Cauzata de un virus din familia herpes, boala lui Pacheco are o perioada foarte scurta de incubare, iar un papagal infectat ii poate imbolnavi si pe altii intr-un timp foarte redus.
Specii vulnerabile la Boala lui Pacheco
Descoperita mai intai la familia de papagali africani sub-tropicali Psittacinae, boala afecteaza adesea si papagalii din America de Sud. Cele mai vulnerabile specii sunt Jako, papagalul Ara stacojiu, papagalul calugar si papagalii conure, din subfamilia Arinae.
Simptome
Boala poate fi adesea asimptomatica, dar ataca rapid organe importante din corpul papagalului, mai ales ficatul, rinichii si splina. De obicei simptomele apar la 3 zile dupa contractarea virusului. In unele cazuri, pasarile pot deceda inainte de aparitia oricarui simptom.
Cel mai cunoscut simptom apare dupa ce ficatul nu mai functioneaza corect: fecale de culoare verzuie. Un papagal infectat cu boala lui Pacheco sufera si de diaree, scurgeri nazale, alaturi de pierderea poftei de mancare. Papagalul infectat poate suferi inrosirea ochilor sau conjunctivita, probleme motorii (spasme si tremuraturi), alaturi de un aspect neingrijit al penajului.
In cazul in care pasarile supravietuiesc, organele afectate de boala lui Pacheco nu isi mai revin, iar viata papagalului poate fi mai scurta.
Transmitere
Boala se raspandeste cel mai des prin fecalele infectate sau prin mucozitatile nazale. Se poate raspandi mai rapid in grupurile mari de pasari, iar mancarea si apa pot fi contaminate cu virusul ce produce infectia.
Unii papagali pot fi purtatori asimptomatici ai virusului. Infectia poate sa apara insa oricand mai tarziu, de obicei in conditii de stres. Boala lui Pacheco apare cel mai des in perioada imperecherii, atunci cand papagalii sufera schimbari mari in mediul de viata sau cand isi pierd partenerul.
In aceste conditii, orice papagal suspect ca ar fi infectat cu virusul ce provoaca boala lui Pacheco trebuie separat de pasarile complet sanatoase. Virusul poate supravietui mult timp in afara corpului pasarii, motiv pentru care se recomanda dezinfectarea atenta a tuturor suprafetelor ce au putut veni in contact cu virusul: colivia si chiar jucariile folosite de pasarile infectate.
Prevenire
Boala lui Pacheco poate fi prevenita complet prin vaccinarea papagalilor din speciile predispuse la infectia virala. Vaccinul se administreaza in doua doze, la interval de 4 saptamani, iar apoi este necesara administrarea unei doze suplimentare in fiecare an.
In unele cazuri, vaccinul poate avea efecte secundare grave, inclusiv paralizie, motiv pentru care medicii veterinari recomanda doar vaccinarea pasarilor cu un grad ridicat de risc, in special a celor care traiesc intr-o comunitate mare sau intr-un pet shop.
Singurul tratament disponibil pentru boala lui Pacheco este un medicament antiviral, Acyclovir, care are efectele cele mai bune in stadiile initiale ale infectiei, inainte de aparitia simptomelor. Se recomanda administrarea medicamentului pasarilor care impart aceeasi colivie cu primul papagal diagnosticat.
Sursa foto: Monperroquet.net, Expatads.com, Birdtricks.com, Gopetsamerica.com
