Ara hiacint sau zambila (Hyacinth macaw)

2/251
label Info Pasari autorenew 17 Nov 2008, 00:00
In salbaticie, papagalii Ara hiacint al caror nume stiintific este Anodorhynchus hyacinthinus, pot fi regasiti de-a lungul intregii Americii de Sud tropicale, din nord-estul Braziliei, la sud de fluviul Amazon pana in Pantanal, o vale inundabila din partea de sud a tarii. Populatia nordica traieste in regiunile paduroase aride din statele Goias si Bahia si isi face cuiburile in stanci. Populatia sudica, din Pantanal, isi face cuiburile in scorburile arborilor mari.
Hrana papagalilor Ara hiacint consta in pirncipal din nucile diferitilor palmieri. Aceste nuci sunt extrem de dure, dar sunt sparte cu usurinta de ciocul puternic al pasarii. Lichidele sunt preluate din fructele imature, necoapte de palmier. Papagalii Ara hiacint tolereaza bine modificarile de habitat – atata timp cat nu sunt vanati – si pot fi vazuti in jurul pajistilor presarate cu palmieri. De obicei, aceasta specie de papagali zboara in perechi sau in mici grupuri familiale, dar uneori pot fi zariti si in stoluri de pana la 25 de exemplare.

Taxonomia

Regnul: Animalia
Increngatura: Chordata
Clasa: Aves
Ordinul: Psittaciformes
Familia: Psitacidae
Subfamilia: Psitacinae
Genul: Anodorhynchus
Specia: Anodorhynchus hyacinthinus

Papagalii Ara hiacint sunt destul de frecvent intalniti in captivitate, dar sunt destul de scumpi, undeva in jur de 7000-10000 $ pentru o pasare tanara. Sunt relativ greu de reprodus in captivitate, desi unele perechi sunt foarte prolifice.


Aspectul exterior si dimensiunile


Cunoscuti si ca gigantii gentili, papagalii Ara hiacint – sau albastri – sunt cei mai mari dintre toti papagalii, atingand o lungime a corpului de circa 90-100 cm, iar cozile lor prezinta aproximativ aceeasi lungime cu cea a corpului. Greutatea corporala a unui Ara hiacint adult este in jur de 1550-1600 g.

Aceste pasari sunt foarte apreciate pentru personalitatea si frumusetea lor remarcabila. Per ansamblu, penajul lor este albastru-violet sidefat. Cozile lor lungi si conice si penajul de pe fetele interne ale aripilor sunt negre si lucuioase, iar ochii lor sunt maron cu inele galben intens. Galbenul mai este prezent si la nivelul unei pete mici situate chiar inapoia valvei inferioare a ciocului si a unei dungi de pe limba.


Personalitatea


Papagalii Ara hiacint tineri, crescuti de om sunt blanzi si usor de ingrijit. Uneori, ei pot intampina unele probleme cand sunt pentru prima data adoptati, dar daca li se ofera suficient timp pentru a se acomoda noilor lor camine, dificultatile sunt usor depasite. Tinerii papagali Ara trebui socializati cu cat mai multe persoane si expusi unei varietati de situatii cum ar fi colivii noi, jucarioare, vizite la medicul veterinar, imprietenirea cu apropiatii familiei, scurtarea aripilor si a unghiutelor, etc. pentru a evita dezvoltarea fricii de necunoscut.
Desi sunt pasari de casa excelente pentru aproape toate tipurile de persoane, papagalii Ara hiacint pot fi foarte galagiosi si totodata foarte distructivi. Desi unii vorbesc, majoritatea dintre ei au o capacitate limitata de a imita. Cu toate acestea, ei sunt in mod deosebit plini de viata si comici in miscari. Intrucat sunt pasari foarte inteligente si relativ usor de dresat, papagalii Ara hiacint sunt favoriti pentru spectacolele de dresura si expozitii.

Papagalii Ara hiacint sunt jucausi si adora sa rontaie. Din acest motiv, trebuie sa le puneti la dispozitie „jucarioare” si in special bucati de lemn si ramurele din arborii non-toxici. Pentru a-i feri de pericole si accidente, papagalilor Ara de companie nu trebuie sa li se permita sa stea liberi si nesupravegheati in casa, deoarece acestia pot gasi adesea articole toxice sau periculoase.


Adapostirea


Papagalii Ara sunt foarte activi si ar trebui sa le puneti la dispozitie cea mai mare colivie pe care spatiul si bugetul vi le permit. Colivia trebuie sa fie suficient de spatioasa incat sa-i permita pasarii sa-si deschida aripile fara sa atinga marginile acesteia (anvergura aripilor este de aproximativ 1-1,20 metri) si sa se poata misca cu usurinta intre doua stinghii, altfel se poate instala atrofia musculara, conducand la imposibilitatea pasarii de a mai putea zbura. Un exemplu de marime corespunzatoare pentru o colivie suspendata pentru papagalii Ara mari este de 1,8 x 1,8 x 3,6 m, desi cu cat colivia este mai mare cu atat este mai bine. Coliviile vor trebui suspendate la circa 0,9-1,2 m de sol.

Coliviile pentru papagalii Ara de talie mare trebuie sa fie construite din sarma tare, care sa reziste ciugulitului. Sarma de 10 cu ochiuri de 2,5 x 2,5 cm este adecvata pentru majoritatea perechilor. Pot fi necesare lanturi cu zale pentru perechile care reusesc sa rupa imbinarile sarmei.

Deoarece papagalii Ara au ciocuri foarte puternice, construirea unei colivii durabile este foarte importanta. Multi dintre ei invata sa-si deschida usitele coliviilor, astfel ca este foarte probabil sa fie nevoie de usitele cu zavoare sau cu sigurante.


Hranirea


Toti papagalii Ara au nevoie de multa energie. O mare parte a alimentatiei lor naturale, in special nucile de palmier, este bogata in uleiuri si calorii.

Papagalii Ara trebuie hraniti cu o dieta special conceputa (granulata sau extrudata) suplimentata cu fructe si legume proaspete pentru a adauga varietate si pentru a le stimula psihicul. Din aceste tipuri de diete, papagalii Ara hiacint ar trebui sa primeasca circa trei sferturi de ceasca, suplimentata cu inca trei sferturi de ceasca de fructe si legume proaspete. Legumele si fructele vor fi spalate bine inainte de administrare pentru inlaturarea murdariei si a pesticidelor. Asigurati-le o varietate larga de alimente proaspete cum ar fi legumele verzi si galbene, fructe, pepeni si nuci (5-10 nuci, ca delicatese). Printre favoritele lor sunt broccoli (nu mai mult de 2 ori pe saptamana), morcovii, frunzele de salata, fasolea verde, castravetii, rosiile, portocalele (fructele bogate in acid – acid citric – trebuie administrate in cantitati limitate), merele, capsunile, bananele, strugurii, pepenii, kiwi, mango, papaya si perele. Nucile pot fi reprezentate de nuci ale nucului negru, pecan, macadamia, migdale si alune. Arahidele sunt adesea contaminate cu mucegaiuri si vor trebui initial deschise pentru a fi verificate in acest sens. Nucile braziliene sunt favoritele papagalilor Ara hiacint, dar si ele de asemenea pot fi contaminate.

Cantitati mici de seminte pot fi la fel de bine oferite ca si „atentii”, in special ca recompense pentru un bun comportament. Desi acestea sunt foarte apreciate de papagalii Ara, ele nu reprezinta cea mai nutritiva mancarica. Se gasesc amestecuri de seminte speciale pentru Ara, care contin de obicei seminte de floarea-soarelui, un mix de alte seminte, nuci si chiar unele fructe uscate. Multe dintre aceste amestecuri special concepute pentru papagalii Ara sunt etichetate drept vitaminizate, dar in general vitaminele sunt aplicate pe cojile semintelor, astfel ca se pierd atunci cand pasarea decojeste samanta, ca sa o consume. Suplimentele vitaminice nu sunt necesare in cazul pasarilor care sunt hranite cu o astfel de dieta completa special conceputa pentru papagalii Ara. Papagalii Ara care sunt hraniti numai cu seminte trebuie sa primeasca zilnic un supliment vitamino-mineral. In pet-shopuri le gasiti sub forma de solutii care se administreaza cu usurinta in apa de baut. Cu toate acestea, aceasta forma de administrare nu este cea mai indicata. Multe vitamine se descompun rapid in apa. Vitaminele complexului B nu au un gust placut (amar), astfel ca majoritatea producatorilor adauga zahar ca sa le atenueze gustul. Combinatia dintre zahar si vitamine in apa si obiceiul pasarii de a baga in ea mancare si excremente duc la un amestec foarte nepotrivit si reprezinta un mediu prielnic de dezvoltare a bacteriilor. Ideal este ca vitaminele sa fie introduse in mancarurile moi. Spre exemplu, o alegere buna sunt cartofii dulci, iaurtul (in cantitati reduse) si terciul de ovaz, dar la fel de bine, ele pot fi stropite de legumele si fructele suculente, moi.

Nu vor fi oferite niciodata papagalilor Ara cafea, ciocolata, alimente cu continut excesiv de zahar, bauturi alcoolice sau avocado. De asemenea, papagalii nu au nevoie de uruiala.

Papagalii Ara vor trebui hraniti de cel putin o data pe zi, dar cum administrarea hranei poate fi un bun prilej de interactionare cu pasarea voastra, este o idee buna sa-i oferiti hrana suplimentara sau diferite atentii pentru recompensarea comportamentului bun. Papagalilor Ara le va face o placere deosebita sa ia micul dejun cu tine, acesta fiind un moment potrivit in care sa le oferiti vitaminele suplimentare.

Papagalii Ara hiacint sunt destul de dificil de hranit din mana de la o varsta foarte frageda, iar aceasta operatiune nu trebuie pusa in practica de un novice. Puteti sa va angajati la acest lucru numai daca aveti experienta. In sens contrar, este de preferat ca hranirea puisorilor sa se faca de catre un crescator. Trebuie sa aveti in vedere, ca aceasta specie de papagali necesita o dieta bogata in grasimi si un adaos de proteina, in special la o varsta frageda. O mica cantitate de unt de arahide (circa 15-20% din greutatea corporala a papagalului), nuci de macadamia ternifolia sau de seminte de floarea-soarelui pot fi adaugate pentru a creste nivelele de proteina si grasime. Tot pentru cresterea nivelului de grasimi si proteine al dietei pot fi folosite alunele, semintele, legumele si uleiurile vegetale. Transferarea (intarcarea) unui Ara hiacint inainte de vreme prezinta un risc inerent si o problema chiar si pentru crescatorii cu experienta. Deseori se constata aparitia problemelor de sanatate dupa un transfer datorita stresului schimbarii drastice a mediului de viata. Cantitatea de hrana oferita manual trebuie sa reprezinte aproximativ 10-12% din greutatea corporala a pasarii la fiecare masa.


Aspecte particulare


Ingrijirea
- Imbaierea sau dusarea frecvente sunt vitale pentru mentinerea in bune conditii a pielii si a penajului. Pasarile pot fi spreiate si lasate sa se usuce intr-o camera calda sau la soare sau pot fi uscate cu ajutorul unui uscator de par. Un mod ideal de a imbaia papagalii Ara este de a-i pune intr-o colivie plasata afara in aer liber, de a-i stropi cu un furtun si de a-i permite sa se usuce in soare. De asemenea, poti sa incerci sa iei pasarea la dus cu tine.
- Papagalii Ara sunt zburatoare puternice si cea mai mare putere de ridicare o au penele principale implicate in zbor. Majoritatea penelor principale implicate in zbor (cele 10 pene aflate cel mai aproape de varful aripii) trebuie scurtate pentru a-i impiedica sa zboare, dar se va avea in vedere ca acestea sa fie taiate numai atat cat pasarea sa poata plana la sol. Evitati scurtarea penelor secundare (cele 10 pene aflate cel mai aproape de corp). In general, este indicat sa scurtati egal cele doua aripi. Daca scurtati numai una dintre ele, pasarea isi va pierde echilibru, se va impletici si se poate rani in incercarea de a plana la sol. De asemenea, aveti grija la „penele de sange” (pana imatura, in crestere, mai mare si mai moale decat teaca unei pene mature) si evitati sa le rupeti sau sa le scurtati. Daca este taiata o pana de sange, papagalul poate suferi o hemoragie puternica. Penele mature nu au nervi in teaca si taierea lor nu este dureroasa. Scurtarea aripilor face pasarea mai linistita si mai dependenta si totodata te va ajuta sa-ti menti companionul departe de accidente. Frecventa scurtarii aripilor variaza in functie de cat de rapid naparleste pasarea ta dupa aceasta manopera. Daca penele incep sa creasca din nou si papagalul tau se poate inalta cu usurinta, aripile vo trebui scurtate din nou.
- Taierea ghearelor cu regularitate va va ajuta sa va imbunatatiti de asemenea relatia cu companionul vostru. Folosirea stinghiilor din beton sau dintr-un material abraziv, ii va ajuta sa inlature varfurile ascutite, dar nu va reduce lungimea gherutelor. Din acest motiv, periodic, gherutele vor trebui scurtate sau pilite. Aceasta manopera este bine sa se initieze inca de cand pasarea este tanara pentru ca aceasta sa se poata obisnui cu ea.

 

Viata reproducatoare
- Papagalii Ara hiacint sunt destul de dificil de imperecheat in captivitate. Varsta de reproducere incepe intre 6-10 ani, papagalii Ara hiacint putandu-se imperechea pana in jurul varstei de 30 de ani. Sezonul de imperechere in America de Nord are loc in general la sfarsitul primaverii si inceputul verii, dar unele perechi se pot imperechea pe tot parcursul anului.
- Femela, de regula, depune in jur de 2-3 oua si numai arareori ori mai multe. Incubatia dureaza in jur de 25-28 zile.
- In timpul sezonului de imperechere, pentru stimularea reproducerii, in dieta papagalilor Ara hiacint vor trebui adaugate suplimente de seminte cu un continut ridicat in grasimi, de tipul celor de floarea-soarelui, nuci de tipul celor de palmier, de cocos, etc. Proprietarii care nu au experienta in hranirea puilor din mana, vor trebui sa le permita parintilor sa-si hraneasca puii in primele cateva saptamani.
- Cutiile-cuibar din lemn, orizontale, mari (de circa 60 x 60 x 90 cm sau de 60 x 60 x 120 cm) sunt bine acceptate de catre papagalii Ara de talie mare, in timp ce altii se vor acomoda mult mai bine in cutiile-cuibar de lemn verticale (de circa 40 x 40 x 90 cm). Pot fi folosite bucati mari de trunchiuri de palmier sau busteni gaunosi sau chiar butoaie de lemn. In interiorul cutiei va fi introdus un material lemnos suplimentar, pentru rontait. De asemenea, papagalilor Ara trebuie sa li se ofere suficient material de ciugulit. Talasul de pin reprezinta un excelent asternut pentru cutiile-cuibar.
- Cand papagalii Ara se imperecheaza, zgomotul si distanta fata de vecini trebuie luate in considerare.
- Agresiunea intre parteneri este neobisnuita la papagalii Ara. Legaturile care se creaza intre parteneri sunt puternice, dar nu dureaza obligatorii intreaga lor viata.

 

Sexarea papagalilor Ara hiacint
- Speciile genului Ara nu prezinta un dimorfism sexual evident (diferente vizibile intre sexe) si prin urmare, examenul endoscopic (sexarea chirurgicala) sau tehnicile de laborator (testare ADN) sunt necesare pentru determinarea exacta a sexului.
- Sexarea chirugicala este o metoda limitata in cazul pasarilor foarte tinere la care gonadele nu sunt complet diferentiate.
- Noile metode de sexare pe baza ADN-ului sunt non-invazive, exacte, rapide si sigure. Este necesara o mica cantitate de sange, probele putand fi recoltare in urma scurtarii unghiilor sau a venipunctiei. Stresarea pasarii este mult minimalizata in cazul acestei tehnologii. Puii pot fi sexati prin aceasta metoda la orice varsta.
- Masculii sunt de regula mai mari si au capetele mai masive decat femelele.

 

Boli si afectiuni curente

Papagalii Ara hiacint sunt pasari relativ rezistente si sanatoase. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta:

Boala dilatarii proventriculare este o afectiune virala fatala. Nu se cunoaste cu exactitate agentul cauzal al acestei boli, dar se stie ca virusul ataca centrii nervosi ai tractului intestinal, afectand digestia. Perioada de incubatie poate fi chiar de pana la un an, iar pasarile bolnave pot supravietui si raspandi virusul o perioada lunga de timp. Boala este greu de diagnosticat si deocamdata nu se cunoaste niciun tratament pentru aceasta.

Smulsul penelor. Acest comportament are multe cauze si poate deveni un obicei greu de eliminat. Unele dintre cauze sunt reprezentate de plictiseala, frustrarea sexuala, boli ale pielii, stari toxice, dezechilibre hormonale si alergi.

Papiloamele orale si cloacale sunt excrescente cauzate cel mai probabil de un virus herpes si pot fi contagioase. Parintii afectati nu trebuie lasati sa-si hraneasca puii.

Psitacoza (clamidioza), cunoscuta si ca ornitoza sau febra papagalilor, este o boala bacteriana ce poate fi transmisa oamenilor. Aveti grija ca fiecare pasarea noua pe care o achizitionati sa fie testata de psitacoza.

Ciugulirea penelor de zbor si din coada la tineret este un comportament comun al papagalilor Ara tineri, in special in cazul acelora tinuti mai multi la un loc. Pentru prevenirea acestui comportament defectuos, asigurati-va ca puii de papagal Ara au suficiente materiale si jucarioare de rontait.

Infectiile bacteriene, virale si micotice. Multe bacterii si ciuperci obisnuite pot cauza infectii mai mult sau mai putin severe la pasari. Pentru a preveni aparitia acestora, mentineti colivia si recipientele pentru hrana si apa curate. Nu administrati niciodata pasari alimente de a caror prospetime nu sunteti siguri si nu lasati mancarea umeda mai mult de patru ore in colivie.

Sindromul ghearei contractate la pui. Daca sesizati ca puiul vostru de papagal Ara are ghearele umflate, duceti-l imediat la medicul veterinar, care va incerca sa remedieze problema. De obicei, acest lucru se face chirurgical. Cresterea umiditatii in casa poate ajuta la prevenirea aparitiei ghearelor contractate.

Malformatiile ciocului la pui pot fi consecinta unei diete inadecvate cu calciu si a unor proceduri de hranire din mana care pot conduce la deformarea ciocului. Malformatia poate fi corectata deca medicul veterinar face consultul pasarii inainte ca ciocul sa se intareasca definitiv.

Pancreatita, din nefericire, are in principal cauze necunoscute. Totusi, ca si la alte specii, ea apare in asociere cu obezitatea, continutul ridicat in grasimi a dietei consumate si reproducerea, la femele.

Alergiile, mai ales la papagalii cacadu, sunt sesizate destul de frecvent la papagalii Ara hiacint, avand caracter sezonier si fiind exprimate prin stranut si curgerea nasului. De asemenea, pot aparea reactii alergice serioase si cronice, daca sunt tinuti impreuna cu papagalii cacadu.

Bolile rinichilor – guta apare mai frecvent la puii de Ara. Ea poate fi diagnosticata in urma testelor de sange si este tratabila, daca este sesizata la timp. Puii de papagal Ara sunt foarte sensibili la vitamina D, asa ca nu adaugati vitamine suplimentare la o dieta preparata comerciala de hranire din mana.

Intoxicatiile cu diferite toxice si metale grele. Multe din articolele din caminul vostru pot fi toxice sau periculoase pentru pasarile voastre exotice. Intoxicatia cu teflon poate aparea daca aceste vase sunt supraincalzite si emana vapori toxici. Pasarile ingera obiecte de plub, cum ar fi plumbi de undita, zugraveala veche. Unele produse de curatat, unele parfumuri, fixativele de par, alte produse cosmetice, lumanarile parfumate pot de asemenea sa creeze probleme la pasarile voastre de colivie.

De asemenea, la pasarile in varsta s-a constatat o incidenta crescuta a lipoamelor (acumulari de tesut adipos – grasime, subcutanat).

Ca si la majoritatea celorlalte pasari, aceste probleme de sanatate pot fi prevenite printr-o dieta buna si o examinare de rutina a starii de sanatate a papagalului vostru. Vizitele anuale la medicul veterinar te pot ajuta sa-ti menti companionul intr-o stare excelenta.

Speranta de viata

Desi nu sunt atat de longevivi ca papagalii cacadu si desi date precise cu privire la speranta lor de viata nu sunt cunoscute, papagalii Ara hiacint pot trai pana la 50 de ani.