Prezentare generala
Cardiomiopatia dilatativa (DCM) este o afectiune caracterizata prin dilatarea sau marirea in volum a camerelor inimii, precum si printr-o contractie redusa seminificativ. Aproape intotdeauna cel mai implicat compartiment al inimii este ventriculul stang. In cazurile avansate se constata dilatarea tuturor camerelor inimii.
In prezent, cardiomiopatia dilatativa la pisici este intalnita mai rar in comparatie cu alte specii. In trecut, cardiomiopatia dilatativa felina se datora deficientei alimentare in aminoacidul esential taurina si in mod frecvent afecta rase ca burmeza, abisiniana, siameza si rasele mixte (metisii) de pisici domestice. Astazi, companiile respectabile de hrana pentru pisici se asigura ca produsele lor sunt suplimentate intr-o cantitate corespunzatoare cu taurina, un aminoacid alimentar esential pentru pisici.
Cardiomiopatia dilatativa apare la pisicile de orice varsta - de la 2 la 20 de ani. Varsta medie de debut a acestei afectiuni este de aproximativ 10 ani. Aceasta pare a fi mai frecvent intalnita la motani.
Cazuri accidentale de cardiomiopatie dilatativa idiopatica (o cardiomiopatie cu cauza necunoscuta) sunt observate la pisici.
Semnele clinice sunt reprezentate de insuficienta cardiaca congestiva si de dezvoltarea coagulilor de sange (tromboembolism) care pot obstrua circulatia sangvina pe unul sau mai multe membre.
Cardiomiopatia dilatativa este o afectiune foarte grava si rata de mortalitate, chiar si a cazurilor tratate, este foarte ridicata.
Ce ar trebui sa urmariti
• Scurtarea respiratiei
• Tuse (mai putin intalnita la pisici)
• Intoleranta la miscare si efort
• Colaps
• Debutul brusc al durerii si al paraliziei, de obicei pe membrele posterioare
• Distensie abdominala
• Letargie
• Pierderea apetitului
Aparitia acestor probleme ar trebui sa va alarmeze ca o grava urgenta este iminenta.
Simptome sau boli asociate
Cardiomiopatia dilatativa este considerata a fi rezultatul diferitelor procese care afecteaza functia normala a celulei musculare cardiace (miocardocit). Cauzele pot fi reprezentate de:
• Deficitul de substante metabolice (de exemplu, taurina)
• Idiopatica (apare, fara o cauza cunoscuta)
• Miocardita (inflamatia miocardului)
• Ischemia miocardica globala severa (lipsa aprovizionarii cu sange a inimii)
• Lezarea de natura toxica a celulelor musculare cardiace care poate fi provocata de unele medicamente (de exemplu, doxorubicina, iodura de potasiu)
• Hipertiroidismul (excesul cronic, indelungat de hormoni tiroidieni)
• Aritmii cardiace persistente cum ar fi tahicardia supraventriculara sau ventriculara sustinuta (reversibila dupa cateva saptamani daca ritmul cardiac este controlat)
• Hipokalemia (concentratii scazute de potasiu in sange) cronica poate actiona prin determinarea deficientei in taurina la pisici
Marea majoritate a cazurilor de cardiomiopatie dilatativa sunt idiopatice (cu cauza necunoscuta) si probabil, cu o predispozitie de natura genetica. Majoritatea cazurilor raportate de cardiomiopatie dilatativa la pisica s-au dezvoltat secundar deficientei in taurina, dar cazurile curente, in general, nu raspund la suplimentarea cu taurina, indicand faptul ca au o cu totul alta cauza.
Diagnosticul
Testele de diagnostic sunt necesare pentru a pune in evidenta cardiomiopatia dilatativa, pentru a exclude alte boli, precum si pentru a stabili impactul acestei afectiuni asupra pacientului. Testele pot include:
• Istoricul medical complet si examinarea fizica (consultul propriu-zis) ce include ascultatia (cu ajutorul unui stetoscop) inimii si a pulmonilor. Murmurele cardiace, zgomotele cardiace anormale si ritmurile cardiace neregulate pot indica o problema existenta la nivelul inimii.
• Radiografiile toracice pentru a identifica marirea in volum a inimii si acumularea de lichide in cavitatea toracica
• O electrocardiograma (EKG) - desi acest test este adesea modificat la pacientii cu cardiopatii grave, el poate fi nemodificat la multe dintre animalutele cu boli cardiace.
• Masurarea tensiunii arteriale
• Verificarea hematocritului sau o hemoleucograma completa. Aceste teste pot fi necesare pentru a identifica o eventuala stare de anemie sau alte tulburari cum ar fi infectiile sau inflamatiile
• Teste biochimice serice (teste de sange) care sunt deosebit de importante in cazul in care a debutat insuficienta cardiaca, tromboembolismul sau alte complicatii in alte organe
• Ecocardiograma (ecografierea inimii) pentru a stabili diagnosticul de cardiomiopatie dilatativa. Aspectele importante urmarite sunt reprezentate de marimea inimii si de fractia de evacuare a activitatii cardiace (capacitatea ventriculului de a se contracta).
• Testarea concentratiilor plasmatice ale tiroxinei (hormon tiroidian) la pisicile cu varste peste 7 ani pentru a exclude hipertiroidismul
• Analiza de urina pentru a evalua functia rinichilor
• Testarea pentru dirofilarioza daca animalutul nu a primit medicatie de preventie
• Testarea concentratiei de taurina pe sangele integral la pisicile cu cardiomiopatie dilatativa
Diagnosticul diferential
O serie de alte boli pot fi cu usurinta confundate cu cardiomiopatia dilatativa in cazul in care nu este intreprinsa o evaluare corespunzatoare cu scop de diagnostic. Testele de diagnostic ar trebui sa ajute la excluderea urmatoarelor afectiuni:
• Bolile cardiace congenitale (malformatiile congenitale, din nastere)
• Cardiomiopatia hipertrofica felina (ingrosarea indusa genetic a muschiului cardiac)
• Cardiopatia hipertiroidiana la pisici datorata tumorilor tiroidiene
• Cardiomiopatia restrictiva felina (sclerozarea sau fibrozarea muschiului cardiac la pisici)
• Cardiomiopatia hipertensiva (marirea in volum a inimii datorita hipertensiunii)
• Bolile pericardice, care afecteaza tunica externa care captuseste inima
• Masele sau formatiunile mediastinale (tumorile care se dezvolta in spatiul dintre membrana care imbraca pulmonul si cea care captuseste cavitatea toracica)
• Miocardita (inflamatia muschiului cardiac) - cel mai dificil de diagnosticat
• Anemia usoara pana la grava (scaderea numerica a globulelor rosii ale sangelui) - produce destinderea inimii si/sau insuficienta la pisicile cu boli cardiace
• Dirofilarioza („viermele" inimii)
• Febra, care poate provoca murmure cardiace
Tratamentul
Conduita terapeutica depinde de starea prezenta a pacientului sau a afectiunii curente a animalutului respectiv. Daca simptomele sunt grave, spitalizarea pacientului este obligatorie. Tratamentele exacte depind de problemele produse, dar pot include: tratarea insuficientei cardiace congestive, controlul unei aritmii (ritmuri cardiace anormale), tratarea insuficientei renale, tratamentul hipotensiunii (tensiune arteriala scazuta) sau a starii de soc produse de insuficienta cardiaca severa, precum si tratamentul complicatiilor trombozei (formarea de coaguli de sange).
• Tratamentul in spital al cazurilor grave de insuficienta cardiaca congestiva include terapia cu oxigen (oxigenoterapia), administrarea diureticelor de tipul furosemidului (Lasix) si adesea a nitroglicerinei sau nitroprusiatului de sodiu. Daca tensiunea arteriala este scazuta sau inima functioneaza foarte prost, medicamentul dobutamina (un stimulator al contractiei cardiace) este de cele mai multe ori recomandat in primele 24-72 ore. Toracocenteza terapeutica (evacuarea lichidului acumulat din cavitatea toracica pentru a imbunatatii actul respirator) este cel mai indicat tratament in cazul epansamentelor pleurale (lichide acumulate in jurul pulmonilor) mari.
• Cand este prezenta, insuficienta cardiaca congestiva cronica este tratata cu ajutorul medicamentelor, incluzand un diuretic, un inhibator al enzimei de conversie a angiotensinei (cum sunt enalaprilul sau benazeprilul) si/sau digoxinul. Alte medicamente pot fi, de asemenea, adaugate; printre acestea enumeram spironolactona, un diuretic antialdosteronic. Pimobendanul este un alt medicament care poate fi utilizat la unele pisici.
• Alimentatia este modificata pentru a reduce aportul de sodiu.
• Suplimentele nutritive de tipul pilulelor de taurina sau L-carnitina sunt recomandate numai in anumite situatii.
• In cazurile de cardiomiopatie dilatativa „aritmogenica", medicamentele care regleaza ritmul electric cardiac sunt indicate. Daca fibrilatia atriala este prezenta, dogoxinul asociat de cele mai multe ori cu un beta-blocant sau un blocant al canalelor de calciu sunt prescrise.
• La pisicile cu sau susceptibile de trombembolism, tratamentele speciale cu anticoagulante sunt necesare. Coagulii de sange sunt, de regula, tratati cu medicamente care controleaza durerea (antialgice) si care previn marirea acestora. Medicamentele care lizeaza coagulii (activatorii tisulari ai plasminogenului, streptokinaza) au fost utilizate cu succes la pisici, dar au atat de multe efecte secundare extrem de grave incat sunt practic imposibil de folosit.
Ingrijirea la domiciliu si preventia
Administrati-i pisicii voastre toate medicamentele prescrise de catre medicul veterinar si anuntati-l daca intampinati dificultati in administrarea acestora. Nu uitati ca administrarea intermitenta a medicatiei este deseori un motiv pentru esecul terapiei. Observati nivelul general de activitate, apetitul si receptivitatea animalutului vostru. Urmariti-va constant pisica daca prezinta dificultati in respiratie, o frecventa crescuta a tusei, letargie sau incapacitatea brusca de a utiliza unul sau mai multe membre. Observati frecventa respiratorie a animalutului vostru atunci cand acesta este relaxat. Daca este posibil, invatati cum sa masurati frecventa respiratorie a pisicii voastre atunci cand aceasta este linistita. Modificarile de atitudine (comportament) si apetit sunt adesea semnele unor probleme la pisici.
Cardiomiopatia dilatativa la pisici poate fi cauzata de deficienta in taurina. Aceasta este adesea asociata cu alimentatia exclusivista cu o singura dieta sau cu diete pentru caini sau oameni. Hraniti-va pisica cu o hrana special conceputa pentru pisici, echilibrata si de foarte buna calitate care sa fie suplimentata cu taurina.
Programati-va vizite regulate la clinica veterinara pentru a monitoriza afectiunea.
Observarea evolutiei pacientului in dinamica
La anumite perioade de timp vor trebui repetate radiografiile toracice pentru a monitoriza raspunsul la terapie.
Un test de sange pentru evaluarea concentratiei sangvine de digoxin este efectuat la aproximativ 7-14 zile dupa initierea terapiei pentru a identifica nivelurile terapeutice fata de cele toxice ale medicamentului.
Examenul biochimic sangvin este efectuat periodic pentru a monitoriza efectele medicamentelor asupra rinichilor si a electrolitilor (mai ales asupra potasiului). Daca valorile parametrilor renali si ale electrolitilor sunt modificate, doza de diuretic va trebui redusa mai des. De asemenea, masurarea tensiunii arteriale va trebui sa devina o manopera uzuala pentru proprietarii care au animalute afectate de aceasta maladie.
Ecocardiografia facuta initial va trebui repetata periodic (la 3-6 luni de la diagnostic si apoi din nou la 9-12 luni). Unele pisici cunosc o imbunatatire a starii generale si a evolutiei bolii, in timp ce la majoritatea se constata o avansare a cardiomiopatiei.
Daca pisica voastra a fost depistata cu o concentratie scazuta de taurina in sange, testarea se va repeta la 1-3 luni pentru a-i asigura o suplimentare adecvata.
Pisicile cu cardiomiopatie dilatativa vor trebui sa primeasca obligatoriu o dieta suplimentata cu taurina.
Desigur, evolutia exacta a maladiei depinde de severitatea formei, raspunsul la terapie, recomandarile medicului vostru veterinar, precum si de sesizarile voastre obiective.
