Prezentare generala
Pisicile crescute afara din anumite regiuni geografice ale lumii sunt predispuse infestarii cu paraziti respiratori. De regula, infectia se produce in urma expunerii la gazdele care poarta parazitul. Spre exemplu, viermele pulmonar al pisicii (Aelurostrongylus) este intalnit de-a lungul sud-estului Statelor Unite. Pisicile se infecteaza atunci cand consuma melcii, cu sau fara cochilie (Limax), care sunt considerati gazde intermediare, precum si (cel mai probabil) pasarile sau micile mamifere care mananca melcii infestati. Astfel, o pisica care vaneaza sau una crescuta afara prezinta o susceptibilitate mai mare de a se infecta. Ciclul biologic al acestor paraziti poate fi complicat, implicand gazde intermediare si vectori.
Expunerea succinta a parazitilor pulmonari specifici, a speciilor pe care acestia le afecteaza, ciclul biologic al fiecaruia, precum si distributia georgafica a acestora este urmatoarea:
• Aelurostrongylus abstrusus afecteaza pisicile si in timpul ciclului sau biologic gazdele sale intermediare sunt melcii cu sau fara cochilie (Limax), iar vectorii sunt reprezentati de pasari, mamiferele mici si reptile. Distributia geografica a acestuia este in intreaga lume.
• Paragonimus kellicotti afecteaza cainii si pisicile si in timpul ciclului sau biologic, gazdele sale intermediare sunt racii de rau si melcii cu cochilie. Vectorii sunt reprezentati de catre ratoni si alte mamifere carnivore. Distributia geografica este America de Nord.
• Capillaria aerophilia prezinta un ciclul biologic direct. Distribuia lui geografica este America de Nord si Europa.
Trematodul pulmonului (Paragonimus) este intalnit in apropierea lacurilor care adapostesc gazdele intermediare (raci si melci) sau ratonii care le mananca.
Infectii importante din punct de vedere clinic se intalnesc in principal la pisicile mai tinere (la cele in varsta de pana la 2 ani) care sunt infestate masiv. Simptomele infestatiilor cu viermi pulmonari variaza in functie de parazitul specific implicat, severitatea infestatiei, precum si de raspunsul gazdei. Unele animalute cu infestatii slabe sunt normale din punct de vedere al starii de sanatate, in timp ce altele pot prezenta tuse, letargie, intoleranta la miscare si pierderi in greutatea corporala.
Ce ar trebui sa urmariti
• Tusea este semnul cel mai frecvent intalnit in infestatiile cu viermi pulmonari
Diagnosticul
Testele de diagnostic sunt necesare pentru a recunoaste viermii pulmonari si pentru a exclude alte boli. Aceste teste pot fi reprezentate de:
• Istoricul medical complet si examinarea fizica a animalutului (consultul propriu-zis) ce va include si ascultatia pulmonilor (examinarea cu ajutorul stetoscopului)
• Radiografii toracice (implica pieptul) pentru a exclude alte cauze ale tusei. Unele infestatii cu viermi pulmonari conduc la modificari pulmonare caracteristice sau sugestive.
• Examinarea fecalelor va trebui efectuata pentru a verifica daca exista oua sau larve. O tehnica speciala denumita tehnica Baermann (metoda speciala de sedimentare) se poate dovedi necesara.
• Un test pentru dirofilarioza trebuie efectuat pentru a exclude aceasta boala.
Alte teste suplimentare pot fi, de asemenea, efectuate:
• Examinarea secretiilor respiratorii va trebui efectuata pentru a verifica daca exista oua sau larve. Aceste secretii pot fi obtinute printr-o procedura numita lavaj transtraheal sau endotraheal. Un lichid steril este introdus in jet in pulmoni cu ajutorul unui cateter. Aceasta procedura poate fi efectuata cu ajutorul unui anestezic local la cainii de talie mai mare sau sub o anestezie generala scurta la pisici, catei sau cainii activi. Medicul vostru veterinar va discuta acest aspect cu voi daca suspiciunea de parazitoza pulmonara este ridicata.
• Bronhoscopia. Un tub din fibra optica moale, flexibil si cu calibru mic este introdus in caile respiratorii ale animalutului vostru de companie permitand examinarea interiorului traheei si a arborelui bronsic. Anumiti paraziti cum ar fi Osleri osleri pot fi vizualizati prin aceasta metoda. Mai mult decat atat, un numar de probleme care nu au fost evidentiate de catre examenul radiologic pot fi vizualizate prin aceasta metoda, respectiv, bolile laringelui, polipii, materialele straine (fragmente de plante, oase, lemn aspirate), precum si unele tumori. Probele de fluid de la nivelul pulmonilor si a arborelui bronsic pot fi examinate la microscop, iar fluidul poate fi etalat pe diferite culturi pentru punerea in evidenta a unei eventuale infectii. Aceasta procedura se recomanda a fi efectuata in special in cazurile nediagnosticate de tuse.
• O hemoleucograma pentru a pune in evidenta semnele infectiei si eozinofilia (cresterea numerica a eozinofilelor). Acest tip de celule cresc adesea in infectiile parazitare.
• Rezultatele testelor biochimice sangvine ar trebui sa fie in limite normale in cazul infestatiilor cu paraziti pulmonari. Totusi, aceste analize trebuie efectuate daca se planifica o anestezie generala sau daca se constata suprapunerea unei boli generalizate.
• Testarea pentru leucemia felina sau pentru imunodeficienta felina
• O ecografie cardiaca pentru a exclude bolile cardiace
Diagnosticul diferential
Simptomul major al infestatiei cu viermi pulmonari este tusea. Desigur, exista numeroase alte cauze ale tusei sau a altor semne similare acestei parazitoze. Iata cateva exemple de astfel de cauze frecvent intalnite la pisici:
• Obstructia cailor respiratorii (corp strain, formatiune tumorala)
• Astm
• Bronsita
• Infectii respiratorii
• Dirofilarioza
• Cardiopatii (boli ale inimii – tusea poate fi sesizata la pisici, dar este mult mai frecvent intalnita la caini)
• Pneumopatii alergice
• Pneumonie
• Granulomatoza pulmonara (un tip de inflamatie)
• Neoplazia pulmonara (cancer pulmonar)
Tratamentul
Scopul terapiei in cazul parazitozei pulmonare este acela de a ucide parazitii si de a reduce reactia tisulara, atunci cand este cazul. Majoritatea tratamentelor se realizeaza ambulatoriu sau cel mult vor necesita o perioada foarte scurta de spitalizare.
• Daca viermii pulmonari sunt diagnosticati, un medicament antiparazitar va trebui administrat. De multe ori aceste medicamente antiparazitare sunt „deparazitante” uzuale, folosite pentru eliminarea ascarizilor, trematodelor si teniilor, dar in doze diferite.
• Daca se constata aparitia unei reactii severe la parazit, o doza antiinflamatorie de corticosteroizi poate fi necesara pentru o perioada scurta (3-10 zile). Tratarea inflamatiei tisulare cu prednison pentru 5-10 zile va avea ca eventuale efecte secundare cresterea consumului de apa (polidipsie), a urinarii (poliurie) si a apetitului (polifagie).
• Tratarea parazitilor prin uciderea acestora cu ajutorul unui medicament antiparazitar. Unul dintre aceste medicamente este reprezentat de fenbendazol (unul dintre cele mai sigure). Altele (ex. dozele mari de ivermectina) au potentialul de a provoca efecte secundare la circa 5-10% din animalutele de companie.
Tratamentul pentru Aelurostrongylus abstrusus
• Fenbendazol (Panacur) pentru 10 zile
• Ivermectina pentru 3-5 zile
Tratamentul pentru Paragonimus kellicotti
• Fenbendazol (Panacur) pentru 10 zile
• Praziquantel (Droncit, Drontal) la fiecare 8 ore pentru 2 zile
• Albendazol la fiecare 12 ore pentru 10-20 zile
• Ivermectina, doua tratamente la interval de 2 saptamani unul de celalalt
Tratamentul pentru Capillaria aerophilia
• Fenbendazol (Panacur) pentru 10 zile
• Albendazol pentru 10-20 zile
• Ivermectina, una sau doua doze
Ingrijirea la domiciliu si preventia
Tratamentul optim pentru pisica cu parazitora pulmonara solicita o asociere a ingrijirii la domiciliu cu cea veterinara de specialitate. Monitorizarea poate fi critica. In afara unei observatii atente, vi se va solicita sa-i administrati pisicii voastre o medicatie specifica pentru aceasta afectiune, exact intocmai cu v-a fost prescrisa de catre medicul vostru veterinar. Acest lucru se poate dovedi o adevarata provocare in anumite cazuri, astfel ca este indicat sa solicitati ajutor de la personalul cabinetului vostru veterinar daca aveti nevoie de indrumare in ceea ce privesc tehnicile corespunzatoare de administrare a medicatiei. O varietate de medicamente pot fi prescrise in functie de parazitul identificat. Unele sunt sub forma de lichide, alte de pastile.
Minimizati sansa de recidiva prin eliminarea expunerii la gazda. Impiedicati-va pisica de la a vana sau de la a aduna de prin gunoaie melcii sau racii infectati.
Pentru a evalua remiterea bolii, se recomanda ca radiografiile toracice sa fie repetate la circa 2-4 saptamani de la instituirea tratamentului. De asemenea, se recomanda ca o proba de fecale sa fie verificata din nou in 2-4 saptamani, pentru a surprinde dezvoltarea ulterioara a larvelor sau a oualor.
Prognosticul este favorabil (recuperare completa), daca problema nu a fost ignorata sau lasata netratata pentru mai multe luni (sau chiar ani); altfel, tesutul cicatriceal cu caracter permanent se poate forma la nivel pulmonar. Daca s-au produs modificari severe la nivel pulmonar, se poate constata o tuse remanenta.
Singura modalitate eficienta de preventie a acestei parazitoze este aceea de a tine sub control tendinta pisicilor carora li se permite sa iasa afara de a hoinari, de a cotrobai prin pubele si de a vana.
