Prin navigarea pe acest site, iti exprimi acordul
cu privire la politica de folosire cookies. Detalii

Animale.ro

Sarpele de casa - Natrix natrix

Sarpele de casa (Natrix natrix) nu este un sarpe veninos si nici constrictor, fiind frecvent intalnit in Europa si, respectiv, in Romania. Ei sunt dificil de sesizat intrucat se deplaseaza rapid si sunt extrem de precauti. Intrucat ei isi incalzesc corpurile prin intermediul mediului ambiant, acesti serpi se tolaneasc la soare imediat dupa mijirea zorilor pentru a-si ridica temperatura corporala suficient incat sa fie apti pentru a-si desfasura activitatile normale si pentru a-si digera prada.

Taxonomie

Regnul: Animalia

Increngatura: Chordata

Subincrengatura: Vertebrata

Clasa: Reptilia

Ordinul: Squamata

Subordinul: Ophidia

Familia: Columbridae

Genul: Natrix

Specia: Natrix natrix

Aspectul exterior

Sarpele de casa este, in general, verde inchis sau maroniu cu un colier (doua pete semilunare) caracteristic galben, crem sau portocaliu situat in spatele capului, particularitate care explica o alta denumire a sa, de sarpele cu inel. Coloritul sau poate fi de asemenea de la gri pana la negru. Fata interna a corpului este intotdeauna mai deschisa la culoare. Pe partile laterale ale corpului se pot sesiza dungi verticale. Linii negre coboara de la nivelul ochilor lor mari si aurii, cu pupila rotunda, pana la comisurile gurii. Limba lui bifurcata este de culoare albastru-negru, ca si irisul. Ochii si narile sunt dispuse pe partile laterale ale capului. Indivizii complet negri (melanistici) si albinosii sunt rar intalniti. Solzii sunt dispusi longitudinal, de-a lungul corpului. Masculii pot fi identificati pe baza prezentei unei umflaturi la nivelul bazei cozii si a lungimii mai mari a cozii in comparatie cu femelele, precum si in urma numararii solzilor subcaudali (68-72 la mascul si 52-56 la femela).

Sarpele de casa prezinta un corp zvelt, atingand o lungime de circa 100-110 cm la mascul si de pana la 170-180 cm la femela, femela fiind de cele mai multe ori mai mare decat masculul.

Exista mai multe varietati de culoare. Dintre acestea cel mai usor de recunoscut sunt urmatoarele:

Natrix natrix perasa – cu doua dungi albe, galbene sau portocalii;

Natrix natrix nigra – cu spatele negru si pata colierului clara;

Natrix natrix ponticus – cu spatele castaniu sau cenusiu-oliv murdar, cu colier putin distinct;

Natrix natrix sparsus – cu spatele negru.

Trebuie sa tineti cont ca imediat dupa naparlire, coloritul este mai deschis.

Comportamentul

Sarpele de casa este o reptila diurna, desfasurandu-si activitatile in principal in timpul zilei. Ii place sa lancezeasca la soare in locurile cu vegetatie bogata, dar este si un bun inotator, serpuind la suprafata cu capul deasupra apei. Daca simte apropierea vreunui pericol, sarpele de casa se scufunda in apa, ascunzandu-se printre vegetatia acvatica, putand ramane sub apa pana la o ora.

Serpii de casa sunt animalute gregare, tolanindu-se la soare alaturi de alti confrati si chiar si de vipere.

Daca veti avea curajul sa-l luati in mana, sarpele de casa va incerca sa se apere, eliminand secretia urat mirositoare a glandelor sale anale si prefacandu-se mort. Uneori, el poate efectua anumite atacuri false napustindu-se asupra victimei, dar fara a deschide gura. Ceea ce trebuie sa stiti, este ca sarpele de casa nu este veninos, nu ataca omul niciodata si nu musca daca este prins, rareori.

Habitatul

Sarpele de casa este distribuit in aproape intreaga Europa, exceptie facand nordul acesteia, in diferite tinuturi ale Africii de Nord si Asia Centrala. Sarpele de casa populeaza regiunile din jurul mlastinilor, baltilor, lacurilor si apelor curgatoare, dar il putem gasi si in paduri, la camp sau in zonele lipsite de vegetatie, ducand o viata atat acvatica, cat si terestra.

Hranirea

Sarpele de casa este un carnivor convins, hranindu-se in principal cu broaste, pesti si rareori cu tritoni, soareci si pasari mici. Puii si tineretul se hranesc cu predilectie cu mormoloci de broasca. Prada este prinsa si apoi inghitita de vie. Un studiu efectuat recent arata ca un sarpe de casa poate supravietui circa un an consumand numai 6-7 broaste.

Reproducerea

Imperecherea se produce primavara, in aprilie-mai, imediat dupa ce ies din hibernare. Masculul urmareste femela pana cand reusesc sa-si incruciseze partile inferioare ale corpurilor, producandu-se copulatia.

Ponta este realizata de femela, in general in lunile iunie-iulie-august, avand aspectul unui ciorchine de 10-15 oua. Ouale sunt ingropate la mica adancime in solurile cu o umiditate crescuta, afanate, sub frunzar sau sub muschi. Exista posibilitatea ca mai multe femele sa-si depuna ouale in acelasi loc. Femela ramane langa cuib doar pentru cateva zile.

In functie de temperatura mediului ambiant, ouale eclozioneaza dupa circa 10 saptamani (in lunile august-septembrie), aparand puii cu o lungime de circa 13-20 cm, care devin rapid independenti.

Masculii ating maturitatea sexuala in jurul varstei de 3 ani, in timp ce femelele nu se imperecheaza pana in anul al patrulea sau al cincelea de viata.

Dupa atingerea maturitatii, masculii naparlesc de circa 2 ori pe an, in timp ce femelele isi schimba pielea o singura data pe an, chiar inainte de depunerea oualor.

Hibernarea

Cand temperatura mediului ambiant scade drastic, in lunile octombrie-martie, sarpele de casa intra in hibernare, utilizand vizuinile abandonate ale iepurilor, fisurile din stanci, mormanele de ingrasaminte naturale (balegar) sau radacinile copacilor ca adapost.

Imediat dupa iesirea din hibernare, sarpele isi petrece primele cateva zile in apropierea hibernaculumului. Ulterior, acesta se va deplasa in cautarea hranei sau a unui partener pentru imperechere.

Speranta medie de viata a sarpelui de casa este in jur de 13-15 ani, maxim 25 ani.

16.01.2008

Animale.ro

Contribuie la descriere