Parvoviroza

Publicat: 04 Feb 2009 17:10

Parvoviroza e o boala virala care afecteaza cainii tineri, nevaccinati, cu varste intre 6 saptamani si 6 luni. Ataca rapid celulele din tractul intestinal si din maduva osoasa, cauzand voma severa, diaree, deficiene imunitare si in unele cazuri deces.

Denumire populara: Parvo

Denumire stiintifica:

Distributie geografica: Parvoviroza canina este intalnita in SUA, Europa, Orientul Indepartat si Japonia. In regiuni diferite predomina tulpini diferite.

Cauze: Parvovirusul canin tulpinile 2a, 2b and 2c, Parvovirusul canin-1 (mai rar intalnit).

Intalnit la: Caini

Diagnostic

Semne clinice primare: Voma severa, inapetenta, diaree (cu sau fara sange), urmeaza deshidratare rapida, letargie, activitate redusa, febra (uneori, animalele foarte bolnave, pot avea o temperature scazuta), infectie secundara si septicemia, moarte subita.

Semnalmente clinice secundare: Invaginatie (intrarea unei anse intestinale in ea insasi), Tulburari de coagulare, Semne neurologice, Ulceratii ale pielii, gurii, labelor.

Incidenta boala: Orice caine nevaccinat este expus riscului de a contracta parvoviroza; totusi, cainii cu varste intre 6 saptamani si 6 luni sunt expusi in mod special.

Diagnostic diferential: Pancreatita, Alte boli virale si bacteriene, Boli endocrine precum hipoadrenocorticismul (boala Addison)

Prezentare generala: Parvoviroza este o boala virala foarte grava, ce pune viata cainelui in pericol. Susceptibili sun in special puii ce nu au schema de vaccinare completa. Virusul este extrem de rezistent, se transmite foarte usor prin intermediul hainelos sau incaltamintei si este rezistent la majoritatea produselor de dezinfectat casnice. de aceea parvoviroza este extrem de contagioasa (chiar la distanta) si se transmite prin intermediul virusilor eliberati prin secretiile buco-nazale, fecale si urina.\r\nPerioada de incubatie este de 1-2 saptamani, perioada in care cainele nu prezinta nici un fel de simptome (perioada de incubatie). In aceasta perioada, cainele infectat dar care nu ma nifesta clinic boala devine sursa de infectie, el eliberand virusi prin fecale.\r\nVirusul ataca rapid celulele tractului intestinal si maduvei osoase. Cainii bolnavi prezinta voma, diaree cu sau fara sange, si deshidratare severa. Pentru ca mucoasa intestinala este distrusa, bacteriile din intestin ajung in circulatia sanguina. Virusul distruge de asemenea celulele albe care ajuta la lupta impotriva infectiei Perderea leucocitelor combinata cu vehicularea bacteriilor in circuitul sanguin determina aparitia de septicemii.\r\nUnii caini prezinta miocardita (inflamarea peretelui cardiac), coagulopatii, semne neurologice, acestea din urma fiind rezulatul accidentelor vasculare cerebrale sau hipoglicemiilor severe. Pentru ca scade foarte mult numarul celulelor albe din sange, secundar apar infectii urinare sau chiar la locul de insertie al cateterului intravenos.

Prognostic:
In general prognostic slab.

Tratament

Tratament acasa: Toate zonele in care traieste cainele, accesoriile pentru somn, mancare, apa si jucariile trebuie fie aruncate, fie dezinfectate cu solutii de clor sau alte dezinfectante puternice. Spalati-le apoi riguros cu apa si sapun inainte de refolosire. \r\nCainii care se vindeca sunt imuni pana la 20 de luni si potential pe viata. Totusi se recomanda sa fie imunizati regulat, boala fiind prevenita cu usurinta prin vaccinare.

Tratament clinica: Spitalizarea este obligatorie. Avand in vedere ca este o boala virala, tratamentul este in mare parte de sustinere. Baza tratamentului consta in administrarea de fluide intravenos si antibiotice - acestea sunt folosite pentru a combate infectia sistemica ce rezulta din pierderea mucoasei intestinale initiale si din numarul redus de globule albe. Sunt administrate si medicamente antiemetice pentru a reduce voma. \r\nUneori se administreaza plasma sangvina pentru a inlocui proteinele pierdute din cauza diareei si pentru a asigura factori de coagulare. Plasma mai are beneficiul de a furniza anticorpi daca a fost recoltata de la un caine recent vacinat.\r\nSe mai pot administra o serie de produse ce contin antigene,inclusiv administrare de vaccinuri intravenos, dar aceste metode sunt slab documentate si neconcludente.

Tratament recomandat: Tratament sistemic de sustinere. Administrare de fluide IV, antibiotice, antiemetice. Se recomanda spitalizarea. Exista si seruri imune impotriva parvovirozei, dar rezultatele obtinute nu sunt inca forte concludente in ceea ce priveste eficienta lor.

Actiuni preventive: Vaccinarea corespunzatoare protejeaza impotriva parvovirozei. Incepand de la 6-8 saptamani, cateii ar trebui sa primeasca un vaccin cu virusi vii modificati la fiecare 3-4 saptamani, pana la varsta de 14-18 saptamani. Apoi trebuie sa mai faca un rapel dupa un an de la ultimul vaccin si la fiecare 3 ani de atunci incolo. Cateii care nu au primit intreaga serie de vaccinuri nu trebuie plimbati pe afara deoarece nu sunt imunizati complet.

Sondaj

Animalul cel mai frumos sau cel mai urat dar care este foarte educat?

Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.