Esteposibil asadar sa tratam simptomatic problemele de sanatate ale unui animal, prin schimbarea dietei, vitamine, minerale si remedii homeopatice de sustinere.
Homeopatia reprezinta o medicina alternativa, initiata in 1796 de Samuel Hahnemann si bazata pe doctrina "Similia similibus curentur" , potrivit careia o substanta care provoaca simptomele unei boli la persoanele sanatoase vor vindeca simptome similare la oamenii bolnavi.
In medicina veterinara remediile homeopatice sunt cel mai frecvent utilizate pentru afectiuni cronice la animale mici, dar, de asemenea, aplicarea lor este in crestere si in agricultura ecologica.
Numarul minim de studii clinice cu privire la utilizarea homeopatiei in medicina veterinara a fost publicat in literatura de specialitate. Rezultatele de eficacitate sunt contradictorii, insa acest lucru poate fi explicat ca o consecinta a diferitelor metodologii de cercetare.
Cu toate acestea, exista o proporționalitate inversa semnificativa intre calitatea cercetarii si rezultatele care aproba utilizarea homeopatiei. In medicina veterinara bazata pe dovezi abordarea stiintifica este fundamentala pentru diagnosticare si tratament, iar homeopatia este un model de predare excelent pentru eventualele esecuri metodologice din cercetarea stiintifica.
De la prima carte de homeopatie veterinara, scrisa de un anonim in 1835 si prima revista aparuta in acelasi an,“Allgemaine homöopathische Zeitung”, incercarile de a adapta principiile homeopatice de la om la animale au continuat intr-una.
Desigur, ca in orice practica, si mai ales intr-un domeniu relativ nou, cum este homeopatia, exista argumente pro si argumente contra:
Argumente PRO:
- Nu da efecte secundare
- Faptul ca animalul nu cunoate termenul de “placebo” si totusi vindecarea se instituie este un puternic argument in favoarea terapiei homeopate in medicina veterinara, unde rezultatele adesea exceptionale sunt prin ele insele un raspuns valabil la argumentele contra acestei metode.
- Homeopatia instituita competent aduce vindecarea sigura si in timp scurt, fara complicatii (situatie care a fost confirmata prin examenele morfopatologice, histologice si paraclinice)
- Datorita posologiei, care se face cu doze mici, administrarile sunt facile, injectiile sunt nedureroase si simple
- Terapia homeopatica, chiar si in cazul alegerii gresite a remediului sau a potentelor, nu este nociva
- Nu este nevoie de teste de laborator pe animale pentru demonstrarea eficacitatii medicamentelor
- Homeopatia pare sa lucreze cu propriile mecanisme de combatere a bolii ale organismului pentru a vindeca, iar aceasta constituie cea mai naturala, umana si eficienta metoda de vindecare.
- Aspectul economic si ecologic, prin lipsa reziduurilor este net in favoarea remediilor homeopatice (nu polueaza mediul)
Argumente CONTRA:
- Ineficacitatea in bolile unde reactivitatea organismelor este blocata, fie de mecanismul infec tiei, fie de intoxicat ie, fie din cauza campurilor de interferen ta nocive, fie din cauza stadiilor de boala foarte avansate (cancer, blocajeorganice)
- Alopatii sunt impotriva utilizarii chiar si sub forma de “urme” a substant elor toxice (ex.fosfor pur, anilina, cadmiu, plumb, arsen,izolate din ciuperci, veninuri etc.) al caror comportament este foarte greu deanticipat si care, totusi, sunt clamate a fi eficiente din punct de vedere homeopatic (in dilutii mari)
Homeopatia considera simptomele un indicator in orientarea terapeutica si in vindecare. Cea mai importanta este “starea de armonie” (sau de “echilibru vital”), stare in care si simptomele dispar de la sine.
Acesta metoda alternativa este vazuta ca terapie de redresare, vindecarea putand sa apara rapid sau tardiv (uneori, chiar dupa o faza de inrautatire, care trebuie privita ca fiind de bun augur).
In medicina homeopata un loc important il ocupa <individualizarea medicamentului>. Aceasta ia în calcul constitutia si temperamentul pacientilor, care este considerat deocamdata identic, atat la om cat si laanimale, la acestea din urma diferentele de specie complicand oarecum stabilirea tipului constitut ional si al celui temperamental.
Din punct de vedere constitutional, s-au identificat trei tipuri principale: carbonic, fosforic si fluoric; din punct de vedere temperamental s-au identificat 3 tipuri: oxigenoid, hidrogenoid si carbonitrogenoid.
A. Constitutional:
a. Tipul carbonic - sanatos, echilibrat armonic pe plan fizic, fiziologic si psihologic
Acesta prezinta:
- membre scurte, bine dezvoltate,
- dinti lati, puternici
- unghii pătrate, membre groase
Cele mai caracteristice afectiuni ale acestei constitutii sunt:
- hipertensiune,
- obezitate,
- tulburari de nutritie
b. Tipul fosforic - mai putin robust si rezistent la boli in comparatie cu tipul carbonic
Acesta prezinta:
- osatura fina,
- par fin, matasos
- torace ingust,
- membre fine si lungi,
- dinti ovali
c. Tipul fluoric - tipul uman intermediar intre celelalte doua tipologii
Tendinta spre:
- varice,
- fibroame,
- ulceratii ale gambei,
- ptozele viscerale
B. Dupa temperament si comportament (care exprima de fapt temperamentul) exista o analogie intre remediul homeopatic si temperamentul animalului, de exemplu:
- animale linistite: Arnica, Bryonia
- animale nelinitite: Aconitum, Arsenicumalbum, Rhustoxicodendron
- animale agresive: Hyoscianus, Stramonium, Natriummuriaticum
- animale nesociabile: Sepia, Aurum, Natriummuriaticum
- animale razbunatoare: Natriummuriaticum, Ignatia
- animale fricoase: Aconitum, Argentumnitricum, Arsenicum album, Carbo,Ignatia, Nux vomica, Phosphorus,Veratrum
- animale timide, sensibile: Ignatia, Pulsatilla
In stabilirea unui tratament homeopatic, sunt luate in considerare toate simptomele:
- functionale (modificareamarilorfunctii, febra, voma, enterita etc)
- organice (prezenta secretiilor, excretiilor, aspectul mucoaselor si cutisului etc )
- de natura psihotropa (aspect general, apetit, pozitii adoptate etc)
Pe langa simptomele eseniale intalnite in cursul unei consultatii, se pot identifica si simptome strict individualizate, care nu se intalnesc uzual in simptomatologia clasica a bolii respective si, de aceea, sunt foarteimportante in stabilirea remediilor cele mai potrivite.
Mod de administrare a medicamentelor homeopate: sub forma de pilule sau in forma lichida, direct pe limba animalului sau amestecat intr-o cantitate mica de apa intr-un bol curat. Remediul biochimic este intotdeauna dat in apa calduta sau apa proaspata.
Atentie! Atunci cand apar modificari patologice in sistem tratamentul ar trebui acordat numai sub atenta indrumare a unui medic veterinar cu experienta. Literatura homeopatica de specialitate constituie doar un tratament de la distanta si nu substituie un contact fata in fata intre pacient si medic.
