Dimineata friguroasa in tulcea. Aburi se ridicau din apa dunarii, iar pontoanele se izbeau lenes de cheu. Salupa ne astepta. Credeam ca va fi o ambarcatiune mai mare, dar era "doar" o salupa de 4 persoane, cu motor de 45 cp, ce torcea in asteptarea valurilor… Ne-am imbarcat cu arme si bagaje. Urma sa vizitam, fie si pentru o zi, poate cea mai frumoasa regiune a acestei tari. Domol, caci eram incarcati, am pornit catre Crisan. Incet incet trecem prin portul Tulcea. Ceva vestigii ale flotei fluviale au mai ramas. Ici colo cate o barja, cate un impingator, cate un vapor pasager. Trecem de zona comerciala si intram in zona portului militar. Salupe de mare viteza, pontoane militare, toate mandre realizari la vremea lor. Azi, vestigii ale colaborarii militare Romano-Sovietice, se odihnesc la mal. Lasam in urma Tulcea incepem adevarata calatorie in inima deltei. Desi suntem pe Sulina, principalul canal navigabil, viteza salupei pare sa apropie malurile, pline de viata salbatica, presarata din loc in loc de exemplare din specia umana, asezati cu cortul pe malul dunarii. Cormorani, cai salbatici, ici si colo cate un enot, ne trateaza cu indiferenta demna a unor localnici in fata intrusilor, ce le deranjeaza toropeala. Si, prin negura diminetii, se iveste o salupa de mare viteza, cu chila adanca despicand apa. Pilotul nostru aseaza pe val ambarcatiunea noastra, ce parea o simpla lotca in comparatie cu cealalta, si, dupa ce plutim usor pe creasta primului val, scufundam prova sub valul al doilea, ce trece prin noi, si ne mureaza din cap pana in picioare. Adresam cele mai calduroase urari de viata lunga si prosperitate pilotului salupei "adverse", si, dupa ce scoatem apa din a noastra, ne continuam drumul. Ca un om care a mai vizitat delta in urma cu 10 ani, nu pot sa nu remarc aparitia caselor de vacanta, rasarite dupa un cliseu prea des uzitat, “ca ciupercile dupa ploaie”. In majoritate bucuresteni, fara ca provinciile istorice sa fie prea slab reprezentate, proprietarii au construit, care din lemn, care din caramida, case si vile mai mici sau mai mari, vorba ‘ceia: "dupa buget, coane Fanica, dupa buget". Si nu neaparat faptul ca in loc de salbaticie absoluta, ai senzatia ca te plimbi pe una din aleile cartierelor rezidentiale, ci lipsa totala de organizare arhitecturala, disparitia constructiilor "bastinase", care, parca nu ieseau asa tipator in evidenta. Dar, din vorba in vorba ne apropiem de Crisan. Acostam si ne intampina un domn implinit ca statura, cu o mina serioasa, numai buna de indus in eroare si de mascat umorul fin si sec ce-l caracteriza. Noi, vajnici urmasi ai ciobanului Bucur, obisnuiti ai asfaltului incins si tramvaielor ce zguduie blocurile, intelegem cu greu linistea si salbaticia deltei, acolo unde timpul curge intr-un ritm domol, aproape insesizabil. Si pentru ca placerea sa fie totala, suntem invitati la o partida de pescuit. Cu scule de capatat, bineinteles, si momeli nevertebrate (a se citi "rame") ca dotari paramilitare, plecam cu doua barci pe canalul Caraorman, spre adevarata splendoare a deltei. Acolo unde turistii ajung arareori, locuri cunoscute numai de localnici, unde nuferii acopera aproape in totalitate luciul apei. Si pescuim pret de cateva ore, in linistea parca selenara. Bineinteles, urmand exemplul de-acum binecunoscut al lui Rex Hunt, eliberam capturile (in majoritate somn), cu exceptia sarutului binecunoscut (ei, chiar asa de indragostiti de pesti nu suntem, unde mai pui ca unii mai suntem si insurati). Arsi de soare, ne intoarcem la casa ghidului nostru, unde ni se pregateste o ciorba de peste, asa cum se face prin partile locului, cu un ardei iute ce ar face invidios orice mexican (de altfel, doar unul dintre noi a avut curajul sa-l atinga de buze, fapt regretat din plin ulterior) somn prajit cu mujdei de usturoi (inca mai simt gustul…) si ca desert, placinta cu branza si stafide. Un adevarat festin, dovada a ospitalitatii oamenilor din delta. Drumul de intoarcere l-am facut catre Mahmudia, trecand chiar prin inima deltei, desfatandu-ne in salbaticia canalelor si lacurilor, cu diversitatea faunei si florei. Cu inima grea ne-am despartit de delta. Dar vom reveni. Pana atunci insa, iata filmul deltei noastre.
