Starea toxica la pisici - Ce ar trebui sa stiti

2/259
label Diverse autorenew 19 Nov 2008, 00:00
Ne traim vietile inconjurati de diferite otravuri si substante toxice, care pot conduce la potentiale imbolnaviri la animalele noastre de companie. Starea toxica este o problema frecvent intalnita la caini si pisici datorita firii lor curioase, alimentatiei lor neselective si administrarii deliberate a unui proprietar bine intentionat.


Prezentare generala

Termenii de otrava sau toxina sunt frecvent utilizati in mod alternativ desi au sensuri usor diferite. O substanta toxica este considerata orice substanta care cauzeaza o functionalitate anormala a organismului. Aceasta poate fi reprezentata si de supradozele de medicamente, precum si de substantele otravitoare. O otrava este o substanta care are drept rezultat o functionalitate anormala a organismului, dar in acelasi timp nu este niciodata utilizata in scop medical.
Gradul de afectare al organismului este determinat de cantitatea de otrava ingerata si de timpul de expunere al organismului la toxic inainte de initierea tratamentului. Daca terapia este initiata imediat, multe dintre toxice nu mai produc stari semnificative de boala. Altele, dimpotriva, indiferent de cat de repede este instituita terapia, sunt fatale sau determina leziuni permanente, ireversibile.
Efectele (urmarile) unei substante otravitoare nu sunt intotdeauna imediate. Unele otravuri nu produc alterarea starii de sanatate a animalutului pentru zile, saptamani sau chiar ani dupa ingestie, dar cele mai comune otravuri, de regula, determina aparitia semnelor de boala in circa 3-4 zile de la expunere. Prin urmare, daca sesizati ca animalutul vostru ingera o potentiala substanta toxica, nu va amagiti cu gandul ca el nu va pati nimic numai pentru ca nu prezinta semne de boala imediate. Ingestia oricarui toxic trebuie sa fie un motiv de ingrijorare astfel ca ea va trebui anuntata cu promptitudine medicului vostru veterinar.
Daca nu sunteti martorii expunerii sau ingestiei unei substante otravitoare, intoxicatia poate fi dificil de diagnosticat. Semnele care ar trebui sa va ingrijoreze variaza in functie de tipul de otrava si de expunere. Unele otravuri sunt inhalate si numai cateva sunt absorbite, dar majoritatea sunt ingerate.

Ce ar trebui sa urmariti


•  Letargie sau adinamie
•  Varsaturi
•  Lipsa apetitului
•  Mers vaccilant sau nesigur
•  Respiratie dificila
•  Convulsii

Diagnosticul

Diagnosticarea bolii datorate otravirii poate fi dificila daca expunerea sau ingestia nu a fost dovedita. Uneori, animalutele de companie sunt tratate pe baza unei suspiciuni puternice de intoxicatie si nu a unui diagnostic confirmat. Avand in vedere diversitatea otravurilor, testele specifice pentru diagnosticarea exacta a toxicului nu sunt adesea disponibile. Un nivel ridicat al suspiciunii unei intoxicatii specifice poate fi singurul mod de a stabili cel mai bun tratament.
Daca suspicionati o intoxicatie, duceti medicului vostru veterinar probe din urinarile si defecarile recente, precum si din continutul stomacal daca animalutul vostru vomita. In cateva cazuri, probele pot fi trimise catre un laborator pentru confirmarea toxicului. Aceasta confirmare va fi facuta, de regula, la cateva zile asa ca tratamentul pentru otrava suspectata este, de obicei, deja initiat atunci cand diagnosticul este confirmat. Din acest motiv, multe persoane aleg sa nu mai urmeze metodele de testare costisitoare pentru a descoperi toxicul exact.
Diagnosticul poate fi facut pornind de la urmatoarele:
•  Dovada (martor ocular). Diagnosticarea unei intoxicatii este cea mai facila atunci cand ingestia sau expunerea este observata. Uneori, veti gasi dovada – recipientele medicamentelor, sticlele, pachetele, resturile de toxice – in casa sau curte. Fara sa fiti martorii expunerii, diagnosticul este dificil de pus.
•  Testele de diagnostic. Unele otravuri, cum ar fi antigelul, prezinta teste disponibile pentru confirmarea prezentei lor in sange. Multe dintre toxice, din pacate, nu dispun de aceste tipuri de teste rapide de confirmare.
•  Examinarea clinica (consultul). Uneori, un toxic specific poate fi evidentiat sau suspectat pe baza descoperirilor oferite de examinarea clinica sau a comportamentului animalutului.
•  Testele uzuale de sange si de urina. Unele toxice sunt confirmate sau suspicionate pe baza testarilor uzuale de sange si de urina. Unele otravuri sunt recunoscute pentru producerea avariilor renale si/sau hepatice grave, precum si pentru modificarile electrolitilor sau ale elementelor minerale. Daca aceste modificari sunt descoperite la testarile sangelui sau ale urinii, intoxicatia poate fi suspectata.
•  Antidoturile. O alta metoda este aceea de a administra un antidot si de a vedea cum raspunde animalutul la acesta. Aceasta metoda este eficienta numai daca exista o suspiciune puternica ca intoxicatia s-ar datora unui toxic anume si daca exista un antidot disponibil pentru acel toxic si bineinteles, daca acest antidot este administrat cat mai devreme cu putiinta. Daca animalutul raspunde la antidot si starea sa generala se imbunatateste, intoxicatia poate fi confirmata. Un exemplu ar fi intoxicatia cu raticide anticoagulante. Daca animalul prezinta semne de sangerare si coagulare slaba a sangelui, vitamina K poate fi administrata. Daca starea animalutului se imbunatateste, diagnosticul probabil ca va fi expunere la raticide.
Din pacate, confirmarea definitiva a starii toxice nu este intotdeauna posibila.

Tratamentul

Toate starile toxice ar trebui considerate urgente asa ca, contactati-va imediat medicul veterinar. Tratamentul general al intoxicatiilor este redat aici. Unele otravuri au antidoturi specifice sau necesita unele tratamente suplimentare.

Diminuarea absorbtiei suplimentare


Inlaturand o cantitate cat mai mare de otrava cu putiinta, absorbtia ulterioara poate fi redusa. In cazul expunerilor localizate, clatiti sau imbaiati animalutului cu apa calduta si cu un detergent delicat de vase. Inducerea vomei sau lavajul gastric (sondaj stomacal) pot fi utilizate daca otrava a fost ingerata in mai putin de 2 ore inainte de consult. Inducerea vomei se va incerca numai la animalele constiente si alerte si numai daca va fost recomandata de catre un medic veterinar. Ea nu este recomandata acelor animale care au ingerat produse pe baza de petrol sau substante corozive sau daca animalul a vomat deja. Clismele pot fi, de asemenea, facute pentru a elimina o otrava care poate fi gasita in fecale.

Intarzierea absorbtiei


Metoda cel mai des utilizata pentru a intarzia absorbtia unei substante toxice este de a administra carbunele medicinal activat. Acesta actioneaza prin legarea toxinei si prevenirea absorbtiei ulterioare. Toxina poate apoi trece fara niciun pericol pe la nivelul tractului gastrointestinal. Purgativele si clismele sunt utilizate pentru a accelera tranzitul carbunelui si al otravii prin intestine.

Accelerarea eliminarii


Fluidele administrate intravenos sunt in mod frecvent utilizate pentru a accelera tranzitul toxicului prin organism. In anumite situatii, medicamentele, ca manitolul sau furosemidul, pot fi utilizate pentru a accelera excretia, prin stimularea rinichilor sa produca mai multa urina.

Reducerea efectelor toxice in timp


Exista antidoturi disponibile pentru anumite otravuri. Din nefericire, antidoturile sunt de regula eficiente numai la inceputul tratamentului. Daca diagnosticarea si tratamentul sunt intarziate, antidotul ar putea sa nu mai fie eficient. De asemenea, unele antidoturi sunt destul de costisitoare sau este posibil sa nu fie disponibile in regiunea in care locuiti.
Unele otravuri sau toxice care beneficiaza de antidoturi sunt:
•  Etilenglicolul (antigelul)
•  Acetaminofenul (paracetamolul)
•  Organofosforicele
•  Permetrinele
•  Plumbul
•  Raticidele anticoagulante
•  Metaldehida
•  Veninul de sarpe
•  Zincul
•  Arsenul

Ingrijirea de sustinere


Chiar daca exista un antidot eficient disponibil, terapia de sustinere poate fi necesara. In cazul in care substanta toxica a inceput deja sa afecteze sistemele organismului, spitalizarea cu administrarea intravenoasa a fluidelor este recomandata. Pe baza simptomelor si a otravii ingerate, ingrijirea de sustinere poate include si alte manopere suplimentare:
•  Suport termic
•  Oxigenoterapie
•  Medicatie antidureroasa
•  Medicatie antiemetica (impotriva gretii)
•  Medicatie pentru varsaturi, diaree si ulcere gastrice
•  Transfuzii de sange sau plasma
•  Sedative
•  Controlul convulsiilor In ciuda tuturor optiunilor de tratament, unele intoxicatii nu raspund la terapie, astfel ca animalutul de companie este posibil sa nu supravietuiasca.
Ingrijirea la domiciliu si preventia
In cazul majoritatii intoxicatiilor, nu aveti prea multe lucruri de facut la domiciliu. Consultati-va medicul veterinar daca suspicionati ca animalutul vostru a fost otravit. Pentru unele otravuri ingerate, medicul vostru veterinar va poate recomanda sa-i induceti voma animalutului vostru inainte de a-l aduce la clinica pentru examinare si tratament. Inducerea vomei pentru evacuarea unei substante toxice nu va fi efectuata niciodata, exceptie facand situatii in care acest lucru va fost recomandat de catre un medic veterinar. In cazul expunerilor localizate externe (de la nivelul pielii), clatirea cu apa calduta si cu un detergent delicat de vase poate reduce absorbtia ulterioara a toxicului, inainte ca animalutul sa fie consultat si tratat de catre un medic veterinar. Cea mai buna ingrijire la domiciliu este preventia. Pastrati toate potentialele otravuri depozitate in conditii de siguranta si departe de animalutele de companie. Nu-i permiteti animalutului vostru sa hoinareasca nesupravegheat. Cel mai bun lucru este sa va mentineti pisica in casa pentru a preveni expunerea la substantele toxice.  

Quiz
Ce animal mistic ti se potriveste?

Iti plac animalele mistice?Atunci fa acest quiz si afla care ti se potriveste!

Sondaj

Problema cainilor fara stapan din Romania revine