Prezentare generala
Hipopituitarismul apare la cainii tineri din cauza unei deficiente a hormonului de crestere (somatotrop - GH, STH), care este in mod normal secretat de glanda pituitara (hipofiza). Dwarfismul este uneori o componenta a hipopituitarismului, maladie in care unul sau mai multi hormoni hipofizari nu sunt produsi in cantitati normale.
Forma congenitala a dwarfismului este considerata a fi un caracter recesiv autosomal la ciobanescul german, precum si la rasa Karelian bear dog. Avand un caracter genetic recesiv, aceasta afectiune se manifesta numai atunci cand catelul primeste cate o gena recesiva de la ambii parinti. Altfel spus, dwarfismul se dezvolta atunci cand doua gene recesive sunt prezente. Atunci cand o singura gena recesiva este prezenta in genomul respectivului caine, acesta din urma este considerat purtator al maladiei, dar nu prezinta niciun semn de dwarfism. Desi dwarfismul este cel mai frecvent intalnit la ciobanescul german, el a fost, de asemenea, raportat la spitz, pinscher-ul pitic si la unii Weimaraneri.
Dwarfismul poate, de asemenea, sa apara odata cu anomaliile de dezvoltare ale glandei pituitare. In cazul in care glanda pituitara nu reuseste sa se dezvolte in mod normal, apar chisti sau in cazul in care glanda este afectata de tumorile benigne in dezvoltare, atunci productia de hormon de crestere poate fi redusa sau absenta.
Acesti caini apar normali la nastere, dar in jurul varstei de 2-3 luni se constata semnele lipsei de dezvoltare. Spre deosebire de piticii condrodistrofici (scheletic), cainii cu nanism hipofizar au dimensiunile membrelor, trunchiului si ale altor structuri ale organismului normal proportionate. Altfel spus, ei sunt pur si simplu mai mici decat in mod normal.
Ce ar trebui sa urmariti
• O statura mai redusa comparativ cu fratii lui din acelasi cuib de fatare
• Blana moale si lanoasa, pastrarea blanii de catelus
• Aparitia treptata a alopeciei (caderea parului)
• Capul si membrele sunt rudimentare
• Hiperpigmentarea (inchiderea la culoare) a pielii
• Eruptia tardiva sau absenta dintilor permanenti
• Latrat ascutit si strident
• La mascul, testicule de dimensiuni reduse si uneori, infertilitate
• La femele, absenta estrului (caldurilor) si uneori, infertilitate
Diagnosticul
Diagnosticul prezumtiv se realizeaza pe baza rasei, istoricului si semnelor clinice. Medicul vostru veterinar va poate recomanda urmatoarele teste de diagnostic:
• Testele de baza sunt reprezentate de hemoleucograma, profilul biochimic sangvin si analiza de urina, chiar daca rezultatele acestora pot fi in limite normale.
• Masurarea factorilor de crestere insulin-like (IGF-I - somatomedin C) de la nivel sangvin. In cazul dwarfismului (nanismului) hipofizar, nivelele de IGF-I sunt scazute datorita deficitului de hormon de crestere.
• Biopsia de piele pentru a confirma prezenta unei afectiuni hormonale ca factor determinant al modificarilor de la nivelul pielii si a firului de par
• Efectuarea testelor care evalueaza functia hipofizei si a tiroidei, avand in vedere ca si alte tulburari endocrine (hormonale) pot aparea, de asemenea
Tratamentul
Cainii diagnosticati cu dwarfism sunt in mod normal tratati la domiciliu, ambulatoriu. Tratamentul include urmatoarele:
• Preparatele injectabile pe baza de hormon de crestere administrate de cateva ori pe saptamana pentru cateva luni
• Suplimentarea cu hormon tiroidian daca functia tiroidiana este anormala si exista o subproductie de hormon tiroidian
• Substituirea cortizonului daca functia hipofizei este grav afectata
• Sterilizarea, odata ce animalele afectate au ajuns la maturitate
Ingrijirea la domiciliu
Administrati integral medicatia exact asa cum v-a fost prescrisa de catre medicul vostru veterinar. Daca se constata vreo modificare in starea animalutului vostru, anuntati-va medicul veterinar.
Regenerarea parului este, in general, sesizata in circa 1-2 luni. In cazul in care reapar anomalii la nivelul firelor de par, tratamentul cu hormon de crestere se poate repeta. De regula, oasele cainelui nu cresc substantial pe parcursul terapiei, astfel incat cainii raman scunzi.
Preventia
Nu se cunoaste vreo modalitate de preventie a nanismului hipofizar, dar in cazul in care un catel este diagnosticat cu forma congenitala a maladiei, nici masculul si nici femela (tatal si mama) nu vor mai fi reprodusi (imperecheati) vreodata. De asemenea, este recomandat sa se previna inclusiv imperecherea vreunuia dintre puii cainelui afectat, din teama ca ei sa nu fie purtatorii bolii.