.)
•  Paraziti
•  Boli autoimune
•  Dermatopatii generalizate
Infectiile sunt produse de fungi, bacterii sau paraziti. Testele de laborator pot ajuta la precizarea caruia dintre acesti agenti i se datoreaza aparitia bolii. Acarienii urechii (Otodectes) pot produce aproximativ 50% din infectiile auriculare ale pisicilor tinere.
Ce ar trebui sa urmariti
Simptomele comune ale infectiilor auriculare pot fi reprezentate de:
•  Scarpinarea sau frecarea urechii
•  Scuturarea capului
•  Prezenta unui miros sau a unei secretii anormale din ureche
•  Durere la atingerea urechii

Diagnosticul


Ingrijirea medical veterinara de specialitate trebuie sa includa testele de diagnostic care au posibilitatea de a determina cauza ascunsa a infectiei auriculare si care au menirea de a ajuta la ghidarea recomandarilor de tratament ulterioare. Testele de diagnostic sunt necesare pentru a confirma diagnosticul de otita externa si pentru a exclude alte afectiuni care evolueaza cu simptome similare. Testele pot include:
•  Istoricul medical complet si examinarea clinica cu acordarea unei atentii speciale urechilor si pielii. Medicul vostru veterinar va acorda o atentie deosebita dimensiunii canalului auricular, prezentei durerii, mirosului urechii, prezentei parului sau a corpilor straini, diferitelor formatiuni sau polipilor, caracteristicilor secretiei sau exsudatului, integritatii timpanului si starii de sanatate per ansamblu. Animalutul vostru este foarte probabil sa trebuiasca sedat.
• Citologia, care implica prelevarea unei probe din secretia auriculara sau orice formatiune si examinarea ei la un microscop. Secretia auriculara, daca este prezenta, este examinata pentru a pune in evidenta eventualii acarieni, ciuperci sau bacterii. Acest test va ajuta la determinarea cauzei otitei externe si in alegerea unui tratament optim pentru animalutul vostru.
Unele animalute este posibil sa necesite examene de diagnostic suplimentare pentru a determina cauza ascunsa care sta la baza anormalitatilor. Animalutele cu infectii auriculare recurente, acelea care raspund slab la tratament, animalutele cu probleme generalizate ale pielii sau cele cu alte probleme de sanatate foarte probabil vor avea nevoie de teste de diagnostic aditionale. Acestea pot fi reprezentate de:
•  Cultura si sensibilitatea implica prelevarea unei probe de secretie auriculara si trimiterea acesteia la un laborator pentru a identifica bacteriile specifice prezente. Bacteriile sunt expuse la o multitudine de probe de antibiotice pentru a determina care le va ucide cel mai eficient.
•  Radiografiile pot fi recomandate pentru a determina starea de sanatate a canalului auricular si a substratului osos al urechii si pentru a evalua extinderea procesului patogen. Unele cazuri de otita externa (inflamatia urechii externe) pot progresa catre otita medie (inflamatia urechii profunde).
•  Hemoleucograma si profilul biochimic sangvin pentru a verifica factorii care ar putea contribui la aparitia infectiei, precum si pentru a determina daca este prezenta vreo afectiune simultana.
•   Analiza urinei pentru a evalua rinichii si vezica urinara
•  Teste pentru evaluarea nivelelor hormonilor tiroidieni pentru a determina prezenta hipotiroidismului, care este cea mai comuna tulburare endocrina care produce otita externa la pisici
•  Teste pentru evaluarea functiei glandei suprarenale pentru a exclude sindromul Cushing, care este hiperadrenocorticismul secundar excretiei pituitare excesive a hormonului adrenocorticotrop (ACTH).
•  Teste alergice pentru a determina daca animalutul tau de companie este alergic la diferite lucruri care ar putea sa-i irite urechile, precum si pielea.
•  Proba alimentara pentru a exclude alergiile
•  Examen micologic in cazul prezentei infectiilor micotice severe sau recurente
•  Raclatul dermic pentru a exclude prezenta acarienilor, cum ar fi Demodex

Diagnosticul diferential


Alte probleme medicale pot determina simptome similare celor intalnite in otita externa. Este important sa excludem aceste afectiuni inainte de a pune un diagnostic de certitudine. Exemplele sunt:
•    Atopia este produsa de o alergie. Pisicile cu boli pruriginoase ale pielii (insotite de mancarime) produse de un alergen, frecvent prezinta si otita externa.
•    Bolile autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau discoid sau pemfigus
•    Alergia de contact
•    Demodecia
•    Dezechilibrele endocrine
•    Alergiile alimentare
•    Corpii straini, cum ar fi aristele
•    Bolile urechii, cum ar fi neoplaziile, hiperplazia si polipii
•    Parazitii, cum ar fi acarienii urechii
•    Polipii
•    Seboreea
•    Traumatismele
•    Tumorile. Urmatoarele au fost raportate: carcinomul scvamocelular (mult mai comun la pisici decat la caini), histiocitomul, adenoamele glandelor sebacee, adenocarcinoamele, epiteliom bazocelular, mastocitom, condrom, condrosarcom, trichoepiteliom, adenoame ale glandelor apocrine, fibroame, fibrosarcoame si papiloame.

Tratamentul


Tratamentele pentru otita externa pot include urmatoarele:
•  Tratarea procesului patologic primar, a factorilor ascunsi care predispun animalutul vostru la infectie, precum si a agentului infectios specific.
•  Curatarea urechii. Acest lucru poate fi realizat la domiciliu prin introducerea solutiilor speciale in urechea animalutului vostru sau prin curatarea urechilor de catre medicul vostru veterinar. Infectiile moderate si cele severe pot necesita sedarea animalutului si toaletarea urechii de catre personalul specializat.
•  Terapia locala. De regula, consta din medicatia otica pe care va trebui sa o introduceti de 1-2 ori pe zi in urechea pisicutei voastre. Medicamentul specific si modalitatea de administrare va depinde de agentul cauzal al infectiei. Este extrem de important sa urmariti intocmai indicatiile medicului vostru veterinar. Orice nerespectare a recomandarilor primite poate compromite succesul tratamentului.
•  Terapia sistemica cu glucocorticoizi (steroizi) pentru a reduce durerea si inflamatia
•  Antibioterapia in cazul infectiilor bacteriene grave sau a ulceratiei; antibioticele sunt alese in functie de examenul citologic si/sau examenul bacteriologic si antibiograma.
•  Terapia antifungica in cazul infectiilor micotice severe sau recurente
•  Terapie antialergica
•  Vizitele periodice ulterioare la medicul vostru veterinar sunt importante pentru a va asigura ca starea pisicii voastre nu se agraveaza.
Ingrijirea la domiciliu si prevenirea
Tratamentul optim necesita o combinare a ingrijirii la domiciliu cu cea veterinara de specialitate. Asigurati-va ca medicul vostru veterinar sau asistentii acestuia v-au aratat cum sa administrati medicatia in urechile animalutului vostru.
•  Nu folositi tampoanele de vata in interiorul urechilor; acestea pot propaga infectia si/sau secretia mai adanc in canalul auricular. Curatati urechile inainte de aplicarea medicatiei.
•  Intorceti-va la medicul vostru veterinar pentru examinarile ulterioare dupa cum v-a fost sugerat.

Acasa, ingrijirea speciala a urechilor pisicii voastre ajuta la mentinerea starii de sanatate a acestora. Uscati-i urechile dupa imbaiere sau inot si controlati-i urechile sa nu aiba corpi straini.

De asemenea, la primul semn de scarpinare, scuturare din cap, durere, inflamatie, miros sau secretie, duceti-va neintarziat pisicuta la medicul vostru veterinar pentru un control.

Comentarii (0)

adauga comentariu >>