Piodermita este o infectie bacteriana a pielii. Piodermita se refera la infectiile bacteriene care afecteaza epiderma si portiuni de la suprafata pielii din foliculii firului de par. Piodermita include impetigo, pioderma muco-cutanata si foliculita bacteriana. Piodermita apare de obicei ca efect al altei afectiuni sau al unui factor predispozant, care trebuie identificat pentru a trata eficient afectiunea.

Denumire populara: Infectie bacteriana a pielii, Piodermita canina

Denumire stiintifica: Piodermita superficiala, impetigo, dermatita pustuluoasa superficiala, pioderma muco-cutanata, foliculita bacteriana

Distributie geografica:

Cauze: Infectia se datoreaza stafilococilor; cel mai comun Staphylococcus intermedius; rareori alte bacterii

Diagnostic

Semne clinice primare: Papule (umflaturi rosii), Pustule (cosuri), cruste (coji), "Coliere" pe piele (zone bine circumscrise, rosii, fara par si cu zona centrala neagra), Alopecie endemica (caderea parului in unele zone), naparlit excesiv, erosiuni, fisuri si depigmentari ale jonctiunii muco-cutanate (buze, pleoape, nas, vulva, preput, anus).

Semnalmente clinice secundare: Prurit (mancarimi), Seboree uscata (blana terna, piele solzoasa), Seboree uleioasa (blana grasa).

Incidenta boala: Desi nu este cunoscuta incidenta exacta, piodermita este considerata o afectiune comuna. Cel mai comun tip de piodermita la caini este foliculita bacteriana, o infectie a foliculului.

Diagnostic diferential:

Prezentare generala: Impetigo este o afectiune care apare cel mai adesea la catelusi inainte de pubertate si afecteaza zonele neacoperite cu par, ca vintrele si subtioara. Factorii favorizanti includ parazitii (interni si externi), hranirea neadecvata, sau factorii de mediu. Pioderma muco-cutanata se limiteaza la jonctiunile muco-cutanate (de obicei buzele, dar si pleoapele, nasul, vulva, preputul si anusul) iar ciobanestii germani si metisii lor sunt cei mai afectati. Foliculita bacteriana este cea mai comuna cauza a piodermitei si afecteaza caini de toate varstele si de toate rasele.

Prognostic:
Prognosticul este bun daca este identificata si rezolvata/ controlata cauza.

Tratament

Tratament acasa: Nu exista prim ajutor ce poate fi acordat la domiciliu, in cazul piodermitei.

Tratament clinica: Medicul vetrinar poate prescrie un tratament sigur si eficient, care sa includa atat antibiotice topice cat si orale. Antibioticele orale vor fi administrate timp de minim 3 saptamani. Si baile terapeutice sunt benefice in managementul bolii.

Tratament recomandat: Numai medicul veterinar poate diagnostica si poate prescrie un tratament eficient.

Actiuni preventive: