Ara Lear (Lear's Macaw)

In salbaticie, papagalii Ara Lear (Anodorhynchus leari) au o arie restransa de distributie, iar populatia este fragmentata intre cateva locatii din statul Bahia, Brazilia. Pana de curand s-a crezut ca aceasta specie a disparut, iar astazi statutul lor de conservare este critic. Deoarece ei sunt incadrati in lista speciilor in pericol de disparitie in Statele Unite, transferul lor intre state este prohibit fara permisele de tranzit.

Taxonomia



Regnul: Animalia
Increngatura: Chordata
Clasa: Aves
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psitacidae
Subfamilia: Psitacinae
Genul: Anodorhynchus
Specia: Anodorhynchus leari



Foarte putine exemplare din aceasta specie – cunoscuti de asemenea si ca papagalii Ara indigo – pot fi regasiti in afara Braziliei. Ba chiar mai mult, populatia este estimata la mai putin de 200 de pasari. Totusi, recent, pasari din aceasta specie au fost descoperite pe piata comertului ilegal atat din interiorul cat si din exteriorul Braziliei.



Hrana lor consta in principal din nucile disponibile pe plan local si in special din nucile de cocos si nucile altor tipuri de palmieri. O parte importanta a dietei lor este formata din nucile palmierilor siagrus, iar o singura pasare poate consuma pana la 350 de nuci intr-o singura zi. Adaposturile si cuburile sunt situate la adapostul pietrelor de nisip ale tarmurilor stancoase. Papagalii Ara Lear se hranesc atat in copaci, cat si la sol. Fluidul din nucile de cocos necoapte sunt cel mai probabil principala lor sursa de apa.



Aspectul exterior si dimensiunile



Asemanatori cu bine-cunoscutii papagali Ara hiacint sau zambila, papagalii Ara Lear sunt mai mici (75-90 cm) si au o coloratie albastru-cenusiu mat. Papagalul adult poate atinge o greutate corporala in jur de 750-1000 g. Au inele perioculare galben intens, o mica pata faciala de culoare galbena situata imediat inapoia valvei inferioare a ciocului si o dunga galbena pe limba. Ochii sunt maron, iar coada este lunga si conica. Penele de pe fata interna a aripilor si a cozii sunt negre.



Personalitatea



Tinerii papagali Ara crescuti de om sunt foarte adaptabili si in general, foarte usor de mangaiat de multe persoane. Papagalii Ara pot fi extraordinare pasari de companie, desi unii dintre ei au tendinta de a deveni distanti si reci. Papagalii Ara Lear nu sunt atat de galagiosi ca papagalii Ara de talie mare. Acesti papagali Ara pot vorbi, dar au o capacitate limitata de a imita.



Papagalii Ara sunt jucausi si le place sa ciuguleasca. Trebuie intotdeauna sa le puneti la dispozitie jucarioare, bucati de lemn pe care sa le poata ciuguli si ramuri de arbori nontoxici. Pentru a-i feri de pericole si accidente, papagalilor Ara de companie nu trebuie sa li se permita sa stea liberi si nesupravegheati in casa, deoarece acestia pot gasi adesea articole toxice sau periculoase. Trebui socializati cu cat mai multe persoane si expusi unei varietati de situatii cum ar fi colivii noi, jucarioare, vizite la medicul veterinar, imprietenirea cu apropiatii familiei, scurtarea aripilor si a unghiutelor, etc. pentru a evita dezvoltarea fricii de necunoscut.



Adapostirea



Papagalii Ara sunt foarte activi si ar trebui sa le puneti la dispozitie cea mai mare colivie pe care spatiul si bugetul vi le permit. Colivia trebuie sa fie suficient de spatioasa incat sa-i permita pasarii sa-si deschida aripile fara sa atinga marginile acesteia si sa se poata misca cu usurinta intre doua stinghii, altfel se poate instala atrofia musculara, conducand la imposibilitatea pasarii de a mai putea zbura. Un exemplu de marime corespunzatoare pentru o colivie suspendata pentru papagalii Ara mari este de 1,8 x 1,8 x 3 m, desi cu cat colivia este mai mare cu atat este mai bine. Coliviile vor trebui suspendate la circa 1,2 m de sol.



Intrucat papagalii Ara sunt puternici „ciugulitori”, construirea unei colivii durabile este foarte importanta. Coliviile construite din sarma tare, care sa reziste la ciugulit sunt o idee buna. Multi dintre ei invata sa-si deschida incuietorile coliviilor, astfel ca este foarte probabil sa trebuiasca sa folositi lacate sau zavoare cu siguranta pentru a va asigura ca papagalul vostru nu poate evada.



Ideal ar fi ca papagalilor Ara de companie sa li se puna de asemenea la dispozitie o colivie mare plasata afara, pentru bai si miscare.



Hranirea



Toti papagalii Ara au nevoie de multa energie. O mare parte a alimentatiei lor naturale, in special nucile de palmier, este bogata in uleiuri si calorii.



Papagalii Ara trebuie hraniti cu o dieta special conceputa (granulata sau extrudata) suplimentata cu fructe si legume proaspete pentru a adauga varietate si pentru a le stimula psihicul. Din aceste tipuri de diete, papagalii Ara Lear ar trebui sa primeasca circa un sfert de ceasca, suplimentata cu inca un sfert de ceasca de fructe si legume proaspete. Legumele si fructele vor fi spalate bine inainte de administrare pentru inlaturarea murdariei si a pesticidelor. Asigurati-le o varietate larga de alimente proaspete cum ar fi legumele verzi si galbene, fructe, pepeni si nuci (2-3 nuci, ca delicatese). Printre favoritele lor sunt broccoli (nu mai mult de 2 ori pe saptamana), morcovii, frunzele de salata, fasolea verde, castravetii, rosiile, portocalele (fructele bogate in acid – acid citric – trebuie administrate in cantitati limitate), merele, capsunile, bananele, strugurii, pepenii, kiwi, mango, papaya si perele. Nucile pot fi reprezentate de nuci ale nucului negru, pecan, macadamia, migdale si alune. Arahidele sunt adesea contaminate cu mucegaiuri si vor trebui initial deschise pentru a fi verificate in acest sens.



Cantitati mici de seminte pot fi la fel de bine oferite ca si „atentii”, in special ca recompense pentru un bun comportament. Desi acestea sunt foarte apreciate de papagalii Ara, ele nu reprezinta cea mai nutritiva mancarica. Se gasesc amestecuri de seminte speciale pentru Ara, care contin de obicei seminte de floarea-soarelui, un mix de alte seminte, nuci si chiar unele fructe uscate. Multe dintre aceste amestecuri special concepute pentru papagalii Ara sunt etichetate drept vitaminizate, dar in general vitaminele sunt aplicate pe cojile semintelor, astfel ca se pierd atunci cand pasarea decojeste samanta, ca sa o consume. Suplimentele vitaminice nu sunt necesare in cazul pasarilor care sunt hranite cu o astfel de dieta completa special conceputa pentru papagalii Ara. Papagalii Ara care sunt hraniti numai cu seminte trebuie sa primeasca zilnic un supliment vitamino-mineral. In pet-shopuri le gasiti sub forma de solutii care se administreaza cu usurinta in apa de baut. Cu toate acestea, aceasta forma de administrare nu este cea mai indicata. Multe vitamine se descompun rapid in apa. Vitaminele complexului B nu au un gust placut (amar), astfel ca majoritatea producatorilor adauga zahar ca sa le atenueze gustul. Combinatia dintre zahar si vitamine in apa si obiceiul pasarii de a baga in ea mancare si excremente duc la un amestec foarte nepotrivit si reprezinta un mediu prielnic de dezvoltare a bacteriilor. Ideal este ca vitaminele sa fie introduse in mancarurile moi. Spre exemplu, o alegere buna sunt cartofii dulci, iaurtul (in cantitati reduse) si terciul de ovaz, dar la fel de bine, ele pot fi stropite de legumele si fructele suculente, moi.



Nu vor fi oferite niciodata papagalilor Ara cafea, ciocolata, alimente cu continut excesiv de zahar, bauturi alcoolice sau avocado. De asemenea, papagalii nu au nevoie de uruiala.



Papagalii Ara vor trebui hraniti de cel putin o data pe zi, dar cum administrarea hranei poate fi un bun prilej de interactionare cu pasarea voastra, este o idee buna sa-i oferiti hrana suplimentara sau diferite atentii pentru recompensarea comportamentului bun. Papagalilor Ara le va face o placere deosebita sa ia micul dejun cu tine, acesta fiind un moment potrivit in care sa le oferiti vitaminele suplimentare.
Trebuie sa aveti in vedere, ca aceasta specie de papagali necesita o dieta bogata in grasimi si un adaos de proteina, in special la o varsta frageda. O mica cantitate de unt de arahide (circa 15-20% din greutatea corporala a papagalului), nuci de macadamia ternifolia sau de seminte de floarea-soarelui pot fi adaugate pentru a creste nivelele de proteina si grasime. Cantitatea de hrana oferita manual trebuie sa reprezinte aproximativ 10-12% din greutatea corporala a pasarii la fiecare masa.



Apa proaspata trebuie asigurata in permanenta. Papagalilor le place sa-si inmoaie mancarica in apa, asa ca aceasta va trebui schimbata mai des decat in cazul altor specii de pasari de colivie. Vasele trebuie pastrate curate, pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor, si trebuie spalate zilnic.



Aspecte particulare



Ingrijirea
- Imbaierea sau dusarea frecvente sunt vitale pentru mentinerea in bune conditii a pielii si a penajului. Pasarile pot fi spreiate si lasate sa se usuce intr-o camera calda sau la soare sau pot fi uscate cu ajutorul unui uscator de par. Un mod ideal de a imbaia papagalii Ara este de a-i pune intr-o colivie plasata afara in aer liber, de a-i stropi cu un furtun si de a-i permite sa se usuce in soare. De asemenea, poti sa incerci sa iei pasarea la dus cu tine.
- Papagalii Ara sunt zburatoare puternice si cea mai mare putere de ridicare o au penele principale implicate in zbor. Majoritatea penelor principale implicate in zbor (cele 10 pene aflate cel mai aproape de varful aripii) trebuie scurtate pentru a-i impiedica sa zboare, dar se va avea in vedere ca acestea sa fie taiate numai atat cat pasarea sa poata plana la sol. Evitati scurtarea penelor secundare (cele 10 pene aflate cel mai aproape de corp). In general, este indicat sa scurtati egal cele doua aripi. Daca scurtati numai una dintre ele, pasarea isi va pierde echilibru, se va impletici si se poate rani in incercarea de a plana la sol. De asemenea, aveti grija la „penele de sange” (pana imatura, in crestere, mai mare si mai moale decat teaca unei pene mature) si evitati sa le rupeti sau sa le scurtati. Daca este taiata o pana de sange, papagalul poate suferi o hemoragie puternica. Penele mature nu au nervi in teaca si taierea lor nu este dureroasa. Scurtarea aripilor face pasarea mai linistita si mai dependenta si totodata te va ajuta sa-ti menti companionul departe de accidente. Frecventa scurtarii aripilor variaza in functie de cat de rapid naparleste pasarea ta dupa aceasta manopera. Daca penele incep sa creasca din nou si papagalul tau se poate inalta cu usurinta, aripile vo trebui scurtate din nou.
- Taierea ghearelor cu regularitate va va ajuta sa va imbunatatiti de asemenea relatia cu companionul vostru. Folosirea stinghiilor din beton sau dintr-un material abraziv, ii va ajuta sa inlature varfurile ascutite, dar nu va reduce lungimea gherutelor. Din acest motiv, periodic, gherutele vor trebui scurtate sau pilite. Aceasta manopera este bine sa se initieze inca de cand pasarea este tanara pentru ca aceasta sa se poata obisnui cu ea.


 


Viata reproducatoare
- Singura imperechere a papagalilor Ara Lear din captivitate cunoscuta s-a produs in Busch Gardens, Tampa, Florida in iunie 1982. Imperecherea a avut loc intre o femela din Busch Gardens si un mascul din Parrot Jungle, Miami. In Tampa inca mai traiesc doua femele rezultate in urma acestei imperecheri. Cresterea a fost similara cu a papagalilor Ara hiacint.
- In timpul sezonului de imperechere, pentru stimularea reproducerii, in dieta papagalilor Ara Lear vor trebui adaugate suplimente de seminte cu un continut ridicat in grasimi, de tipul celor de floarea-soarelui. Proprietarii care nu au experienta in hranirea puilor din mana, vor trebui sa le permita parintilor sa-si hraneasca puii in primele cateva saptamani.
- Cutiile-cuibar din lemn, orizontale, mari (de circa 60 x 60 x 90 cm sau de 60 x 60 x 120 cm) sunt bine acceptate de catre papagalii Ara de talie mare, in timp ce altii se vor acomoda mult mai bine in cutiile-cuibar de lemn verticale (de circa 40 x 40 x 90 cm). De asemenea, papagalilor Ara trebuie sa li se ofere suficient material de ciugulit. Talasul de pin reprezinta un excelent asternut pentru cutiile-cuibar.
- Cand papagalii Ara se imperecheaza, zgomotul si distanta fata de vecini trebuie luate in considerare.
- Agresiunea intre parteneri este neobisnuita la papagalii Ara. Legaturile care se creaza intre parteneri sunt puternice, dar nu dureaza obligatorii intreaga lor viata.


Sexarea papagalilor Ara Lear
- Speciile genului Ara nu prezinta un dimorfism sexual evident (diferente vizibile intre sexe) si prin urmare, examenul endoscopic (sexarea chirurgicala) sau tehnicile de laborator (testare ADN) sunt necesare pentru determinarea exacta a sexului.
- Sexarea chirugicala este o metoda limitata in cazul pasarilor foarte tinere la care gonadele nu sunt complet diferentiate.
- Noile metode de sexare pe baza ADN-ului sunt non-invazive, exacte, rapide si sigure. Este necesara o mica cantitate de sange, probele putand fi recoltare in urma scurtarii unghiilor sau a venipunctiei. Stresarea pasarii este mult minimalizata in cazul acestei tehnologii. Puii pot fi sexati prin aceasta metoda la orice varsta.
- Masculii sunt de regula mai mari si au capetele mai masive decat femelele.


 


Boli si afectiuni curente


 


Papagalii Ara Lear sunt pasari relativ rezistente si sanatoase. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:


Boala dilatarii proventriculare este o afectiune virala fatala. Nu se cunoaste cu exactitate agentul cauzal al acestei boli, dar se stie ca virusul ataca centrii nervosi ai tractului intestinal, afectand digestia. Perioada de incubatie poate fi chiar de pana la un an, iar pasarile bolnave pot supravietui si raspandi virusul o perioada lunga de timp. Boala este greu de diagnosticat si deocamdata nu se cunoaste niciun tratament pentru aceasta.


Smulsul penelor. Acest comportament are multe cauze si poate deveni un obicei greu de eliminat. Unele dintre cauze sunt reprezentate de plictiseala, frustrarea sexuala, boli ale pielii, stari toxice, dezechilibre hormonale si alergi.


Papiloamele orale si cloacale sunt excrescente cauzate cel mai probabil de un virus herpes si pot fi contagioase. Parintii afectati nu trebuie lasati sa-si hraneasca puii.


Psitacoza (clamidioza), cunoscuta si ca ornitoza sau febra papagalilor, este o boala bacteriana ce poate fi transmisa oamenilor. Aveti grija ca fiecare pasarea noua pe care o achizitionati sa fie testata de psitacoza.


Ciugulirea penelor de zbor si din coada la tineret este un comportament comun al papagalilor Ara tineri, in special in cazul acelora tinuti mai multi la un loc. Pentru prevenirea acestui comportament defectuos, asigurati-va ca puii de papagal Ara au suficiente materiale si jucarioare de rontait.


Infectiile bacteriene, virale si micotice. Multe bacterii si ciuperci obisnuite pot cauza infectii mai mult sau mai putin severe la pasari. Pentru a preveni aparitia acestora, mentineti colivia si recipientele pentru hrana si apa curate. Nu administrati niciodata pasari alimente de a caror prospetime nu sunteti siguri si nu lasati mancarea umeda mai mult de patru ore in colivie.


Sindromul ghearei contractate la pui. Daca sesizati ca puiul vostru de papagal Ara are ghearele umflate, duceti-l imediat la medicul veterinar, care va incerca sa remedieze problema. De obicei, acest lucru se face chirurgical. Cresterea umiditatii in casa poate ajuta la prevenirea aparitiei ghearelor contractate.


Malformatiile ciocului la pui pot fi consecinta unei diete inadecvate cu calciu si a unor proceduri de hranire din mana care pot conduce la deformarea ciocului. Malformatia poate fi corectata deca medicul veterinar face consultul pasarii inainte ca ciocul sa se intareasca definitiv.


Pancreatita, din nefericire, are in principal cauze necunoscute. Totusi, ca si la alte specii, ea apare in asociere cu obezitatea, continutul ridicat in grasimi a dietei consumate si reproducerea, la femele.


Alergiile, mai ales la papagalii cacadu, sunt sesizate destul de frecvent la papagalii Ara Lear, avand caracter sezonier si fiind exprimate prin stranut si curgerea nasului. De asemenea, pot aparea reactii alergice serioase si cronice, daca sunt tinuti impreuna cu papagalii cacadu.


Bolile rinichilor – guta apare mai frecvent la puii de Ara. Ea poate fi diagnosticata in urma testelor de sange si este tratabila, daca este sesizata la timp. Puii de papagal Ara sunt foarte sensibili la vitamina D, asa ca nu adaugati vitamine suplimentare la o dieta preparata comerciala de hranire din mana.


Intoxicatiile cu diferite toxice si metale grele. Multe din articolele din caminul vostru pot fi toxice sau periculoase pentru pasarile voastre exotice. Intoxicatia cu teflon poate aparea daca aceste vase sunt supraincalzite si emana vapori toxici. Pasarile ingera obiecte de plub, cum ar fi plumbi de undita, zugraveala veche. Unele produse de curatat, unele parfumuri, fixativele de par, alte produse cosmetice, lumanarile parfumate pot de asemenea sa creeze probleme la pasarile voastre de colivie.


Ca si la majoritatea celorlalte pasari, aceste probleme de sanatate pot fi prevenite printr-o dieta buna si o examinare de rutina a starii de sanatate a papagalului vostru. Vizitele anuale la medicul veterinar te pot ajuta sa-ti menti companionul intr-o stare excelenta.


Speranta de viata a papagalului Ara Lear este de pana la 40 de ani.

Articole

Canarul

Canarul

O pasare vesela si inteligenta, canarul poate fi crescut cu usurinta in captivitate si incanta posesorul cu triluri armonioase. Istoricul si originea Canarul crescut in prezent in gospodariile din lumea intreaga reprezinta variant...

Avitaminoza la pasari

Avitaminoza la pasari

Afectiunea se instaleaza dupa o perioada indelungata in care pasarilor nu le-a fost oferit un aport suficient de vitamine. Lipsa unei cantitati suficiente de vitamine din organsimul pasarilor , intinsa pe o perioada lunga de timp,...

Ara hiacint sau zambila (Hyacinth macaw)

Ara hiacint sau zambila (Hyacinth macaw)

In salbaticie, papagalii Ara hiacint al caror nume stiintific este Anodorhynchus hyacinthinus, pot fi regasiti de-a lungul intregii Americii de Sud tropicale, din nord-estul Braziliei, la sud de fluviul Amazon pana in Pantanal, o ...

Cele mai inteligente pasari de companie

Cele mai inteligente pasari de companie

Cu toate acestea, specii precum corbii si gaitele sunt capabile sa isi confectioneze propriile unelte pe care apoi le manuiesc cu iscusinta. Dar cum ramane cu popularele pasari de colivie? Descopera, in continuare, care sunt cele ...

Fracturile la pasarile de colivie

Fracturile la pasarile de colivie

Recuperarea poate fi dificila, intrucat o buna parte dintre oasele pasarilor sunt umplute cu aer si au un continut ridicat de calciu, fapt care le sporeste fragilitatea. Fracturile la pasarile de colivie implica segmentarea simpla...

Sondaj

Caine sau pisica?

Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.