Relatia dintre oameni si animalele lor de companie este adesea descrisa de psihologi ca fiind una simpla, lipsita de complicatiile relatiilor dintre oameni si plina de iubire neconditionata. Acest lucru poate face de multe ori perioada de doliu mai grea atunci cand un animal de companie moare. El este un companion constant, iar pierderea acestuia poate fi devastatoare.
Avand in vedere legatura stransa pe care majoritatea dintre noi o impartasim cu animalele noastre, este firesc sa ne simtim devastati de sentimente de durere si tristețe atunci cand un animal moare. In timp ce unii oameni nu pot intelege profunzimea sentimentelor pe care le avem pentru cainele, pisica sau papagalul nostru, nu trebuie sa ne simtim vinovati sau sa ne fie rusine sa tinem doliu pentru un prieten ca acesta. In schimb, exista cateva modalitati sanatoase de a face fata pierderii, pentru a ne consola pe noi si pe ceilalti si pentru a putea merge mai departe.
Intelegerea durerii dupa pierderea unui animal de companie
Pentru cei mai multi un animal de companie nu este "doar un caine" sau "doar o pisica." Animalele de companie sunt membri dragi ai familiei si, atunci cand mor, resimtim o pierdere semnificativa, chiar traumatica. Nivelul de durere depinde de factori cum ar fi varsta si personalitatea noastra, varsta animalului, precum si circumstantele mortii.
Durerea poate fi influentata de rolul jucat de animal in viata ta. De exemplu, in cazul in care animalul vostru de companie a fost un caine de lucru sau un animal salvator, cum este câinele-ghid, atunci veti simti nu numai pierderea unui companion, ci si a unui coleg de serviciu. Daca ati avut grija de animalutul vostru pe perioada unei boli prelungite, probabil ati ajuns sa-l iubiti din ce in ce mai mult. Daca ati trait singur si animalul a fost singura voastra companie, singuratatea care vine odata cu pierderea lui poate fi chiar mai grea. Pe de alta parte, daca ati fost in imposibilitatea de a va permite un tratament veterinar costisitor pentru a prelungi durata de viata a animalului vostru, s-ar putea sa simtiti chiar un sentiment profund de vinovatie.
Durerea este o experienta personala si foarte individuala. Unii oameni traiesc durerea in etape, caz in care experimenteaza diferite sentimente, cum ar fi negarea, furia, vina, depresia si, in cele din urma, acceptarea și resemnarea. Pentru altii durerea este mai mult ciclica, vine in valuri, sau in serii de sentimente mai puternice sau mai putin intense. Reprizele de suferinta se pare ca sunt mai profunde si mai intense la inceput si apoi devin treptat mai scurte si mai putin intense pe masura ce timpul trece. Totusi, chiar si dupa ani de la o pierdere, o imagine, un sunet sau o aniversare speciala poate starni amintiri care declanseaza un puternic sentiment de durere.
- Procesul de resimtire a durerii nu poate fi fortat sau grabit si nu exista nici un calendar "normal" pentru suferinta. Unii oameni incep sa se simta mai bine in cateva saptamani sau luni. Pentru altii, procesul de doliu se masoara in ani. Indiferent de experienta voastra de traire a durerii, este important sa aveti rabdare cu voi insiva si sa permiteti procesului sa se desfasoare in mod natural.
- Senzația de tristete, teama sau singuratatea sunt o reactie normala la pierderea unui animal de companie iubit. Exprimarea acestor sentimente nu inseamna ca sunteti slabi, asa ca nu trebuie sa va simtiti rusinati.
- Incercarea de a ignora durerea sau de a nu o arata va face doar mai rau pe termen lung. Pentru o vindecare reala, este necesar sa va confruntati cu durerea si sa o acceptati in mod activ. Prin exprimarea durerii, va fi necesar mai putin timp pentru vindecare decat daca va ascundeti de acest sentiment. Scrieti despre sentimentele voastre si vorbiti cu ceilalti despre ele - unor persoane despre care stiti ca v-ar asculta cu drag.
Confruntarea cu pierderea unui animal de companie atunci cand altii devalorizeaza aceasta pierdere
Un aspect care poate face suferinta cauzata de pierderea unui animal de companie cu atat mai dificila este ca moartea acestuia nu este apreciata de toata lumea. Prietenii si familia pot intreba: "Ce mare scofala? E doar un animal de companie!" Unii oameni presupun ca pierderea animalelor de companie nu ar trebui sa doara la fel de mult ca pierderile de vieti omenesti sau ca este intr-un fel nepotrivit sa plangi pentru un animal. Ei nu pot intelege pentru ca nu au sau nu au avut un animal de companie numai al lor, sau pentru ca nu sunt in masura sa aprecieze compania si dragostea pe care un astfel de suflet le poate oferi.
Cum ajutam un copil sa faca fata unei astfel de pierderi
Pierderea unui animal de companie poate reprezenta primul contact al copilului cu moartea si prima ocazie in care trebuie sa invete sa faca fata durerii si sa inteleaga ca durerea insoteste in mod inevitabil bucuria de a iubi o alta creatura vie. Pierderea unui animal de companie poate fi o experienta traumatizanta pentru orice copil. Multi copii isi iubesc animalele de companie foarte profund, iar pentru unii nu exista nici macar un exemplu de eveniment din viata lor in care animalul sa nu fi fost in preajma. Un copil se poate simti furios si se poate invinovati sau ne poate invinovati pentru moartea animalului. Un copil se poate teme ca alti oameni sau animale pe care le iubesc pot, de asemenea, sa moara. 
Unii parinti simt ca ar trebui sa incerce sa-si protejeze copiii de tristetea de a pierde un animal de companie si aleg sa nu vorbeasca despre moartea acestuia sau sa nu spuna adevarul cu privire la ceea ce s-a intamplat. Pretinzand ca animalul a fugit sau ca "s-a dus la culcare," de exemplu, pot lasa un copil chiar mai confuz sau mai speriat, iar acesta se va simti tradat atunci cand va afla, in sfarsit, adevarul. Este mult mai bine sa fiti sinceri cu copiii si sa le permiteti sa planga in felul lor.
Iata cateva sugestii de a va ajuta copiii in aceste circumstante:
