Ursii nu reprezinta un pericol pentru cei care merg la munte. Trebuie sa stim ca un urs ataca numai daca:
1. Are pui si se simte amenintat
2. Este ranit si se simte vulnerabil
3. Se afla langa prada
4. Este alungat in repetate randuri, cu pietre, lemne etc si este furios
5. Uneori ataca “preventiv” daca intalneste omul in drumul lui
Cel mai bine ar fi sa nu-l provocam in nici un fel. Fie ca il privim cand se hraneste din resturile din spatele unei cabane, fie ca drumul lui se intersecteaza cu soseaua noastra, este indicat sa il lasam in pace si sa nu-l iritam.
Desi au fost cazuri in care ursii au “atacat” corturile turistilor, motivul pentru care au facut-o a fost nevoia de hrana, nicidecum pofta de carne de om. Indiferent unde va amplasati tabara, in Bucegi, Postavaru, Ciucas sau Piatra Mare, ursii stiu ca acolo este rost de mancare, asa ca isi fac si ei aparitia. Degeaba evitati sa lasati alimentele desfacute sau vreun miros ispititor, ursii vor cauta chiar si acolo unde nu miroase a bunatati.
Insa in zonele montane, unde ursii nu au fost “imblanziti” astfel incat sa se serveasca din tomberoane sau hraniti pentru a impresiona turistii, puteti petrece cateva zile linistite cu cortul. Si fiti constienti ca ursii evita oamenii daca le simt prezenta, iar sansele de a da nas in nas cu ei pe o poteca sunt foarte mici, daca nu chiar nule. Ei prefera sa fuga din calea noastra si sa-si vada de drumul lor.

Dar, pentru a evita orice situatie de risc, este bine ca atunci cand pornim la o drumetie prin padure sau ne instalam cortul sa:
- Ne facem simtita prezenta: vbim mai tare, facem zgomot, mergem in grup
- In cazul in care il intalnim pe domnul-urs:
a. nu ne miscam brusc, nu fugim, pentru ca ar intelege ca vrem sa-l atacam si oricum nu avem vreo sansa (alearga cu o viteza de 60 km/h)
b. ne indepartam spre lateral sau inapoi calm, cu pasi mici sau ne ghemuim usor si ne acoperim capul cu mainile; in acest fel ursul nu ne mai considera o amenintare
c. nu ne uitam direct in ochii lui
d. evitam sa-I facem fotografii (in nici un caz nu folosim blitzul, il irita la maxim)
e. daca vedem un pui, ne indepartam, cu siguranta mama lui este in apropiere si ne poate percepe ca pe un pericol
- Nu lasam resturi de mancare in apropierea corturilor sau in zonele de campare
- Tinem mancarea in alt cort sau in alta parte decat cortul in care dormim (ex: atarnata cat mai sus de un copac)
- Cand stam in cort, ne clatim mainile si gura, pentru a nu mirosi a mancare
- Nu plecam la plimbare dupa lasarea intunericului
Poate va ajuta sa stiti cate ceva despre ursii nostri carpatini, pentru a le intelege si respecta mai mult viata in mediul lor natural:
Sunt animale solitare, care-si strabat teritoriul din primavara pana toamna in cautarea hranei. In lunile reci, ursii carpatini se retrag in zonele stancoase, greu accesibile omului, in pesteri sau in gropi sapate in pamant pentru a hiberna.
Ursul carpatin este un mamifer omnivor, preferand carnea. Se hraneste cu plante (jir, ghinde, castane, fructe de padure), insecte (furnici), melci, peste, pasari, mamifere, hoituri. O mare parte din alimentatia sa este compusa din radacini, graunte si ierburi. Este recunoscut ca un pradator al campurilor de cereale, cartofi sau varza. Este innebunit dupa fructele de padure (zmeura, afine, macese, mere padurete etc.) dar cel mai mult adora mierea. Daca le este foame ataca elani, cerbi si caprioare. Cand in padure nu-si gaseste hrana necesara, coboara pana aproape de orase sau la marginea satelor. Ursul strabate kilometri intregi in cautarea hranei (pana la 100 km), revenind pe teritoriul creat pentru a hiberna.
Din pacate, ursii carpatini din tara noastra sunt pe cale de disparitie, fiind foarte mult vanati de braconieri. Spre deosebire de cele 8000 de exemplare ce traiau in Carpati inainte de 1989, acum numarul acestora nu depaseste 3000.