Peritonita infectioasa felina (PIF)

Publicat: 04 Feb 2009 17:11

Peritonita infectioasa feline (PIF) este o varianta adesea fatala a unui coronavirus felin cu localizare la nivelul intestinului. Este cel mai des intalnit la pisicile cu varste pana la 3 ani. Desi existenta sa este cunoscuta de decenii, mecanismul patogen al acestei boli lasa inca multe intrebari fara raspuns. Drept urmare, diagnosticarea nu este simpla, iar tratamentele de multe ori nu au efectul scontat.

Denumire populara: Peritonita

Denumire stiintifica:

Distributie geografica: In toata lumea, in special in populatiile cu mare densitate, cum sunt adaposturile. Rasele pure, Himalayana, Birmaneza si Abisyniana se pare ca prezinta un grad de risc mai mare.

Cauze: Cauza este o mutatie a coronavirusului enteric felin, virus ce a fost identificat la 75-100& din pisicile de rasa si peste 30 % dintre pisicile "non rasa". Cu toate acestea, numai 7-8 % dintre seropozitive dezvolta afectiunea.

Intalnit la: Pisici

Diagnostic

Semne clinice primare: Adesea semne nespecifice, febra, anorexie, letargie, forma umeda (abdomen destins, plin cu lichid), forma uscata

Semnalmente clinice secundare: Icter, incetinirea cresterii.

Incidenta boala: Desi incidenta pisicilor purtatoare de coronavirus eteric felin este mare in majoritatea populatiilor, mai ales in cele cu densitate mare, incidenta celor ce prezinta simptome de boala asociate virusului este scazuta. Numai 7-8% dintre pisicile cu anticorpi se imbolnavesc de peritonita infectioasa. Daca apare o epidemie in medii aglomerate, morbiditatea si mortalitatea pot fi ridicate, mai ales la pisicile tinere.

Diagnostic diferential: Se impune diagnosticul diferential fata de leucemia virala felina, limfom sau tumori ale sistemului nervos central.

Prezentare generala: Dupa cum am mai spus, virusul ce declanseaza PIF face parte din randul coronavirusurilor avand doua tipuri: tip 1 si tip 2. Fiecare dintre acestea are doua forme :forma virulena si cea non-virulenta. Formele non-virulente determina simptome "blande", subclinice si pacientul se recupereaza total. Forma virulenta este de fapt o mutatie a virusului non-virulent.\r\nBoala nu are o cale directa de transmitere.\r\nPentru ca o pisica sa dezvolte PIF, cativa factoi trebuie sa fie prezenti. Stresul joaca un rol important. de asemenea trebuie sa exista o predispozitie genetica si de asemenea aparitia altor factori imunosupresori (boli ascunse, anestezie, etc.)Boala este de obicei fatala, mai ales la pisicile cu varste mai mici de 6 luni.\r\nExista doua forme de exprimare clinica a PIF: forma "umeda" si forma "uscata". Exprimarea "umeda a bolii este insotita de formare de lichid caracteristic intraabdominal sau intratoracic si este mai raspandita. Apara mai ales la pisici cu varste mai mici de un an. Forma "uscata" este mai dificil de diagnosticatpentru ca semnele clinice sunt de obicei nespecifice (febra, pierdere in greutate, anorexie) iar din organele afectate sunt dificil de prelevat probe (sisteml nervos, ochi). de asemenea, forma "uscata" are tendinta de a se izola la un singur organ sau sistem si este mai intalnita la pisicile cu varta mai mare de 1 an.\r\ntestele pentru PIF sunt dificile. Virusul nu creste foarte bine pe mediile de cultura in vitro.Testele antigenice pentru tesuturi au si ele o doza de relativitate iar probele de tesut sunt greu de obtinut . Nu exista alte teste iar cele mentionate mai sus nu au fost dovedite ca 100% eficace in detectarea virusului. Semnele bolii, istoricul pacientului si anamneza fac parte integranta din diagnosticul acestei boli.

Prognostic:
Desi un nr mic din pisicile seropozitive dezolta boala, prognosticul este nefavorabil.

Tratament

Tratament acasa: Nu exista tratament initial adecvat ce poate fi efectuat la domiciliu. Pisicile diagnosticate cu peritonita infectioasa trebuie ingrijite de la bun inceput la un spital veterinar.

Tratament clinica: Ingijirea medical veterinara este de real ajutor in efortul de diagnosticare a unei pisici afectate de FIP. Anlize primare de sange si analize de urina sunt un prim pas important. Adesea, tehnici imagistice avansate, cum este ecografia, sunt de ajutor pentru obtinerea de informatii care sa determine daca un animal chiar sufera de FIP. Veterinarul dumneavoastra va putea de asemena sa recurga la anumite teste care pot confirma sau nega aceste suspiciuni. Din nou trebuie spus ca nu exista un test specific de diagnostic al acestei boli.

Tratament recomandat: Tratamentul de sustinere (hidratare, hranire, asigurarea conditiilor de confort) este vital in a ajuta pacientul sa castige lupta impotriva virusului. Nu este imposibil ca o pisica sa supravietuiasca FIP, dar sansele sunt mici.

Actiuni preventive:

Sondaj

Care rasa de ciobanesc belgian preferi?

Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.