Lege si legiuitor - sau cum sa faci dintr-o lege proasta una si ma proasta

"Romania, tara tuturor posibilitatilor !" O sintagma devenita cliseu, dar, din pacate, o realitate ce ne inconjoara ca o pacla deasa si usor fetida.   Nu voi vorbi aici despre CNSAS, despre Curtea Suprema si justitie, sanatate sau educatie. Voi vorbi despre ceva ce ne intereseaza pe noi, iubitorii de animale, si anume despre legislatia in domeniul protectiei si bunastarii animalelor de companie, legea 205/2004 si modificarile din 11 ianuarie 2008. Despre taierea corzilor vocale sau extirparea unghiilor nu cred ca avem ce discuta. Personal, mi se par rezolvari "trendy" dar complet iresponsabile ale unor probleme care nu exista. Cainele este caine si pentru ca latra, pisica este ceea ce este si pentru ca are gheare. Disparitia acestor lucruri nu vor face decat sa creeze "freaks", animale parca desprinse din filme horror de categoria "B" sau "C". Exista rezolvari mai inteligente decat a taia si extirpa : educatia si dresajul. Si ca sa fac o comparatie inteligibila pentru "mondeni", nu ti-ai comanda un Ferarri F 430 Scuderia ori Bugatti Veyron cu anvelope resapate asa cum nu ti-ai cumpara ceas Constantine Vacheron pe care sa scrie "made in china" sau parfum Gucci in sticla de lapte. Ne consideram fiinte superioare, dotate cu ratiune si sentimente, caracterizate prin umanism. Si, in virtutea acestui lucru, ma intreb : avem noi dreptul moral, uman, de a interveni in modificarea aspectului? Puristii spun ca nu. Legiuitorii europenii nu fac nici o diferenta intre cuparea conform standardului si cuparea "pentru ca asa vreau eu". Crescatorii spun ca standardul si viziunea creatorului rasei ii indreptatesc la cuparea urechilor si codotomie. Aici apare si o alta problema: standardul organizatiei ce pastoreste chinologia mondiala zice una, legea tarii zice alta, confuzie care poate periclita participarea cainilor romani la concursurile internationale. Cel putin o perioada, pana ce puii de azi vor fi suficienti de mari pentru a concura, dar, luand-o de la capat, si pierzand intrucatva progresul de pana acum, fara sa mai mentionez impresia pe cere si-o vor face despre noi confratii nostri europeni despre modul confuz in care lucram. Vechea lege ne spunea ca nu se pot executa manopere chirurgicale fara a fi motivate.   Acest cuvant "salva" crescatorii. Standardul rasei era un motiv suficient de puternic pentru a cupa sau efectua codotomia in mod legal. Acum nu. Oricum, crescatorii sunt suparati. Nu au fost consultati in elaborarea legii. Ca de obicei, as putea adauga. O alta prevedere spune ca uciderea cu intentie animalelor se pedepseste cu inchisoare sau amenda. Ma intreb : de ce "sau"? Tarile civilizate pedepsesc uciderea animalelor cu inchisoare "si" amenda. Nu "sau". Ca de obicei, se lasa loc la interpretari. Nu se reglementeaza nici rele tratamente urmate de moartea animalului. Parca aud : "Intr-adevar , domnule judecator, clientul meu a maltratat animalul, dar nu a avut nici un moment intentia de a ucide. " Si cum era de asteptat, metodologia de aplicare este sublima dar lipseste cu desavarsire. ONG-urile care ar trebui sa se implice in promovarea cunoasterii legii de catre marea masa a detinatorilor de animale de companie fie lipsesc fie fac cu totul altceva. Si iata cum "traim  in romania si asta ne ocupa tot timpul" incepe sa se transforme in "traim in romania si asta ne imbolnaveste de nervi"