Canalele auriculare sunt divizate in trei sectiuni: parti externe, mijlocii si interne. Canalul auricular extern se extinde de la exteriorul lobului urechii pana la timpan. Urechea medie incepe cu timpanul si include oasele si nervii urechii. Urechea interna este cea mai aproape de creier si contine organele responsabile de mentinerea pozitiei corecte. Daca urechea interna nu este functionala, animalul se simte ametit, iar creierul nu este capabil sa determine daca el/ea sta in pozitie patrupedala, se intoarce, sta culcat sau se invarteste. Cea mai frecventa abnormalitate asociata cu urechea medie si interna este inflamatia, respectiv, otita medie sau otita interna. Otita este termenul latin care desemneaza inflamatia urechii. Medie sau interna se refera la partile urechii care sunt inflamate. Otita externa face referire la inflamatia sau infectia canalului auricular extern. Inflamatia urechii poate avea numeroase cauze, incluzand bacterii, fungi, ciuperci, paraziti, obiecte straine, traumatisme, polipi si cancer. Infectiile urechii medii se produc de regula in asociere cu infectiile urechii externe. Infectiile urechii interne se pot produce secundar ca rezultat al propagarii infectiei de la nivelul urechii medii, dar se pot dezvolta in urma raspandirii bacteriilor prin intermediul circulatiei sangvine. In aceste cazuri, este foarte probabil ca infectia urechii interne sa nu se asocieze cu infectii ale urechii medii sau extrene. Din acest motiv, diagnosticarea si instituirea prompta a tratamentului infectiilor urechii externe pot reduce semnificativ sansa aparitiei unei infectii a urechii medii si/sau interne. Potrivit studiilor efectuate, peste 50% din otitele externe cronice progreseaza catre infectii ale urechii medii. Surditatea este un posibil efect permanent daca otita medie/interna nu este tratata corespunzator. Semnele inflamatiei urechii medii si interne variaza in functie de care parte a urechii este afectata si de severitatea infectiei.
Cauze
• Cea mai comuna cauza a otitei medii/interne este reprezentata de bacterii. Diferiti agenti bactereni au fost identificati la pacientii cu infectii ale urechii medii/interne. • Fungi si levuri sunt cauze frecvente ale infectiilor urechii externe, dar nu sunt la fel de frecvent intalnite in urechea medie sau interna. Malassezia, Aspergillus si Candida sunt unii dintre fungii/levurile implicati in infectiile auriculare. • Cel mai frecvent intalnit parazit al urechii este acarianul urechii (raia auriculara), care este deseori asociat cu infectiile urechii medii/interne la pisici. • Corpurile straine, de regula, produc leziuni numai uneia dintre urechi, respectiv celei in care se localizeaza. Aristele (parti componente ale spicelor) firelor de iarba sau ale altor plante sunt frecvent cauza otitelor, dar si alte obiecte straine cum ar fi purecii, insectele mici sau plantele ierboase pot, de asemenea, determina inflamatia urechii medii/interne. • Traumele nu sunt o cauza atat de frecventa avand in vedere ca urechea medie si interna sunt bine protejate de un substrat osos. • Polipii pot proveni de la nivelul urechii medii, dar pot inainta prin timpan astfel incat sa poata fi vizualizati la nivelul canalului auricular extern. • Diferitele tipuri de cancere au fost descoperite in urechea medie si interna. In cazul urechii medii, carcinomul scvamocelular, fibrosarcomul si limfomul sunt cele mai frecvent intalnite. In ceea ce priveste urechea interna, neurofibrosarcomul, meningiomul si carcinomul sunt unele dintre cancerele posibil de intalnit la acest nivel.
Ce ar trebui sa urmariti
• Scuturari din cap
• Frecarea sau lovirea urechii cu labele
• Secretie de la nivelul canalului auricular extern
• Durere atunci cand capul este atins
• Durere atunci cand gura este deschisa
• Depresie
• Pierderea auzului
• Lipsa poftei de mancare
• Cap inclinat
• Mers in manej (in cerc)
• Inclinare pe o parte
• Rostogolire
• Poticnire (mers impiedicat)
• Varsaturi
• Miscare continua ritmica si involuntara a globilor oculari (nistagmus)
Diagnosticul
Otita medie si cea interna este de regula diagnosticata pe baza rezultatelor obtinute in urma examinarii fizice (consultului) si a investigatiei meticuloase a urechii. Avand in vedere ca majoritatea infectiilor urechii medii/interne apar in urma avansarii infectiei de la nivelul urechii externe, lavajul si toaletarea temeinica a canalului auricular extern sunt frecvent necesare inainte de examinarea urechii medii. Descoperirea cauzei exacte a inflamatiei urechii necesita mai multe teste care pot fi reprezentate de: • Hemoleucograma si profilul biochimic pentru a determina starea de sanatate, per ansamblu, al pacientului • Sedarea sau anestezia pentru o examinare meticuloasa avand in vedere ca urechea inflamata sau infectata poate fi destul de dureroasa • Radiografiile craniului si ale bazei urechii, desi nu sunt, de regula, utile pot pune in evidenta tumorile sau masele de la baza urechii • Cultura si examenul citologic al oricarei secretii sau fluid de la nivelul canalului auricular pentru a determina cauza inflamatiei. Cultura poate detecta cauzele bacteriene si este utila in determinarea tratamentului adecvat cu antibiotice. Examenul citologic poate detecta paraziti, fungi, miceti si unele tipuri de cancer. Unii polipi pot fi diagnosticati in urma examenului clinic. Polipul poate avea baza de insertie in urechea medie, dar poate inainta prin timpan in urechea externa, nivel la care poate fi vizualizat. In cazul in care timpanul este bombat, s-ar putea sa fie nevoie sa fie punctionat sau perforat in scopul de a colecta si analiza fluidul care se regaseste in urechea medie. Aceasta procedura este cunoscuta ca miringotomie si se efectueaza sub anestezie. Fluidul din urechea interna este colectat si analizat. Examenul cultural al fluidului ar putea dezvalui prezenta bacteriilor. Examenul citologic (examenul microscopic al fluidului sau secretiei) poate pune in evidenta fungi, levuri, paraziti sau celule canceroase.
Tratamentul
Scopul tratamentului in cazul otitei medii sau interne este acela de a inlatura cauza inflamatiei si de a asigura ventilatie si drenaj. Tratamentele variaza in functie de cauza inflamatiei si pot include: • Toaletarea (spalarea) initiala a canalului auricular cu solutie calda de ser fiziologic • Daca timpanul este intact, o punctie prin timpan pentru a atenua durerea si presiunea, precum si pentru a drena secretiile (colectiile) de la nivelul urechii interne si medii. Odata ce timpanul este perforat, se va efectua si lavajul urechii medii. Dupa aceasta procedura, circa 50% din timpanul pacientului se vindeca. Aceasta procedura este dureroasa si se va realiza sub anestezie. • Toaletarea urechii medii dupa perforarea timpanului • Inlaturarea oricarui corp strain • Antibiotice pe cale orala timp de 3-6 saptamani in cazul infectiilor bacteriene, fungice si micotice
Medicamentele otice trebuie utilizate cu precautie. Utilizarea medicamentelor otice fara ca timpanul sa fie intact, poate avea drept consecinta instalarea surditatii permanente sau a semnelor unei infectii a urechii interne (ameteli, inclinarea capului si varsaturi). De regula, toaletarea urechii si antibioticele administrate pe cale orala rezolva infectia. In cazul in care inflamatia este produsa de paraziti, medicamentele otice pot fi necesare.
Daca infectia este rezistenta la tratament sau daca polipii sau cancerul sunt cauza inflamatiei, interventia chirurgicala se poate dovedi necesara. Interventia chirurgicala este mai probabila in cazul in care inflamatia a progresat incluzand urechea interna sau daca nu s-a constatat o imbunatatire a starii animalutului in urma tratamentului conservator. Exista cateva tehnici chirurgicale ce se pot efectua pentru a trata infectiile urechii medii si/sau pe cele ale urechii interne. Gravitatea infectiei va impune care dintre acestea va fi aleasa. Rezectia auriculara laterala
Aceasta tehnica este aleasa daca principala problema este reprezentata de catre un canal auricular extern care nu se usuca sau care nu se ventileaza in mod adecvat. Infectiile cronice ale urechii externe pot duce la aparitia infectiilor urechii medii. Prin rezectia unei portiuni din canalul auricular extern, canalul ramas este mai larg si mai usor de uscat. Aceasta procedura are rolul de a diminua infectiile urechii externe si in consecinta, pe cele ale urechii medii. De regula, pacientul nu-si pierde auzul in urma acestei interventii. (Pacientul poate fi deja surd ca urmare a infectiilor cronice).
Osteotomia laterala a bulei timpanice
Aceasta tehnica implica patrunderea pana la nivelul urechii medii prin intermediul unei incizii pe partea laterala, la baza urechii si penetrarea prin osul care inconjoara urechea medie. Odata ce s-a patruns in cavitatea urechii medii, aceasta este spalata si toaletata si un dren este plasat la acest nivel pana infectia este tinuta sub control. Unele animale pot fi in continuare capabile sa auda in urma acestei interventii.
Ablatia totala a canalului auricular
Aceasta este cea mai drastica si mai radicala dintre interventiile chirurgicale in urma careia intreg canalul auricular este inlaturat. Ea este considerata o interventie de salvare si se efectueaza atunci cand niciun alt tratament nu este eficient. In urma acestei proceduri, pacientul ramane surd.
Ingrijirea la domiciliu si preventia
Nu exista nicio ingrijire la domiciliu pentru otita medie sau otita interna. Consultati-va medicul veterinar daca animalutul vostru de companie prezinta semne ale infectiei urechii medii sau interne.
Tratamentul prompt si complet al infectiilor urechii externe poate reduce foarte mult riscul de dezvoltare a otitei medii si a otitei interne.
Dupa tratament, examenele periodice sunt necesare pentru a reduce riscul aparitiei infectiilor ulterioare si pentru a va asigura ca infectia curenta raspunde corespunzator la tratament. Asigurati-va ca conductele auditive, respectiv, canalele auriculare ale animalutului vostru se mentin curate si uscate.
