Taxonomia
Regnul: Animalia
Increngatura: Chordata
Clasa: Aves
Ordinul: Columbiformes
Familia: Columbidae
Genul: Geopelia
Specia: Geopelia cuneata
Aspectul exterior si dimensiunile
Turturica diamant este o specie mica de porumbel, ale carei dimensiuni sunt cuprinse intre 19 si 24 cm, cu o coada cu o lungime de circa 10 cm. Coloritul principal este cenusiu-albastrui, brazdat de pete albe si varfuri negre la nivelul aripilor. Coada este gri inchis, iar aripile si zona dorsala sunt colorate intr-o nuanta mai intensa, de cenusiu-cafeniu. Abdomenul este crem, iar picioarele sunt roz.
Ochii sunt negri, conturati de un cerc portocaliu, mai lat la masculi decat la femele, semnul distinctiv al turturicii diamant.
Dimorfismul sexual este slab pronuntat la aceasta specie, printre semnele care diferentiaza un mascul de o femela turturica diamant numarandu-se numarul punctelor albe ("diamantele") de pe aripi, mai numeroase la mascul, latimea cercului portocaliu din jurul ochilor si dimensiunea (masculul este mai mare decat femela).
De-a lungul timpului, in captivitate s-au obtinut mai multe mutatii coloristice, intre ccare se afla Cinnamon (culoarea scortisoarei), Peach (piersica), White (alb), Silver (arginitiu), Yellow (galben), Red (rosu), Ocher (ocru) si Pied.
Personalitatea
In mediul natural, turturica diamant prefera sa traiasca in perechi sau grupuri, apreciind compania altor pasari. Aceasta preferinta este valabila si in cazul traiului in captivitate, turturica diamant adaptandu-se cel mai bine unei existente in cuplu.
Personalitatea variaza de la un exemplar la altul, insa, de regula, turturica diamant este o pasare sociabila, iubitoare si prietenoasa, in special atunci cand este obisnuita cu prezenta oamenilor de timpuriu. De altfel, imblanzirea unui exemplar de turturica diamant poate dura luni sau chiar ani, iar procesul trebuie inceput neaparat de cand pasarea este pui. Ulterior, turturica va avea nevoie de atentie constanta pentru a nu se "salbatici" si tolera in continuare prezenta oamenilor.
Este o pasare vocala, cu cantec placut, similar celui produs de cuci.
Adapostirea
Turturica diamant are nevoie de un adapost spatios, astfel ca, in general, voliera este de preferat coliviei obisnuite. Voliera perfecta ar trebui sa fie mai degraba lunga decat inalta, dat fiind faptul ca pasarea zboara mai mult pe orizontala si isi petrece o buna parte din timp la nivelul solului. In acest sens, baza volierei nu ar trebui sa fie din sarma, ci dintr-un material usor de curatat si care sa nu ii raneasca picioarele pasarii. Voliera ar trebui sa includa si cateva stinghii aflate la inaltimi diferite.
Adapostul ar trebui amplasat intr-o incapere incalzita, departe de curentii de aer, dar si de bataia directa a razelor de soare. Pasarea este sensibila la temperaturile scazute, care trebuie evitate.
In voliera pot fi adapostite mai multe exemplare, inclusiv din specii diferite, insa cea mai reusita combinatie este aceea dintre doua turturele diamant, mascul si femela, care formeaza un cuplu.
Hranirea
In mediul natural, turturica diamant se hraneste, in cuplu sau in grupuri mici, la nivelul solului, cu seminte si, uneori, si cu furnici. In captivitate, pasarii ar trebui sa ii fie oferit un amestec de seminte de calitate, potrivit canarilor. Intrucat turturica diamant inghite semintele ca atare, va avea nevoie si de nisip pentru a le putea digera in mod corespunzator.
Din dieta pasarii nu ar trebui sa lipseasca nici o diversitate de legume, cu precadere varietatile cu frunze verzi (spanac, salata etc.). Ocazional, turturica va aprecia o gustare bogata in proteine, sub forma de galbenus de ou fiert tare.
Un vas cu apa curata trebuie sa fie pus mereu la dispozitia pasarii, schimbarea lichidului si igienizarea recipientului fiind recomandate zilnic.
Reproducerea
In mediul natural, imperecherea turturelelor diamant poate avea loc de-a lungul intregului an, insa cel mai adesea se produce in perioadele ploioase.
Perioada de reproducere debuteaza cu un ritual de curtare. In majoritatea cazurilor, masculul emite un sunet specific, dupa care desfasoara un "dans al imperecherii" in care isi scoate in evidenta coada, aplecandu-se in fata si deschizandu-si penele ca intr-un evantai, pentru a impresiona femela curtata.
Odata cuplul format, perechea se va aciua in orice cuib, chiar si intr-unul improvizat (cum ar fi vasul cu apa de baut!). Ideal ar fi sa ii fie pus la dispozitie un cuib deschis, de tipul celui pentru canari, captusit cu ierburi uscate, bumbac, pene si crengute subtiri.
Masculul poate fi lasat sa construiasca singur cuibul din materialele de mai sus, dupa ce primeste acceptul femelei.
Femela depune 2 oua albe, perioada de incubatie avand o durata de circa 13-15 zile. In tot acest rastimp, ambii parinti vor cloci ouale. Puii se dezvolta rapid, astfel ca, la doar doua saptamani de la eclozare, pot deja sa zboare, chiar daca sunt in continuare ingrijiti de parinti. Cand implinesc varsta de 10 saptamani, sunt pregatiti sa paraseasca cuibul.
Boli si afectiuni curente
Printre cele mai comune probleme de sanatate care pot afecta turturica diamant se numara fracturile, ranile deschise, cresterea in exces a ghearelor si a ciocului, durerile la nivelul picioarelor, smulgerea penelor, contuziile, indigestia, bolile oculare, racelile, retentia oului, tumorile, infectia cu E.coli, aspergilioza, constipatia, diareea, artrita etc.
O turturica diamant bolnava va sta la baza volierei, va fi apatica, va avea un apetit scazut si penele infoiate. Alte semne, in functie de afectiune, pot include scurgeri nazale si scadere in greutate. In cel din urma caz, pasarea trebuie dusa de urgenta la medicul veterinar, intrucat pierderea in greutate poate determina rapid moartea exemplarului.
Speranta de viata
Daca in mediul natural speranta de viata a turturicii diamant este de numai 3-5 ani, in captivitate poate ajunge pana la 15-25 de ani.
Precizare CITES
Turturica diamant este o specie cu o raspandire larga a carei comercializare, in pofida faptului ca este si o pasare indragita de companie, nu este reglementata prin conventia CITES.
De asemenea, turturica diamant este inclusa in categoria "cel mai scazut risc" (Least Concern) de extinctie a IUCN.
