Dar cum nu este posibil, te invitam sa te delectezi cu o portie "racoritoare" de curiozitati despre acest animal rezistent care isi duce existenta in cele mai reci teritorii ale planetei.
1. Vulpea polara se mandreste cu blana sa alba, uneori chiar cu irizatii albastrui, deasa si lunga pe durata iernii. Insa aceasta minunatie de blana isi schimba coloritul - si desimea! - la sosirea verii. Astfel, in special membrele posterioare si coada capata o culoare inchisa, maro spre negru, fapt care o ajuta sa se camufleze excelent atunci cand vaneaza.
2. Blanita nu ii serveste vulpii polare doar pe post de camuflaj. Tot ea este cea care o fereste si de gerul muscator specific regiunii arctice. Pentru a se proteja de frig, vulpita se ascunde in grote, se ghemuieste in zapada sau isi foloseste coada stufoasa pe post de paturica! Nici nu este de mirare ca superbul animal ar avea nevoie de o astfel de "paturica" improvizata, daca ne gandim ca, in Arctica, temperaturile pot ajunge chiar si la -50 C!
3. Vulpea polara a evoluat astfel incat sa fie perfect adaptata mediului aspru in care traieste. Asadar, pe langa cele mentionate anterior, acest animal din familia canide are arterele si venele din membre amplasate foarte aproape unele de altele, ceea ce favorizeaza un proces care contribuie la pierderi minime de caldura prin labute.
4. Ca majoritatea canidelor, si vulpea polara este mai degraba omnivora decat carnivora. Bineinteles, prefera carnea, sub orice forma s-ar gasi ea (rozatoare, pesti, pasari, dar si lesuri de animale mai mari), insa nu refuza nici algele sau fructele de padure, pe care le consuma cu precadere vara.
5. Desi, in general, da nastere unui numar de maxim 10 pui, vulpea polara poate naste chiar si peste 20 de puiuti dintr-un singur foc!
6. Pentru a putea vana si, astfel, supravietui in clima rece si dura a Arcticii, vulpea polara are auzul si mirosul foarte bine dezvoltate. Astfel, poate detecta cu usurinta prada miscandu-se sub stratul gros de zapada si apoi ii poate stabili cu exactitate amplasarea, pentru a o putea captura fara sa dea gres.
7. Hrana nu se gaseste chiar pe toate drumurile in regiunile reci unde vulpea polara isi face veacul. Astfel ca, atunci cand se intampla sa vaneze mai mult decat poate consuma dintr-o data, animalutul isi ascunde pretioasa hrana excesiva in zapada pentru mai tarziu.
In schimb, in perioadele cand nu are ce manca, vulpea polara nu se da in laturi de la a manca resturile lasate in urma de animalele de prada mai mari, precum ursul polar - chit ca acesta din urma se infrupta si din vulpi polare!
8. Vulpea polara prezinta 5 subspecii: Vulpes lagopus lagopus, Vulpes lagopus beringensis, Vulpea lagopus fuliginosus, Vulpea lagopus pribilofensis si Vulpes lagopus foragorapusis.
9. Vulpea polara nu este amenintata cu disparitia, insa doua dintre subpopulatiile sale, din insula Medny, respectiv din Fennoscandia (Norvegia, Suedia, Finlanda si Peninsula Kola) risca sa dispara intr-un viitor apropiat, una din cauza unei boli parazitare, alta din cauza vanatorii ilegale.
Foto: gifts.worldwildlife.org, wikimedia.org, lovethispic.com, essc.psu.edu, adventure-journal.com
