Prezentare generala
Hipotiroidismul este o tulburare a glandei tiroide, care este organul glandular in forma de fluture localizat la nivelul gatului, imediat sub laringe. Aceasta glanda este responsabila pentru producerea si secretarea hormonului tiroidian (tiroxina), care influenteaza aproape toate sistemele organismului. Tiroxina este hormonul care este responsabil in primul rand de reglarea ratei metabolice a mai multor tesuturi diferite din organismul animal. In hipotiroidism, nu se produce o cantitate suficienta de tiroxina, ceea ce determina o incetinire a metabolismului acelor tesuturi.
Hipotiroidismul este cea mai frecvent intalnita tulburare endocrina (hormonala) la caini si adesea el se dezvolta in jurul varstei de 4-10 ani. De regula, acesta afecteaza cainii si catelele castrate. O multitudine de rase de caini sunt afectate de aceasta boala, cum ar fi golden retriever-ul, doberman pinscher-ul, ogarul englez, setter-ul irlandez, teckelul, schnauzer-ul pitic, dogul german, caniche-ul si nu in ultimul rand, boxerul. De asemenea, boala poate fi intalnita si la metisi, precum si la multe alte rase.
Hipotiroidismul poate fi determinat de cauze primare sau poate aparea secundar altor afectiuni. In majoritatea cazurilor se constata evolutia unui hipotiroidism primar, ceea ce inseamna ca exista o distructie a glandei tiroide indusa de un proces inflamator, unul degenerativ sau de o infiltratie tumorala. Inflamatia glandei tiroide se considera ca este produsa de propriul sistem imunitar al cainelui. Hipotiroidismul secundar se dezvolta atunci cand alti factori determina tiroida sa produca mai putina tiroxina. Exemple de asemenea factori includ bolile zonelor cerebrale care regleaza activitatea glandei tiroide, distructia tiroidei aparute in urma terapiei cu radiatii, indepartarea chirurgicala a glandelor tiroide sau administrarea anumitor medicamente care afecteaza activitatea tiroidei.
Cauze
• Tiroidita limfocitara este o inflamatie a glandei tiroide care apare atunci cand sistemul imunitar ataca glanda din greseala. Exista o prevalenta crescuta a acestei boli la setter-ul englez, boxer, dalmatian, spaniel-ul Brittany, precum si la alte rase pure de caini.
• Atrofia foliculara idiopatica este o degenerare a glandei tiroide fara existenta unei inflamatii. Cauza acestei afectiuni este necunoscuta, dar poate reflecta stadiul terminal al tiroiditei (inflamatia tiroidei).
• Tumorile tiroidiene (neoplazia) sunt o cauza mai putin frecventa a hipotiroidismului. Cu exceptia cazului in care tumora afecteaza ambii lobi ai tiroidei si glanda este distrusa in totalitate, secretia hormonala, de regula, ramane in limite normale.
• Deficitul alimentar de iod este o cauza rara a hipotiroidismului. Majoritatea dietelor comerciale pentru caini contin cantitatea adecvata de iod.
• Cretinismul/dwarfismul (nanismul) este un defect congenital rar intalnit la caini care apare deoarece hipotalamusul situat la nivel cerebral nu produce o cantitate suficienta de hormon eliberator de tirotropina (TRH - tireostimulina) sau pentru ca hipofiza (glanda pituitara) situata la baza creierului nu produce o cantitate suficienta de hormon de stimulare tiroidiana (TSH). Aceasta boala a fost observata la schnauzer-ii uriasi si boxeri.
• Tumorile si alte afectiuni ale hipofizei pot, de asemenea, conduce la o deficienta de hormon eliberator de tirotropina.
• Indepartarea chirurgicala a glandei tiroide (tiroidectomia) are ca rezultat o incapacitate de a produce tiroxina. Tiroidectomia este cel mai adesea efectuata pentru a inlatura o tumora tiroidiana la caini.
• Radioterapia si tratamentele cu iod radioactiv pentru tumorile tiroidiene pot, de asemenea, determina aparitia hipotiroidismului.
• Utilizarea unor medicamente, in special a antibioticelor ce contin sulf (sulfonamidele), afecteaza activitatea glandelor tiroide si poate avea ca rezultat o scadere a secretiei de tiroxina. Aceasta forma de hipotiroidism poate fi tranzitorie, deoarece glanda isi poate reveni la normal in momentul in care administrarea respectivului medicament este oprita.
Ce ar trebui sa urmariti
Un deficit al hormonului tiroidian afecteaza functia metabolica a mai multor sisteme organice. Ca rezultat, semnele clinice sunt, de regula, variabile, nespecifice si lente ca aparitie. Desi nu exista vreun simptom specific (patognomonic), mai multe semne asociate il pot face pe medicul vostru veterinar sa fie mai suspicios. Simptomele pot fi reprezentate de:
• Letargie, lipsa interesului de a se juca, cainele doarme mai mult
• Depresie, arieratie (inapoiere) mentala
• Intoleranta la efort (oboseste cu usurinta)
• Crestere in greutate (fara o crestere aparenta a apetitului) si obezitate
• Intoleranta la rece - cauta locurile, suprafetele calde pentru a se aseza, scaderea temperaturii corporale
• Diminuarea frecventei cardiace (bradicardie)
• Infertilitate
• Constipatie
• Diaree
• Tulburari cutanate cronice, cum ar fi pielea uscata, subtierea firului de par, caderea excesiva a parului
• Eventual alte semne neurologice
• Eventual alte anomalii hormonale
Diagnosticul
Hipotiroidismul nu este intotdeauna o boala simplu si direct de diagnosticat. Diverse teste sunt disponibile pentru a diagnostica aceasta maladie, dar de cele mai multe ori se necesita folosirea mai multora pentru a realiza acest lucru. Diagnosticarea corespunzatoare va include un istoric complet al pacientului, o analiza aprofundata a semnelor clinice, o examinare fizica (consult) amanuntita si teste de diagnostic pentru a evalua functiile diferitelor organe, inclusiv pe cea a tiroidei.
Investigarea pacientului cu scopul de a pune diagnosticul poate include urmatoarele:
• Istoricul complet si examinarea fizica amanuntita sunt esentiale pentru ajungerea la un diagnostic corect.
• Hemoleucograma poate pune in evidenta o anemie cronica
• Profilul biochimic sangvin poate dezvalui prezenta unor nivele crescute ale colesterolului si altor tipuri de lipide (grasimi). Uneori parametrii hepatici si creatinkinaza (CK), o enzima musculara, pot fi, de asemenea, crescuti.
• Analiza de urina este, de obicei, in limite normale.
• Nivelul de tiroxina (T4) si de tiroxina libera. Nivelul tiroxinei totale (T4) este frecvent masurat. In general, un nivel normal al tiroxinei nu indica faptul ca pacientul nu ar avea hipotiroidism. Cu toate acestea, un nivel scazut al tiroxinei totale nu confirma intotdeauna hipotiroidismul, deoarece alte boli si anumite medicamente pot afecta glanda tiroida suprimand nivelurile de tiroxina. In cazul unei valori scazute a tiroxinei, medicul vostru veterinar va trebui sa efectueze alte teste suplimentare pentru a confirma hipotiroidismul. Testarea fractiei libere a tiroxinei (fT4) este, de asemenea, frecvent efectuata. Cu ajutorul acestui test, tiroxina este separata de catre proteinele transportoare, fapt ce elimina efectele altor boli si ale celor mai multe medicamente cu privire la nivelurile de T4 masurate. O valoare scazuta a acestui test este mult mai elocvent pentru diagnosticarea hipotiroidismului.
• Testul canin TSH. Masurarea tireostimulinei hipofizare canine (cTSH) se poate, de asemenea, efectua. Acest test este, de regula, crescut la cainii cu hipotiroidism. Se produce o crestere a acestui test deoarece hipofiza detecteaza faptul ca nivelele sangvine de tiroxina circulanta sunt scazute, astfel ca ea secreta mai mult TSH care va ajunge la tiroida pentru a o stimula sa produca mai multa tiroxina. Multi dintre medicii veterinari prefera sa masoare nivelele T4, fT4 si cTSH, toate in acelasi timp, si apoi sa le evalueze in comparatie unul de celalalt. Nivelele scazute ale T4 si fT4 in prezenta unui TSH crescut confirma diagnosticul de hipotiroidism in majoritatea cazurilor.
• Raspunsul pozitiv la terapia cu levotiroxina sodica, de asemenea, este util pentru confirmarea diagnosticului.
• Radiografii toracice si abdominale, in anumite cazuri. Aceste examene pot fi normale (punand in evidenta cel mult starea de obezitate), dar au rolul important de a exclude alte afectiuni care prezinta simptome similare hipotiroidismului.
Medicul vostru veterinar poate recomanda teste suplimentare pentru a exclude sau a diagnostica alte afectiuni. Acestea sunt selectate de la caz la caz:
• O biopsie de glanda tiroida poate fi recomandata, mai ales in cazurile in care se suspecteaza cancerul.
• Scintigrafia tiroidiana (cu technetiu sau cu iod radioactive) poate fi utilizata pentru evaluarea functiei glandei tiroide. Glandele hiperactive cresc mai mult radioactivitatea, in timp ce glandele hiporeactive diminua radioactivitatea.
• Masurarea anticorpilor pentru T4 si tireoglobulina (proteina care leaga tiroxina). Cresterea nivelelor acestor anticorpi, adesea, indica o inflamatie imun-mediata a glandei tiroide.
• De asemenea, pot fi efectuate si alte teste in functie de semnele clinice si de ce alte boli sunt considerate ca fiind potentiale alte cauze ale acestor semne.
Diagnosticul diferential
Avand in vedere ca istoricul, semnele clinice si aspectul cainilor cu hipotiroidism sunt atat de variabile, exista alte stari de boala sau simptome care adesea trebuie luate in considerare atunci cand se stabileste un diagnostic definitiv. Aceste boli pot fi reprezentate de:
• Hiperadrenocorticismul (sindromul Cushing) este o tulburare endocrina care apare atunci cand organismul produce prea mult hormon cortizon. Problemele dermatologice (de piele) si ale blanii asociate acestei boli sunt frecvent intalnite si pot aparea similare cu cele sesizate in hipotiroidism.
• Deficienta hormonului de crestere este o tulburare hormonala rara care frecvent este asociata cu caderea parului si apare la cainii de varsta mijlocie din rasele mici si medii.
• Alte cauze ale disfunctiei reproductive, cum ar fi infertilitatea, neintrarea in ciclu de calduri, sangerarea prelungita asociata caldurilor, precum si lipsa libidoului (apetitul sexual) trebuie, de asemenea, sa fie luate in considerare.
• Bolile neuromusculare (ale muschilor si nervilor) care afecteaza nervii cranieni si laringieni, precum si alti nervi periferici trebuie excluse.
• Alte cauze ale obezitatii si letargiei trebuie, de asemenea, excluse.
Tratamentul
Din fericire, hipotiroidismul este usor de tratat si implica administrarea dozelor zilnice de tiroxina sintetica. Odata ce tratamentul este initiat, de regula, el va trebui continuat pe durata intregii vieti a cainelui.
• Suplimentarea hormonului tiroidian este indicata in tratamentul hipotiroidismului si este realizata pe tot parcursul vietii animalului.
• Levotiroxina sintetica (T4) este medicamentul specific pentru tratarea hipotiroidismului. Dozele si frecventa administrarii medicamentului sunt determinate de catre medicul vostru veterinar, dar in general, alegerea acestora se face pe baza greutatii corporale a pacientului. De regula, levotiroxina este administrata de 2 ori pe zi la caini. Dupa ce pacientul incepe sa raspunda bine la o anumita marca de levotiroxina, este de preferat sa se foloseasca respectiva in continuare si nu sa se alterneze si alte marci.
Ingrijirea la domiciliu
Tratamentul optim solicita o asociere a ingrijirii la domiciliu cu cea medical veterinara de specialitate. Acasa, administrati toate medicamentele prescrise si observati-va cainele cu atentie pentru a sesiza recidiva sau ameliorarea semnelor clinice. Cu ajutorul unei terapii corespunzatoare, cea mai mare parte a modificarilor clinice asociate hipotiroidismului primar sunt reversibile. In general, o imbunatatire a starii generale si a activitatii pacientului poate fi sesizata in cateva saptamani, iar modificarile aparute la nivelul pielii si a invelisului pilos (blanii) se amelioreaza in circa 4-6 saptamani de la debutul tratamentului.
Majoritatea cainilor tolereaza suplimentele tiroidiene foarte bine. Supradozarea medicatiei tiroidiene determina semne de hiperactivitate (hipertiroidism) si pierderea in greutatea corporala. Urmariti-va cainele pentru a sesiza eventualele semne de anxietate, hiperactivitate, neliniste, modificari in mers, consumul excesiv de apa si urinarea excesiva, pierderea in greutate si diaree, iar in cazul observarii oricaruia dintre aceste simptome anuntati-va imediat medicul veterinar. Medicul vostru veterinar poate programa retestarea periodica a animalutului vostru pentru a masura nivelele hormonului tiroidian cu scopul de a monitoriza daca dozele de medicamente sunt adecvate si daca simptomatologia prezenta se amelioreaza. De regula, prima reexaminare este fixata undeva la 4-8 saptamani dupa debutul terapiei. Nivelele tiroxinei (T4) sunt deseori masurate dupa aproximativ 4-6 ore de la administrarea tratamentului de dimineata sau imediat inainte de tratamentul de seara. Ajustarea dozelor de medicamente se va realiza in functie de rezultatele acestor teste. Vizitele de reverificare suplimentare sunt mai apoi programate in functie de rezultatele acestor teste, modificarile aparute in simptomatologie si orice alta modificare intervenita in programul de medicatie.
Pe tot parcursul vietii cainelui, in mod periodic, va trebuie sa se repete masurarea nivelurilor de tiroxina (T4) pentru a ne asigura ca hipotiroidismul este tinut sub control. O testare suplimentara se va efectua in functie evolutia clinica al bolii.
Prognosticul in ceea ce priveste regresia si tinerea sub control a hipotiroidismului primar este favorabil. Hipotiroidismul asociat tulburarilor hipotalamusului sau ale hipofizei sau tumorilor de glanda tiroida are un prognostic nefavorabil.
Prevenirea
Nu exista modalitati eficiente de a preveni hipotiroidismul. Cu toate acestea, odata ce tratamentul este initiat, multe dintre simptome se remediaza in cateva saptamani.
