Pisicile aterizeaza intotdeauna in picioare, spune o vorba veche. Iar statistica arata ca este adevarata in 90% din cazuri. Pisica are o capacitate suprinzatoare de a-si pastra echilibrul si de a scapa nevatamata din orice situatie, fiind si unul dintre motivele pentru care este atat de apreciata ca animal de companie: pisica nu are nevoie de atat de multa atentie ca un caine, un peste sau o pasare.
Pentru pisici, ferestrele par uneori a fi usa catre libertate: daca pun labuta pe creanga copacului de langa geam, ar putea sa iasa la vanatoare, urmandu-si instinctele. Insa orice cadere de la etajele superioare ale cladirilor poate lasa pisica cu rani grave. In genere, astfel de rani sunt intalnite in mediul urban, unde pisicile cad de la ferestrele blocurilor, insa doar de la etajul doi sau de mai sus.
Pisicile isi dezvolta abilitatea de a ateriza in picioare inca de la varsta de 3-4 saptamani, la varsta de sapte saptamani sunt perfect capabile sa scape cu viata dupa orice cadere. O caracteristica uimitoare a pisicilor care le permite acest lucru este flexibilitatea coloanei vertebrale, care apare datorita faptului ca pisicile nu au clavicula. Chiar si exemplarele care si-au pierdut coada pot sa aterizeze cu usurinta in picioare, avand in vedere ca acestea folosesc picioarele din spate pentru a se orienta, si nu coada.
Statistica arata ca pisicile care cad de la etajul 2 si pana la 32 supravietuiesc in 90% din cazuri. In mod suprinzator insa, pisicile care cad de la intaltime mai mica (etajul 2-6) sufera rani mai grave decat cele care cad de la inaltime mai mare.
Una dintre teoriile care ar putea explica fenomenul este ca, la cinci etaje, pisicile ating o viteza maxima, dupa care se relaxeaza si forta impactului se distribuie in corp, astfel ca ranile sunt mai putin severe. O pisica ce cade de la inaltime are o viteza maxima de 100 de kilometri pe ora, pe cand un om cade cu o viteza de pana la 210 kilometri pe ora. Daca acestea aterizeaza inainte sa atinga viteza maxima, sunt incordate si pregatite pentru aterizare, motiv pentru care se ranesc. Teoria a fost emisa dupa un studiu realizat in 1978 de asociatia veterinarilor americani.
Pisicile care cad de la inaltime mare sufera deseori rani la piept, acestea fiind cele mai periculoase: aici intra si problemele la plamani si coastele fractuate. Pisicile mai pot suferi si rani la cap: fracturi de maxilar, dinti rupti, traumatisme cranio-cerebrale. Si fracturile la membre sunt periculoase, insa trebuie retinut ca este rar ca pisica sa aiba, spre exemplu, fractura de coloana dupa o cadere, ceea ce ii creste mult sansele de supravietuire.
Este obligatoriu ca o pisica ce a cazut de la inaltime sa fie dusa la veterinar, care trebuie sa ii faca analize pentru a depista toate problemele, deoarece unele traumatisme la organele interne nu pot fi depistate la prima vedere. Radiografia arata daca au fost afectate organele interne, iar veterinarul poate stabili daca pisica are anumite oase rupte.
Tratamentul depinde de tipul de rani pe care le-a suferit pisica si cat de grave sunt.
