Animale.ro

Terra Nova

Istoricul si originea


Originea acestei rase, asemeni altora, este intens disputata. Unii spun ca Terra Nova provine din cainii-ursi de origine scandinava, iar altii sunt de parere ca din molossi adusi de vikingi. Nu este exclus ca “reteta” sa fi cuprins si ceva sange de Leonberger, Ciobanesc de Berna sau Caine de munte de Pirinei.


“Tara de bastina” a rasei Terra Nova este considerata a fi insula cu acelasi nume (Terra Nova sau Newfoundland), din vestul Canadei. Primii europeni care au pus piciorul pe aceasta insula, in jurul anului 1000, au fost vikingii condusi de Leif Erikson. Apoi, in 1497, navigatorul italian Giovanni Cabota redescopera insula, in timp ce explora coastele peninsulei Labrador. Astfel, Terra Nova a devenit colonie engleza (in 1946 a fost declarata provincie canadiana) si a inceput sa fie un important “punct de lucru” pentru pescarii din intreaga lume, in special pentru cei francezi si englezi. Bogatia ei cea mai importanta erau bancurile de moruni, atat de numeroase incat Terra Nova a fost supranumita Insula Morunilor.


Ei bine, acum va intrebati cum si cand niste caini care se incadreaza perfect in tipul molossoizilor de munte au aparut si s-au inmultit pe o insula fara munti?


Specialistii sunt de acord ca Terra Nova este o rasa foarte veche. Desi pe insula s-au descoperit scheletele unor caini gigantici, datand din secolul al V-lea dupa Hristos, se pare ca, totusi, rasa nu este originara din Newfoundland. O speculatie rezonabila se bazeaza pe legenda lui Leif Erikson, despre care se spune ca ar fi avut la bordul corabiei sale un caine mare, negru, semanand cu Terra Nova, pe nume Oolum; iar rasa ar fi rezultatul imperecherii acelui exemplar cu cainii indienilor de pe insula. In sprijinul acestei teorii se mentioneaza si faptul ca, pana pe la inceputul secolului al XIX-lea, existau in Norvegia niste caini mari, negri, folositi la vanatoarea de lupi si ursi.


Prima descriere a rasei dateaza din 1732: “Cainele-urs din Newfoundland este de dimensiuni foarte mari si este foarte vigilent; ocupatia sa este sa pazeasca curtea sau casa, si are o voce ca un tunet”.


Pe de alta parte, este foarte posibil ca Newfoundland-ul sa fi evoluat din molossii cu par lung adusi pe insula de marinarii europeni, incepand cu secolul al XV-lea (de exemplu, pescarii basci au adus exemplare de Caine de Pirinei). Avand in vedere ca distanta dintre Asia si Alaska este foarte mica, nu trebuie neglijata nici teoria ca Terra Nova este rezultatatul incrucisarii unor Dogi de Tibet (veniti din Asia) cu cainii de tip lupoid ai indienilor.


Cainii Terra Nova erau nelipsiti de pe vasele de pescuit ce porneau in larg din provincia canadiana de la care provine numele rasei. Ridicat la rangul de industrie locala, pescuitul a reprezentat intotdeauna un domeniu in care acest caine urias, dar abil, s-a remarcat. Misiunea sa consta in tractarea navoadelor pe mare, urmata de aducerea acestora inapoi la bordul ambarcatiunii, dupa capturarea prazii. La fel de eficient pe uscat ca si in apa, Newfoundland-ul era suficient de puternic pentru a indeplini si rolul de salvamar sau pentru a sparge gheata, capacitatea pulmonara permitandu-i sa inoate pe distante lungi si sa tina piept curentilor oceanului. La sfarsitul unei zile de munca, toata incarcatura era transportata, tot cu ajutorul cainilor, in oras. Alte asemenea exemplare canine asigurau livrarea laptelui la domiciliu sau primirea corespondentei in intreaga insula. Aceste patrupede erau cea mai ieftina si eficienta “mana de lucru”.


Multi caini au fost importati din insula Terra Nova de catre englezi. Asadar, acestia au atras repede atentia chinofililor englezi. Cei de talie mai mica, excelenti aportori si inotatori, au fost “recalificati” drept caini de vanatoare si s-au transformat in actualii Labradori. Cei mari s-au raspandit din Anglia spre intreaga Europa de Vest si au cucerit inimile unor personalitati precum Napoleon, regele George al III-lea, lordul Byron si Richard Wagner. Multi nobili isi luau asemenea caini mari pentru ca erau “ornamentali” si, datorita caracterului lor vesel si “bonom”, erau ideali tovarasi de joaca ai copiilor si chiar babysitteri. Ce imperecheri au facut crescatorii englezi, daca si ce alte rase britanice au folosit, nu se stie. Cert este ca selectia a inceput pe la jumatatea secolului al XIX-lea si, in scurt timp, avand la baza cainii mari adusi din Newfoundland, s-au fixat caracteristicile actualului Terra Nova.


In aceeasi perioada, somptuoasa roba neagra a Newfoundland-ului a inceput sa castige tot mai multi adepti, in timp ce popularitatea celei alb-negru sa scada. Si in Statele Unite, cainii din Terra Nova erau la mare pret si chiar au stat la baza obtinerii unei alte rase: Chesapeake Bay Retriever. Primele exemplare de Terra Nova prezentate intr-o expozitie si-au facut aparitia la Birmingham, in 1860, spre incantarea spectatorilor. Pictorul sir Edwin Landseer a ales un exemplar alb-negru drept model pentru a realiza un celebru tablou. El dorise ca aceasta panza sa fie un omagiu adus tuturor cainilor Terra Nova care, de-a lungul timpului, au salvat mii de oameni de la inec. Dupa aproape un secol de la moartea pictorului, o rasa de caini a primit numele Landseer in memoria lui. Aceasta rasa a fost obtinuta de catre chinologii germani, in cursul secolului al XX-lea, pornind de la exemplare de Terra Nova de colorit alb-negru (precum cel din tabloul lui sir Landseer). Si astazi, necunoscatorii pot usor confunda Landseer-ul cu un Terra Nova alb-negru. La o privire mai atenta (sau citind standardele), se pot observa, insa, diferente esentiale intre cele doua rase: coloritul Landseer-ului este strict alb-negru (si, fata de Terra Nova, are o alta repartitie a culorilor), proportional, este mai usor si mai putin masiv, are picioarele mai inalte.


Cele mai frumoase cuvinte care s-au scris vreodata despre acest devotat slujitor al omului, au fost ale lordului George Gordon Byron – poate cel mai mare dintre poetii romantici englezi. " Acest epitaf a fost scris pe piatra de mormant a cainelui sau, Boatswain, care s-a nascut in Terra-Nova, in mai 1803, si a murit la Newstead, in 18 noiembrie 1808 : "In acest loc se afla ramasitele unei fiinte care era frumoasa fara sa fie vanitoasa, era puternica fara sa fie dispretuitoare, era curajoasa fara sa fie violenta si avea toate celelalte virtuti ale omului, dar fara sa aiba si viciile lui."


Terra Nova a fost printre primele rase recunoscute de catre Kennel Clubul englez, in 1873. Primul exemplar de Terra Nova a fost inscris in cartea de origini franceza in anul 1885. In 1886, s-a redactat primul standard si succesul international nu a intarziat. Europa, dar si America, au fost cucerite de acest urias prietenos, care avea de partea sa atat fizicul placut si impunator, cat si aptitudinile de lucru si temperamentul minunat. De mai multe decenii, cel mai numeros efectiv de Terra Nova se afla in SUA, unde rasa este alintata cu porecla Newfie (prescurtarea de la Newfoundland). In ceea ce priveste Europa, cel mai puternic club al rasei este cel italian (SAT - Societa' Amatori Terranova). De asemenea si clubul danez detine un loc fruntas. In ultimul timp, podiumurile europene si mondiale au fost cucerite de examplare superbe ce provin din Ungaria.


In 1996, FCI a hotarat ca Terra Nova este o rasa canadiana si a inlocuit standardul elaborat de englezi cu cel nou, canadian. Diferentele dintre cele doua standarde au fost minime (cel canadian este mai detaliat), insa disputele intre chinologii de pe cele doua maluri ale Atlanticului nu au intarziat sa apara. Principala polemica a ultimului deceniu opunea partizanii tipului american (mai compact, cu o miscare mai degajata, dar avand capul mai “butucanos”, gen Saint Bernard), aparatorilor tipului englez traditional de Terra Nova, care este mai armonios, dar nu se misca la fel de bine. Din fericire, datorita septelului european, aceasta polemica si-a pierdut sensul.


Incepand cu anii ’80 europenii au importat numeroase exemplare de mare valoare de pe continentul nord-american si multi crescatori s-au orientat dupa tipul american de Terra Nova.


Newfoundland-ul este un caine utilitar, fiind folosit atat pe teren, cat si in apa. Cainii Newfoundland sunt intensiv utilizati in operatiunile de salvare din apa si, mai putin, la ajutarea pescarilor la tractarea si transportarea pachetelor grele. American Kennel Club a acceptat Newfoundland-ul ca rasa in 1979.


Aspectul exterior si dimensiunile


Citind standardul ne imaginam un caine impresionant care degaja forta, curaj si demnitate. Proportiile bune sunt foarte importante. Newfoundland-ul are o blana dubla impermeabila. Parul de acoperire este gros, de lungime medie si drept. Subparul este moale si foarte des.


Terra Nova prezinta mai multe varietati de culoare: negru, maro si alb-negru (cele recunoscute de FCI – Federatia Chinologica Internationala). Negru, culoarea traditionala, trebuie sa fie uniforma, desi usoare nuante de bronz sunt acceptate. Marcajele albe pe piept, barbie, degete si/sau varful cozii sunt de asemenea acceptate. Culoarea maro cuprinde toate nuantele de la ciocolatiu la bronz. Marcajele albe pe piept, barbie,degete si/sau varful cozii sunt acceptate si la culoarea maro. Un Terra Nova alb-negru are blana alba cu marcaje de culoare neagra. Capul tipic este negru sau negru cu alb pe bot, cu sau fara o dunga alba ce se intinde de la bot pana intre ambii ochi. Pe spate se remarca o zona in forma de sa, tot de culoare neagra. Regiunea fesiera (pana spre coada) este de asemenea neagra. Partile corpului ramase sunt de culoare alba si pot sa prezinte o bifare minima. In expozitii, exemplarele unicolore cu marcaje de alta nuanta in afara de alb sunt descalificate. Culorile recunoste de catre AKC (American Kennel Club) sunt de asemenea negru, alb-negru, maro, dar si gri, care nu este acceptata de FCI. In America Terra Nova alb-negru este cunoscut sub denumirea de Landseer, in timp ce in Europa Landseer-ul este cu totul alta rasa, foarte diferita de Terra Nova.


Un pui de Terra Nova creste cu o viteza rapida. Inaltimea (la greaban) medie pentru cainii adulti este de 71 cm la masculi si 66 cm la femele. Greutatea aproximativa a masculilor este de 68 kg, iar a femelelor de 54 kg. Se prefera exemplarele de talie mare, dar nu in detrimentul armoniei formelor, al calitatii generale, al fortei sau al miscarii.


Desi Newfoundland-ul pare a fi la prima vedere un caine linistit, de fapt, el este destul de activ. Ii place si necesita exercitiu fizic zilnic. Caracteristicile lui reunesc forta si curajul iesite din comun, cu blandetea si echilibrul. Companion rabdator si afectuos, Terra Nova este nascut pentru a trai in mijlocul familiei. Terra Nova are un singur tel in viata: sa fie alaturi de stapanul pe care il adora. V-ati putea gandi ca, pentru oricine isi doreste un caine mare, de familie, Terra Nova este alegerea ideala. De vreme ce Newfoundland-ul a demonstratat de-a lungul timpului un simt puternic de responsabilitate, este potrivit pentru a tine companie copiilor de orice varsta, demonstrand un comportament cu mult mai tolerant decat alte rase. Totusi, cei mici nu ar trebui lasati niciodata singuri langa caine, deoarece pot fi usor loviti in joaca din cauza dimensiunilor unui Terra Nova. De asemenea nici un Terra Nova nu ar trebui sa fie “chinuit” de catre un copil. Niciodata sa nu lasati un copil sa urce pe spatele unui pui in crestere sau al unui adult. Terra Nova nu e cainele care sa traiasci la distanta de familie, asa ca nu trebuie lasat sa traiasca singur, uitat intr-un padoc, caci lipsa de dragoste si de atentie il provoaca suferinta. Pe de alta parte, un Terra Nova se adapteaza foarte usor schimbarii caminului sau la orice varsta, cu conditia de a primi aceeasi afectiune si ingrijire.


In ceea ce priveste paza, este putin probabil ca un Terra Nova sa inceapa sa maraie, el se va baza mai mult pe talia sa impunatoare pentru a trasmite un mesaj intrusului nedorit. Este tipic ca un Newfoundland sa ramana neclintit intre familia sa si orice dusman. Nu va ameninta, ci va ramane intr-o pozitie ce indica ca se afla la datorie. Orice caine, alt animal, copil sau vizitator care nu are intentii rele va fi primit cu prietenie de catre un Terra Nova  Terra Nova este suficient de inteligent pentru a recunoaste o situtie periculoasa. De-a lungul timpului s-au inregistrat numeroase cazuri in care cainii au salvat oameni de scurgeri de gaze, incendii si alte pericole. Sunt foarte cunoscuti pentru instinctul lor de a salva oamenii de la inec, de aceea unii sunt dresati in acest sens, obtinand adevarate performante. Au atata curaj, incat si din elicopter in apa, ca adevaratii salvamari.


Cei care vor un asemenea companion trebuie sa se gandeasca foarte bine inainte de a se repezi sa-si cumpere puiul. Putine fiinte sunt mai dragalase decat un pui de Newfie, dar sunteti, oare, pregatiti fizic, mental si financiar pentru a creste un caine urias? Inainte de a achizitiona puiul, ar trebui sa petreceti  mai mult timp informandu-va si invatand cat mai multe despre rasa. Sunt multe posibilitati de a va educa in acest sens: vizitand expozitiile chinologice, canise, si cel mai important, comparand cainii intre ei de fiecare data cand aveti posibilitatea.


Achizitia oricarui caine trebuie sa fie o decizie de familie facuta cu intentia de a pastra cainele pe o perioada indelungata. Daca va indoiti cat de putin de posibilitatea de a creste un Terra Nova, mai bine nu va luati unul.  Avand un Terra Nova va trebui sa-i dedicati ani buni din viata dumneavoastra, primind in schimb ce-i drept, mult mai mult decat ati investit…


Grija pentru noul membru al familiei


Durata medie de viata a unui Terra Nova este de aproximativ 10 ani. Cu o ingrijire responsabila si adecvata, puteti descoperi ca Terra Nova este un caine puternic si robust. Problemele intalnite la puii de Terra Nova sunt de cele mai multe ori cauzate de lipsa de experienta a noilor proprietari. Metoda corecta de a incepe este de a achizitiona un pui sanatos si sa-l pastrati in felul acesta prin vizite regulate la medicul veterinar si o mancare de buna calitate. O carte despre rasa sau cu ingrijirea generala a unui caine este o investitie buna.


Aveti grija ca puiul sa nu topaie, sa nu sara prea mult si nici sa se joace pe suprafete alunecoase: oasele si articulatiile lui nu sunt pregatite pentru eforturi prea mari si pot fi afecatate permanent. Pana la varsta de 18 luni, un “june” nu trebuie sa faca prea mult efort fizic. Indiferent de varsta, este interzis ca un Terra Nova sa alerge sau sa se antreneze dupa ce a mancat sau cand este foarte cald.


Personalitatea


Newfoundland-ii sunt calmi, echilibrati si companioni devotati. Nu sunt cunoscuti ca si caini care latra excesiv. Sunt caini de paza protectori, dar nu agresivi. Sunt considerati caini foarte curajosi, iar cutezanta lor este legendara.


Majoritatea cainilor Terra Nova adora sa inoate. Este un exercitiu excelent pentru ei intrucat le intareste musculatura fara a le suprasolicita articulatiile. Posibilitatea de a inota il va face cu adevarat fericit.


Un Newfoundland saliveaza destul de des. Ce-i drept, mult mai putin decat un St. Bernard de exemplu, dar cand afara este cald,  cand alearga sau se joaca, cu siguranta vor saliva mai mult.


In ciuda blanii sale abundente, un Terra Nova se adapteaza si la o temperatura mai ridicata, insa trebuie sa-i oferiti cainelui cat mai multa umbra si apa proaspata.  In climatele calde, blana exterioara ramane, insa subparul are o tendinta mai mare de a naparli.


Un Terra Nova care doarme afara trebuie sa dispuna de un padoc ferit de curent, cu podea de lemn. Suprafata minima a unui padoc ar trebui sa fie de 6 mp (2x3), insa catelul ar trebui lasat mai mult liber in curte in timpul zilei.


Parul lui nu este greu de intretinut, dar trebuie pieptanat si periat periodic. Operatia consuma ceva timp, mai ales in perioadele de naparlire. Un Newfoundland naparleste cel putin odata pe an. Toaletajul este foarte important, intrucat parul mort trebuie scos, altfel acesta va forma pasle. Majoritatea exemplarelor naparlesc foarte mult in primavara, si apoi din nou in toamna.


Deoarece Terra Nova are pielea grasa, este predispus la aparitia otitelor si trebuie sa-i curatati urechile cat mai des.


Este foarte tipic sa auzim pe cei care nu cunosc rasa spunand: ”Vai, Doamne, cu siguranta mananca extrem de mult!”. Un Terra Nova adult este un caine mai putin mancacios in comparatie cu alte rase, avand un metabolism foarte lent. Fiind un caine atat de mare, trebuie sa primeasca o alimentatie corecta, atat cantitativ, cat si calitativ. Alimentatia incorecta va compromite definitiv dezvoltarea puiului. Consultati-va cu crescatorul in aceasta privinta, intrucat el va poate sfatui cel mai bine ce hrana sa alegeti, datorita anilor de experienta in hranirea cainilor Terra Nova. Cantitatea de mancare de care are nevoie un Terra Nova nu este proportionala cu greutatea, ci cu talia si activitatea sa. Ratia unui pui de 8 saptamani va fi impartita in 4 mese pe zi; dupa varsta de 6 luni, aceasta va fi impartita in 3, iar un adult trebuie sa primeasca ratia impartita in 2 mese. Niciodata sa nu ingrasati puiul in perioada de crestere, mai degraba pastrati-l usor slabut. Supraalimentand puiul nu il vom face sa creasca mai mare decat acesta este programat din punct de vedere genetic, ci numai ii vom cauza probleme cu oasele si articulatiile. Un adolescent supraponderal are toate sansele sa devina displazic. Ingrasand un Terra Nova prea mult, la orice varsta, ii reducem considerabil durata de viata si ii putem cauza probleme de sanatate. Cantitatile de hrana indicate pe sacii de mancare sunt in general mult prea mari pentru Terra Nova.


Relatiile cu familia si casa


Newfoundland-ul se intelege bine cu copiii si cu alte animale de companie datorita temperamentului lui echilibrat si inteligentei. Acest caine necesita un volum semnificant de spatiu datorita taliei sale mari, motiv pentru care este posibil sa nu fie un caine de companie bun pentru persoanele care detin pentru prima data un caine.


Dresajul


Chiar daca este bland si docil, Newfoundland-ul va fi obligatoriu educat. Dresajul si disciplina sunt elemente indispensabile pentru dezvoltarea unui psihic armonios.Fiind niste caini inteligenti Terra Nova se dreseaza foarte usor. Daca folositi hrana ca rasplata si incurajarile, puiul va fi “un scolar” cu multa vointa. Puteti consulta un dresor inainte sau va puteti documenta cu ajutorul cartilor, revistelor, materialelor video, articolelor de pe internet.


Afectiuni frecvente


 


Avand in vedere greutatea considerabila si osatura puternica specifica, in cazul acestei rase se constata frecvent afectiuni osteoarticulare cu determinism genetic.


Displazia de sold, caracterizata prin neconcordanta dintre cele doua suprafete articulare, a femurului si a cavitatii acetabulare, este rezultatul asocierii unor factori genetici cu conditii de mediu extern favorizante, fiind diagnosticata cu certitudine prin examen radiologic. In functie de gravitatea modificarilor articulare depistate prin acest examen, displazia poate fi de mai multe grade (de la A, adica absenta modificarilor patologice, pana la gradul E, ce reprezinta un caz sever de displazie).


Displazia de cot este o anomalie localizata la articulatia cotului. Simptomatologie: de la afectarea usoara a articulatiei, manifestata clinic prin jena in deplasare dupa eforturi prelungite, pana la manifestari din cele mai grave cu limitarea miscarii, schiopatura severa, durere si chiar producere de sunete de rupere la nivelul articulatiei in timpul mersului. Simptomatologia poate fi diferita, in functie de efortul depus de animal, deoarece greutatea animalelor creeaza presiuni la nivelul suprafetelor articulare, unde, din cauza efortului, cartilajele pot suferi modificari culminand cu procese degenerative ce se pot extinde la nivelul oaselor. Astfel, efortul produs de alergare, sarituri sau coborare poate agrava leziunea. Tratamentul vizeaza ferirea cateilor de efort, supravegherea administrarii calciului si a proteinelor in exces; in ultima instanta, cand leziunile sunt grave, trebuie sa se intervina chirurgical. Indivizii afectati nu vor fi imperecheati, fiind exclusi de la reproductie.


Tinand cont ca aceasta rasa se caracterizeaza printr-un ritm de crestere foarte rapid, o atentie deosebita trebuie acordata modului de hranire si evitarii suprasolicitarilor fizice in perioada de dezvoltare a puilor (la fatare, un pui cantareste 600 de grame, la 10 saptamani ajunge la greutatea de 10 kg, iar la 8-9 luni depaseste 50 de kg).


Stenoza aortica (SAS) este determinata de ingustarea orificiului aortic, care determina dificultati in golirea ventricului stang in aorta, in timpul sistolei ventriculare. Suflul determinat de vibratiile orificiului stramtorat va aparea in timpul sistolei si seamana cu un zgomot de razatura. Stenoza aortica poate fi depistata cel mai devreme la varsta de 7-8 saptamani, insa diagnosticul de certitudine se pune dupa varsta de 16 saptamani pe baza auscultatiei si, in primul rand, pe interpretarea electrocardiogramei. Pulsul va fi lent, regulat, cu amplitudine mica si cu tensiune mare. La palparea zonei de proiectie cardiaca se percepe un soc cardiac putermic dat de bataile inimii, asemanator cu lovitura unei bile in bolta. Tulburarile functionale nu apar atat timp cat cordul se mentine hipertrofiat. Este insa de preferat ca animalele afectate sa nu depuna mult efort.


Cistinuria este o afectiune urinara, caracterizata prin formarea calculilor de cisteina (un aminoacid) la nivelul vezicii urinare sau al rinichilor, si apare ca urmare a unor dereglari in transportul cisteinei in rinichi, producandu-se eliminarea aminoacidului in urina. Precipitarea si formarea calculilor de cisteina sunt favorizate de pH-ul acid al urinei. Boala a fost diagnosticata mai frecvent la masculi, intre 3-5 ani, manifestandu-se clinic prin uriniri frecvente, cu sange, imposibilitate de urinare (uneori) tot la masculi, infectii secundare etc. Pe baza testului ADN pot fi depistati din timp atat purtatorii cat si indivizii afectati.


Dilatatia gastrica este o afectiune ce priveste rasele de talie mare, cu pieptul adanc, manifestata printr-o distentie gastrica in general post prandial (dupa masa) urmata in cele mai multe cazuri de torsiune gastrica. Semnele clinice variaza in functie de fazele distensiei gastrice: balonament, durere, respiratie dificila, chiar imposibilitatea mentinerii pe picioare. Tratamentul este chirurgical.


In privinta modificarilor oftalmologice cu determinism genetic la Terra Nova, amintim: cataracta (opacifierea completa sau partiala a cristalinului), PRA (atrofia retiniana progresiva), entropion (rasucirea in interior a pleoapei), ectoprion (rasucirea catre exterior a pleoapei), prolapsul glandei anexe a pleoapei a III-a (formatiune asemanatoare cu o cireasa la unghiul intern al ochiului).


Alte boli semnalate sunt: hipotiroidismul (disfunctie tiroidiana caracterizata prin secretia insuficienta de hormon tiroidian), boala „von Willebrand” (deficienta a factorilor de coagulare a sangelui) si dischinezia ciliara (proasta functionare a cililor vibratili, in special a celor care „tapiteaza” mucoasa respiratorie, dar orice sistem de organe ce contine cili poate fi afectat : sistemul reproducator, canalele auditive, sistemul nervos central, sistemul urinar).


 




FCI-Standard Nr 50 / 06.11.1996 / GB





Aspect general : Este un caine masiv, cu corp puternic, musculos si bine legat.


 


Proportii importante : Lungimea corpului, de la articulatia scapulo-humerala la punctul cel mai proeminent al fesei, este mai mare decat inaltimea la greaban. Corpul este compact. Femelele pot fi ceva mai lungi si mai putin masive decat masculii. Adancimea toracica (distanta de la greaban pana la linia inferioara a cutiei toracice) este putin mai mare decat 1/2 din inaltimea la greaban.


 


Comportament / Caracter : Expresia tipica a unui Terra-Nova reflecta bunatate si blandete. Este un caine demn, vesel si activ, recunoscut pentru docilitatea si pentru calmul lui imperturbabil.


 


Capul : Este masiv. Capul femelei are aceeasi conformatie generala precum capul unui mascul, dar nu este tot atat de masiv. Regiune craniana: craniu lat,  usor bombat. Osul occipital este puternic dezvoltat.


Stop clar, vizibil, dar nu foarte marcat.


Botul : Trufa mare, bine pigmentata, cu nari bine dezvoltate. Trufa este maro la exemplarele de culoare maro, iar la cele negre si la cele alb-negru trebuie sa fie neagra. Botul patratos, inalt si moderat de scurt, acoperit cu par scurt si fin, fara piele ridata. Comisurile buzelor sunt vizibile, dar nu excesiv reliefate.


 


Dentitia : Maxilare cu muscatura in foarfece sau in cleste.


 


Ochii : Relativ mici, bine infundati in orbite. Sunt bine departati intre ei, iar conjunctiva nu este vizibili. Sunt de culoare brun inchis la exemplarele negre sau alb-negru; la cele maro se accepti o nuanta mai deschisa de brun.


 


Urechile : Relativ mici, triunghiulare, cu varfuri rotunjite. Prinse bine catre spate, pe laturile capului, si purtate atarnand lateral, lipite de cap. Pentru a avea lungimea corecta, varful urechii cainelui adult, intins catre fata, trebuie sa ajunga pana la coltul intern al ochiului de pe aceeasi parte.


 


Gatul : Puternic, musculos, bine ancorat intre umeri, de lungime suficienta pentru a permite purtarea mandra a capului. Pielea de pe gat nu trebuie sa formeze o salba excesiva.


 


Corpul : Intregul schelet este masiv. Din profil, trunchiul este adanc si viguros. Linie superioara dreapta si ferma, pe intreaga sa lungime. Spate lat. Zona renala puternica si bine muscularizata. Crupa lata, oblica, inclinata la circa 30° fata de orizontala. Piept lat si adanc. Coaste bine rotunjite si bine dezvoltate. Linie inferioara aproape orizontala. Abdomenul nu este niciodata supt.


 


Coada : Cand Terra-Nova inoata, coada are rolul de carma. In consecinta, este puternica si lata la baza. In stationare, coada atarna drept sau, cel mult, formeaza, la varf, o usoara curba. Ca lungime, ea ajunge pana la jareti sau chiar un pic mai jos. Cand cainele este in actiune sau in atentie, poarta coada dreapta, in prelungirea spatelui, usor curbata in sus. Niciodata coada nu este purtata intre picioare, curbata catre abdomen, si nici rasucita pe spate.


 


Membrele


Membrele anterioare : Drepte si paralele, ramanand paralele si in mers la pas ori in trap usor. Umeri foarte musculosi si bine inclinasi. Coate apropiate de corp. Metacarp usor inclinat. Labe palmate, mari, dar nu disproportionate cu corpul, bine rotunjite, avand degete stranse si solide.


 


Membrele posterioare : Pentru ca Terra-Nova sa traga greutati, sa inoate si sa acopere teren cat mai eficient, conformatia trenului sau posterior are o importanta majora. Bazinul trebuie sa fie puternic, lat si lung. Coapsele sunt late si musculoase. Genunchii sunt bine angulati, dar nu intr-atat incat sa lase impresia ca animalul tocmai vrea sa se aseze. Gambe puternice si destul de lungi. Jareti relativ scurti, bine coborati si distantati. Aplomburi drepte. Labe ferme, cu degete stranse. Pintenii trebuie indepartati.


 


Miscare : Terra-Nova trebuie sa aiba o buna amplitudine a miscarii anterioarelor si un puternic impuls din trenul posterior, intregul ansamblu avand drept rezultat aluri puternice si fluente. In mers, se observa o foarte usoara ondulare a liniei superioare. Pe masura ce viteza pasului sau a trapului creste, cainele are tendinta de a-si apropia membrele de planul median vertical, dar linia superioara ramane orizontala.


 


Roba


Parul : Dublu (par de acoperire si subpar), impermeabil. Parul de acoperire este de lungime medie, cu fir drept, fara vreo bucla. Subparul este moale si dens, avand o desime mai mare iarna, dar si vara trebuie sa fie prezent, intr-o oarecare masura, cel pusin pe crupa si pe piept. Pe cap, pe urechi si pe bot, parul este scurt si fin. Pe membre parul formeaza franjuri. Coada este complet acoperita cu un par lung si des, dar fara a forma adrapaje (franjuri atarnande).


 


Culoare : Negru, alb-negru, maro. Negru: este culoarea traditionala a rasei. Negrul trebuie sa fie cat se poate de uniform, dar se admit si foarte usoare tente de bronz. Se permit marcaje albe pe piept, pe varful cozii. Alb-negru: aceasta varietate are, in cadrul rasei, o importanta istorica. Se cauta urmatoarea distributie a culorilor: cap negru avand, de preferinta, o dunga alba care se intinde pe lungimea botului, manta neagra cu pete mari albe, egal distribuite, crupa si partea superioarp a cozii negre. Celelalte regiuni trebuie sp fie albe, putand avea, insp, un numar minim de stropi negri. Maro: acestp culoare cuprinde toate nuantele de la maro-ciocolatiu la bronz. Se acceptp marcaje albe pe piept, pe degete si/sau in varful cozii. Aceste trei variante de culoare se arbitreaza impreuna.


Talia : Talia medie este de 71 cm la masculi si 66 cm la femele.


Greutatea medie este de circa 68 kg la masculi si 54 kg la femele. Se cauta ca exemplarele sa aiba talie mare, dar talia nu primeaza in detrimentul armoniei formelor, calitatii generale si soliditatii constitutiei, nici in detrimentul elegantei si fluiditatii alurilor.


 


Defecte : Orice abatere de la cele de mai sus va fi considerata defect, iar penalizarea acestuia trebuie sa fie direct proportionala cu gravitatea abaterii.


 


Defecte frecvente :


- Aspect general: caine inalt pe picioare; lipsa de substanta; aspect limfatic
- Constructie: osatura fina
- Caracter: agresiv sau temator
- Cap: ingust
- Bot: subtire si cilindric sau prea lung
- Babine: pronuntate
- Ochi: rotunzi; proeminenti; galbeni; conjunctiva vizibila
- Linie superioara: spate moale; spinare de crap; spate inseuat
- Coada: scurta; lunga; cu nodozitati; cu varf incovrigat
- Membre anterioare: regiune metacarpiana moale; degete rasfirate; defecte de aplomb; degete nepalmate
- Membre posterioare: genunchi insuficient angulati; coate de vaca; picioare in butoi; labe rasucite


- Aluri: pasi mici; caine care isi taraste picioarele, care merge asemeni unui crab, care isi apropie prea mult sau isi incruciseaza labele in mers; caine care, in mers, arunca picioarele in lateral; mers in buiestru; mers topait
- Par: absenta subparului


 


Defecte eliminatorii :


- caine artagos, agresiv
- prognatism superior sau inferior; deviatii ale mandibulei
- par scurt si lipit pe corp
- marcaje de oricare alta culoare decat alb, la exemplarele negre sau maro
- orice alt colorit de ansamblu in afara variantelor: negru, alb negru, maro


 


Nota : Masculii trebuie sa aiba doua testicule evidente, normal dezvoltate si complet coborate in scrot.

 
 

Sondaj

ti-a disparut vreu animal s-au a murit?
 
 
 

Rase Animale

Irish Terrier

Irish Terrier

  Istoricul si originea Rasa Terrier Irlandez dateaza de aproximativ 2000 de ani, fiind considerata una dintre cele mai vechi rase de Terrieri. Originea rasei este controversata, iar multi sunt de parere ca acest caine a fost creat in sudul Irlandei (Country Cork) prin imperecherea unor terrieri