Dixy-Cainele politist-In memoriam

[huskytraining]

Dixy,cainele meu de la Ciorani de la Scoala de dresaj a politiei de frontiera, a "plecat" dintre noi. A fost un caine devotat, un camarad loial si mi-a facut zilele din armata mai usoare. Afectiunea noastra a dainuit peste timp si spatiu.
Dupa ani de zile de activitate in grupa demonstrativa a Scolii de dresaj, dupa pensionare, a fost luat de un bun prieten al meu, politist de frontiera, la Brigada Constanta. La granita cu Bulgaria, unde si-a trait ultimii ani ai vietii, Dixy parca a sperat in tot acest timp sa ne revedem.
Marti, in data de 28 Iulie 2009, am fost sa il revad... La varsta de 12 ani, prietenul meu nu era sigur, daca Dixy ma va recunoaste dupa atatia ani trecuti.... Eu am simtit toti acesti ani, ca intre mine si camaradul meu din armata, a ramas pentru totdeauna o legatura afectiva vesnica.
Ma bucur nespus ca dupa atata dorinta si asteptare, am reusit sa il vizitez, sa il revad... Am revenit acasa, in Bucuresti, cu gandul la reintalnirea noastra.
Dupa 3 zile de la acest moment al regasirii, prietenul meu Nicu, m-a anuntat ca Dixy a murit. Pe data de 1 August in noapte, cainele meu devotat, a murit... cred eu, linistit.
Am facut un film cu el si in memoria lui.
Va fi intotdeauna in inima mea!

[Neguta]

AM PLANS.
Si m-a durut!

Filmul tau, huskytraining, e un film de iubire. De iubire demna. De iubire muta. De iubire profunda. Si, totodata de mare suferinta: pentru ca Dixy nu mai este...
El te-a rasplatit, cu dragostea lui totala, neconditionata, FARA UITARE in timp.
Tu l-ai iubit si l-ai facut ETERN, cu acest film - de un sentimentalism disimulat barbateste in cadre si gesturi cu mare incarcatura, cu mari trairi mute, secretele VOASTRE, voi - frati de suflet, frati de viata, frati de taina.

Filmul tau, huskytraining, e un MANIFEST DE IUBIRE!
Pe care Dixy il merita intrutotul!

Nu vreau sa accept, nu pot sa accept ca Dixy, acum, e doar un "film"...

Sper sa va re-intalniti, odata, Dincolo! Pentru EL, pentru cat te-a iubit, pentru cat are nevoie de dragostea ta, in eternitate!

Ramas bun, DIXY............

(CE TARE DOARE!!!!)

[huskytraining]

Original a fost postat de Neguta

AM PLANS.
Si m-a durut!

Filmul tau, huskytraining, e un film de iubire. De iubire demna. De iubire muta. De iubire profunda. Si, totodata de mare suferinta: pentru ca Dixy nu mai este...
El te-a rasplatit, cu dragostea lui totala, neconditionata, FARA UITARE in timp.
Tu l-ai iubit si l-ai facut ETERN, cu acest film - de un sentimentalism disimulat barbateste in cadre si gesturi cu mare incarcatura, cu mari trairi mute, secretele VOASTRE, voi - frati de suflet, frati de viata, frati de taina.

Filmul tau, huskytraining, e un MANIFEST DE IUBIRE!
Pe care Dixy il merita intrutotul!

Nu vreau sa accept, nu pot sa accept ca Dixy, acum, e doar un "film"...

Sper sa va re-intalniti, odata, Dincolo! Pentru EL, pentru cat te-a iubit, pentru cat are nevoie de dragostea ta, in eternitate!

Ramas bun, DIXY............

(CE TARE DOARE!!!!)

Atat de adevarat si atat de profund ceea ce ai scris! Este multa traire si iubire in amintirile mele cu Dixy. Recunosc ca am plans cand am auzit ca a murit si lacrimile mele le-am atasat acestui filmulet In memoriam.
Iti multumesc pentru ce ai scris si pentru ca esti unul din oamenii care simte dincolo de aparente.

[cryss4]

Super filmuletul ! Odihneste'te in pace catelus ...

[miki_a]

R.I.P. DIXY...
Nu ai cum sa nu versi o lacrima daca citesti randurile scrise mai sus, daca te uiti la acest filmulet... Ce as mai putea adauga decat faptul ca e pacat ca prietenii nostrii traiesc asa de putin in comparatie cu noi...

[get_vlad67]

SUFLETEL DE ANIMAL
Sa privim aceste animale si sa luam aminte de inseamna afectiunea, daruirea, amestecata cu multa munca...aceste animale dresate pentru a veni tot in sprijinul nostru, al oamenilor...de la ele avem ce invata
CEI MAI MULTI OAMENI ISI PARASESC "COPILASII ",ANIMALELE AU MAI MULT SUFLET DECAT SPECIA UMANA . CICA NE NUMIM SPECIA RATIONALA DAR NU DAM DOVADA DECAT DE SPECIA FARA SUFLET.
Ele aceste animalute merita tot ce este mai bun de la noi cei care intrade-var le iubim si cata durere simtim cand le pierdem.

[lizuka]

Super filmul! imi pare rau epntru dixy ca nu mai e!era un catel atat de devotat, dardin pacate, timpul lor e mai scurt decat al nostru.odihneste-te in pace, Dixy!

[nake_florin]

Uitandu-ma la filmulet emotiile m-au cuprins de la prima pana la ultima secunda!
Coincidenta sau nu , in mainile mele a ajuns astazi o revista , si anume CAINELE MEU.Editia pe care am gasit o are ca data de nastere luna Martie a anului 2002.Ca prima impresie , revista parea una veche ...insa ceva mi-a captat atentia , o poza cu un ciobanesc german sarind printr un cerc de foc.Pana aici nimic deosebit ...dar atunci cand am deschis la articolul respectiv,si anume : Universitatea Canina Ciorani , am fost placut surprins sa constat ca 90% din imaginea articolului il are in prim plan pe DIXY.
Pozele ilustrate in articol il prezinta pe DIxy in anumite ipostaze...in fiecare dintre ele el aratand atitudine , o privire impunatoare dar sensibila in acelasi timp.
Ajungand la niste performante inegalabile in "slujba" sa , Dixy a reusit sa capteze nu numai admiratia celor multumiti prin prizma rezultatelor sale , dar si admiratia oamenilor care doar au auzit de el sau care doar au vazut cateva imagini cu el , atat atunci cand el traia , cat si acum cand el a plecat !!!
Toate aceste rezultate si performante tactile si sufletesti la care DIxy a ajuns , au ca baza munca si sudoarea lui Catalin Cornea , in eforturile sale de a face din Dixy mai mult decat un Ciobanesc German de Lucru....De aici , oricine priveste imaginile postate de Catalin , observa ca intre el si Dixy a fost vorba de o afectiune dincolo de timp , dincolo de spatiu , dincolo de multe lucruri pe care noi doar le percepem la prima impresie despre afectiune si iubire !


Felicitari Catalin .. Felicitari Dixy
Dixy - odihneste-te in pace ..

PS : Postez cateva poze din revista : Cainele Meu - Martie 2002

[huskytraining]

Original a fost postat de nake_florin

Uitandu-ma la filmulet emotiile m-au cuprins de la prima pana la ultima secunda!
Coincidenta sau nu , in mainile mele a ajuns astazi o revista , si anume CAINELE MEU.Editia pe care am gasit o are ca data de nastere luna Martie a anului 2002.Ca prima impresie , revista parea una veche ...insa ceva mi-a captat atentia , o poza cu un ciobanesc german sarind printr un cerc de foc.Pana aici nimic deosebit ...dar atunci cand am deschis la articolul respectiv,si anume : Universitatea Canina Ciorani , am fost placut surprins sa constat ca 90% din imaginea articolului il are in prim plan pe DIXY.
Pozele ilustrate in articol il prezinta pe DIxy in anumite ipostaze...in fiecare dintre ele el aratand atitudine , o privire impunatoare dar sensibila in acelasi timp.
Ajungand la niste performante inegalabile in "slujba" sa , Dixy a reusit sa capteze nu numai admiratia celor multumiti prin prizma rezultatelor sale , dar si admiratia oamenilor care doar au auzit de el sau care doar au vazut cateva imagini cu el , atat atunci cand el traia , cat si acum cand el a plecat !!!
Toate aceste rezultate si performante tactile si sufletesti la care DIxy a ajuns , au ca baza munca si sudoarea lui Catalin Cornea , in eforturile sale de a face din Dixy mai mult decat un Ciobanesc German de Lucru....De aici , oricine priveste imaginile postate de Catalin , observa ca intre el si Dixy a fost vorba de o afectiune dincolo de timp , dincolo de spatiu , dincolo de multe lucruri pe care noi doar le percepem la prima impresie despre afectiune si iubire !


Felicitari Catalin .. Felicitari Dixy
Dixy - odihneste-te in pace ..

PS : Postez cateva poze din revista : Cainele Meu - Martie 2002

Florin, sunt impresionat de ceea ce ai scris. Sunt impresionat de ceea ce ai postat.
Intradevar Dixy a fost un suflet de caine, bun. Un partener plin de daruire si chiar in pozele in care se afla alaturi de sergentul Petrescu(instructorul caruia i l-am lasat pe Dixy in grija) arata mandrie, implicare, siguranta si de ce nu, un spirit puternic de lupta si sacrificiu.
Cum spuneam fara exagerare, Dixy a fost un minunat caine politist.
Multumesc.

[nake_florin]

Dixy in revista

[tami]

povestea frumosului tau DIXY este povestea tuturor cainilor politisti .....care servesc ca niste soldatei si se ataseaza de partenerul lor dar care nu au sansa de a imbatrani si muri mangaiati si sprijiniti de cei care le au fost alaturi ani in sir ...

m a durut f tare si ,da , el a asteptat revederea cu tine dupa care s a retras linistit intr o lume vesnica .

somn usor dragului DIXY !!!!

[huskytraining]

Original a fost postat de tami

povestea frumosului tau DIXY este povestea tuturor cainilor politisti .....care servesc ca niste soldatei si se ataseaza de partenerul lor dar care nu au sansa de a imbatrani si muri mangaiati si sprijiniti de cei care le au fost alaturi ani in sir ...

m a durut f tare si ,da , el a asteptat revederea cu tine dupa care s a retras linistit intr o lume vesnica .

somn usor dragului DIXY !!!!

Multumim eu si Dixy , de-acolo, pentru cuvintele calde si emotionante.
Mi-as fi dorit ca toti cainii care servesc oamenii intr-un astfel de serviciu sa fie totusi fericiti si linistiti in finalul vietii lor. Imi doresc sa nu "plece" singuri, fara nimeni care sa le tina capul in maini.

[toaletare.catei]

Imi pare rau pentru prietenul tau, Huskytraining.

Topicul tau mi-a deschis o rana pe care cu greu am inchis-o. Acum 2 luni a murit sufletelul meu, catelul ce ma cunoastea mai bine decat mama, catelul ce m-a iubit neconditionat 15 ani, Bubu.

A facut tumoare mamara. Am operat-o la cel mai bun veterinar din oras. A mai trait 7 zile. 7 zile chinuite.

In utima zi s-a simtit minunat. A fost vesela, fericita. In jurul amiezii stateam langa ea la perfuzie. Si-a ridicat capul de jos, s-a uitat fix in ochii mei si pur si simplu a murit. Nu am putut face nimic. Absolut nimic. Nu o voi uita niciodata.

Din pacate nu am reusit sa gasesc nici o poza cu ea. Mai jos sunt 2 poze cu puii ei, Mocu Gri si Mocu Negru.

[MirelAris]

Original a fost postat de huskytraining

Dixy,cainele meu de la Ciorani de la Scoala de dresaj a politiei de frontiera, a "plecat" dintre noi. A fost un caine devotat, un camarad loial si mi-a facut zilele din armata mai usoare. Afectiunea noastra a dainuit peste timp si spatiu.
Dupa ani de zile de activitate in grupa demonstrativa a Scolii de dresaj, dupa pensionare, a fost luat de un bun prieten al meu, politist de frontiera, la Brigada Constanta. La granita cu Bulgaria, unde si-a trait ultimii ani ai vietii, Dixy parca a sperat in tot acest timp sa ne revedem.
Marti, in data de 28 Iulie 2009, am fost sa il revad... La varsta de 12 ani, prietenul meu nu era sigur, daca Dixy ma va recunoaste dupa atatia ani trecuti.... Eu am simtit toti acesti ani, ca intre mine si camaradul meu din armata, a ramas pentru totdeauna o legatura afectiva vesnica.
Ma bucur nespus ca dupa atata dorinta si asteptare, am reusit sa il vizitez, sa il revad... Am revenit acasa, in Bucuresti, cu gandul la reintalnirea noastra.
Dupa 3 zile de la acest moment al regasirii, prietenul meu Nicu, m-a anuntat ca Dixy a murit. Pe data de 1 August in noapte, cainele meu devotat, a murit... cred eu, linistit.
Am facut un film cu el si in memoria lui.
Va fi intotdeauna in inima mea!

Imi pare foarte rau pt. trecerea in nefiinta a celui cu care ai petrecut o parte a vietii .Cuvintele sunt de prisos ....insa iti inteleg durerea , durerere prin care am trecut si eu in urma cu 2 ani.Atunci sufletelul meu , o catelusa metis pe nume Pufi a incetat din viata, iar eu am fost ,, paralela " cu lumea cateva luni dupa trecerea ei in nefiinta.
Sunt convinsa ca a fost o bucurie enorma in sufletul ei atunci cand v--ati revazut .
Acum e printre ingeri .... unde si-a gasit linistea ...

[black angel]

Intradevar o iubire neconditionata...o iubire intre un om si un caine...am plans si eu alaturi de sufletul tau pentru pierderea lui Dixy...cuvintele sunt de prisos in asemenea momente...el ca si tine spera in regasirea voastra si a "plecat" linistit dupa aceasta regasire. R.I.P. Dixy