Cromwell
Am avut ocazia sa ingrijesc cateva zile un pui de cioara griva care cazuse din copacul in care avea cuib. Asta se intampla de mult cand eram student intr-un oras din Ardeal si locuiam la socri. Am gasit un pui de cioara sub un brad si l-am scos in ultima clipa din ghiarele unei pisici. Cum nu aveam cum sa-l urc inapoi in copacul care avea poate 20-25 metri inaltime, l-am dus in garajul din curte si am incercat sa-l cresc, poate si fiindca citisem undeva ca daca este bine dresata cioara griva invata cuvintele mai ceva ca un papagal. L-am botezat Cromwell pentru ca croncanea intr-una ceva asemanator si in primul rand l-am hidratat caci parea a fi intr-o stare acuta de deshidratare, apoi am incercat sa-l hranesc cu diverse tipuri de alimente dupa cum citisem in Lumea animalelor de Brehm, adica cu rame tocate, cereale inmuiate in apa si paine. Dar cel mai mult ii placea parizerul tocat si cascavalul ras. Bineinteles ca ataca de fiecare data cand incercam sa-l hranesc si tinta preferentiala era ochiul meu, dar dupa ce-i acopeream capul cu o carpa si-i tineam ciocul deschis puteam sa-i dau mancarea cu penseta. Am stat asa vreo 3-4 zile spre supararea socrului meu care nu mai putea sa lase usa garajului deschisa sa nu fuga cioara sau sa n-o devoreze pisicile, dar finalul relatiei8 mele cu Cromwell a survenit din alte motive: din clipa cand am ridicat puil de sub brad am devenit inamicul numarul 1 al ciorilor din cartier care mi-au compromis existenta. Imaginati-va ca eram asteptata la iesirea din casa de cei doi parinti care ma luau la croncanit si nu ma lasau de loc indiferent unde ma duceam. Unul ma urmarea celalalt alerga in cartier si dadea alarma si in scurt timp apareau zeci de ciori care ma insoteau cu croncanitul lor. La proteste participau atat parintii care erau din specia griva cat si numeroase ciori asa zise de aratura care cuibareaa prin acea parte de oras. Zgomotul era suparator si atragea atentia lumii pe strada mai ales ca fusese in cinematografe filmul lui Hitchock "pasarile". Cand urcam in autobuz imi pierdeau urma dar unul din parinti ramanea in locul in care ma pierduse iar celelat se intorcea acasa sa ma tina sub observatie. Asta asa azi, asa maine, mi-am ridicat toata familia in cap, mai ales ca aveam si eu un copil mic care nu mai purea fi scos afara la soare de raul ciorilor care pe mine personal ma si atacau mimand un picaj aproape ce capul meu si croncanind intr-una. Asa ca intr-o zi l-am scos pe Cromwell rehidratat si ghiftuit cu parizer afara in curte si cu spectacolul de rigoare dat de toate ciorile din cartier l-am azvarlit de mai multe ori in sus pana a inteles ce vreau de la el si a inceput sa de-a ca disperatul din aripi si sa aterizeze pe casa noastra. Pana seara tarziu stolul de ciori s-a invartit in jurul casei parca incurajandu-l pe pui sa zboare, in timp ce parintii mimau asupra lui atacuri in picaj sa-l faca sa zboare. Cind si cum a ajuns inapoi in brad nu stiu dar stiu ca tot spectacolul dedicat mie s-a fisiit si numai cand apaream eu in gradina o cioara probabil mama ma supraveghea atent si ma caraia daca ma apropiam de brad.
Răspunde cu citat
mai fratzilor cum puetetzi spune atatea prostii?
) si codalbi cand merg oe teren in fiecare saptamana nu este zi in care sa nu vad codalbi... bine se mai intampla sa nu mai vad 
... si ati avut dreptate "spurcaciul" care este de fapt SPARCACI este disparut de la noi si de asemenea dropia... care mai vine in vizita de la ucrainieni cate o data .... cei care stitzi pasari 
Postat de Vinatorul
, postez mai jos si forma audio:
specheri mai ales daca o fac din masina.
