Ca si Gidranul, populatia Nonius face parte din grupul de varietati jumatate-sange, create la inceputul sec. XIX in Imperiul Austro-Ungar. Nevoile armatei habsburgice au condus la crearea acestei rase, deoarece caii autohtoni din Ungaria, la vremea aceea aveau o dezvoltare corporala redusa si multe defecte de exterior.
Istoric si origine
Ca si Gidranul , populatia Nonius face parte din grupul de varietati jumatate- sange, create la inceputul sec. XIX in Imperiul Austro-Ungar. Nevoile armatei habsburgice au condus la crearea acestei rase, deoarece caii autohtoni din Ungaria, la vremea aceea aveau o dezvoltare corporala redusa si multe defecte de exterior. Bazele formarii varietatii Nonius au fost puse tot in herghelia Mezohegyes, in anul 1815, prin aducerea armasarului de origine anglo-normanda pe nume Nonius Senior, cu un aspect nu tocmai armonios, dar cu o talie deosebita, de 171 cm, dar cu un cap mare greoi, cu profil convex, ochii mici, urechile mari, gatul relativ scurt, continuat cu un greban lung si inalt. Crupa era ingusta, coada jos-prinsa, spata scurta si dreapta, avea defecte de aplomb : coate de vaca, jareti inchisi. Acest armasar a montat timp de 14 ani un numar foarte mare de iepe, de origini diferite. Dupa aceasta etapa. S-au practicat imperecheri inrudite, o perioada indelungata, pentru consolidarea caracterelor populatiei Nonius. Din anul 1861, au inceput sa se foloseasca incrucisari cu Pur Sangele Englez, pentru corectarea unor defecte de exterior ca : profil berbecat al capului, spata verticala, chisita moale etc. In timp s-a ajuns la dezvoltarea a doua tipuri morfologice de nonius, si anume : Noniusul mic, cu o talie sub 161 cm si Noniusul mare, cu talie peste 161 cm. Acestea au fost divizate in doua herghelii, in scopul individualizarii fiecarui tip. Ca raspandire , se gaseste in tarile sud-est europene, cum ar fi Ungaria, Romania, Cehia, Slovacia, Iugoslavia, Austria, Bulgaria.
Caractere morfologice
Noniusul mare dispunea de o talie medie de 166cm, aspect general nearmonios, cap mare, cu profil convex, urechi mari greban sters, spinare si sale lungi, puternice, crupa lunga larga, usor oblica antero-posterior, piept larg, torace adanc, profund, membre rezistente, cu articulatii largi, solide, cu tendoane bine evidentiate. Culoarea tipica a robei era murga, dar multe exemplare prezentau culoarea neagra. Tipul mic prezenta un exterior mai armonios, datorita influentei cailor de origine orientala, cu o talie de 156cm. Capul era mai expresiv, proportionat cu restul corpului, cu profil drept, sau usor concav, frunte larga, urechi proportionate cu marimea capului, ochii mari, privirea vioaie. Gatul este corect prins, spinarea si salele de asemenea corect conformate, crupa bine proportionata, coada prinsa sus. Aplomburile membrelor erau corecte, asigurand o deplasare rapida. Roba predominanta a tipului mic de Nonius era murga. Dezvoltarea corporala a populatiei actuale de Nonius este de 161cm, cu o masa corporala de peste 600kg. Gatul este musculos, bine prins, greban suficient de proeminent, spinare dreapta, solida, crupa bine dezvoltata, directie usor oblica antero-posterior. Aplomburile sunt in general corecte articulatiile largi, puternice. Cele mai frecvente defecte apar la nivelul copitelor, si anume: copita moale, cu corn sfaramicios, copita plata.
Personalitate
Caracter docil, temperament vioi, unele exemplare pot fi totusi destul de voluntare si incapatanate.
Aspecte particulare
Tipul mare era folosit de armata, pentru tractarea pieselor de artilerie, dar nu era de loc potrivit pentru cavalerie, fiind greoi, cu un temperament bland, chiar limfatic, lipsit de vioiciune. Tipul mic a fost folosit pentru nevoile cavaleriei austro-ungare, datorita deplasarii rapide, elegante si a temperamentului voi.
