Prima fosila de Supersaurus a fost descoperita alaturi de cea a unui Brachiosaurus, in vestul statului Colorado, Statele Unite, de catre paleontologul James A. Jensen in 1972 si a fost denumit abia in 1985. Acest dinozaur a devenit cunoscut numai pe baza unei fosile partiale care era formata din doua spete de 2,4 m lungime, coaste de 3 m lungime, vertebre cervicale de 1,4 m lungime, si un pelvis de 1,8 m latime.
Recent, o noua fosila de Supersaurus, poreclita „Jimbo”, a fost descoperita si in prezent este dezgropata dintr-un strat de roca din comitatul Converse, Wyoming. Oasele fosilei sunt stocate in Wyoming Dinosaur Center, unul dintre putinele muzee ale dinozaurilor din lume.
• Erbivor
• Capul de dimensiuni reduse cu dinti in forma de spatula sau de creion
• Deplasare patrupedala
• Printre cele mai lungi animale terestre!
• Este considerat cel mai mare dinozaur din familia Diplodocidae
Taxonomia
Supersaurusul a fost un erbivor de talie gigantica care a apartinut:
Regnul: Animalia (animale)
Increngatura: Chordata (avand un cordon nervos excavat care se termina intr-un creier)
Clasa: Sauropsida
Superordinul: Dinosauria
Ordinul: Saurischia – dinozauri cu bazin de reptila, stramosii pasarilor
Subordinul: Sauropodomorpha – erbivori cu coada si gatul lungi care se deplasau pe toate cele patru membre
Infraordinul: Sauropoda (sauropode) – erbivore foarte mari
Neosauropoda – sauropode evoluate
Familia: Diplodocidae – sauropode cu coada ca un bici, cu dintii ca niste tarusi si cu tepi mari pe spinare. Aceasta include Amargasaurus, Apatosaurus, Diplodocus, Barosaurus, Seismosaurus si altii
Genul: Supersaurus
Specia: Supersaurus vivianae (Jensen, 1985)
Aspectul exterior
Supersaurusul este unui dintre cele mai lungi animale terestre inca descoperite. El a fost un gigant cu capul mic, gatul lung, corpul masiv si coada voluminoasa de forma unui bici, masurand circa 42 m lungime si 16,5 m inaltime, cu un gat de aproximativ 12 m lungime. Este posibil sa fi avut o mobilitate a gatului foarte limitata pe verticala. Supersaurusul isi purta gatul mai mult sau mai putin in plan orizontal Analizand fosilele descoperite se presupune ca supersaurusul ar fi cantarit pana la 55 tone, astfel ca nu este cel mai mare dinozaur. Narile erau dispuse in partea superioara a capului. Dintii asemanatori unor tepuse erau situati numai in portiunea anterioara a gurii. Membrele sale anterioare erau mai scurte decat cele posterioare, iar toate membrele erau prevazute cu labe cu cate cinci degete, asemanatoare celor de elefant. Degetul mare de la fiecare membru posterior este prevazut cu o gheara, probabil pentru protectie. Este foarte probabil ca coada lui asemanatoare unui bici sa si-o fi folosit-o, de asemenea, pentru a se apara.
Comportamentul
Supersaurusul, probabil, se deplasa in cirezi si se pare ca migra atunci cand isi epuizau proviziile de hrana locale. Se presupune ca supersaurusul si-ar fi facut aparitia din oua, ca si alte sauropode. Ouale de sauropode au fost descoperite intr-un model liniar si nu in cuiburi; probabil, ouale au depuse in timp ce animalul se deplasa. Se crede ca sauropodele nu aveau grija de propriile oua. Poate v-ati pus intrebarea „De ce era gatul supersaurusului atat de lung?” supersaurusul isi tinea gatul mai mult sau mai putin in plan orizontal (paralel cu solul). Se presupune ca acest gat lung ar fi fost utilizat pentru a fi varat in desimea padurilor in cautarea frunzisului care altfel nu ar fi fost la indemana acestor varietati de sauropode uriase si masive care nu ar fi putut sa se aventureze in paduri datorita dimensiunilor lor. In alta ordine de idei, gatul lung i-a permis acestui sauropod sa manance pteridofitele moi (coada-calului, muschi, feriga). Aceste plante cu frunzisul moale traiau in zonele umede, in care sauropodele nu se puteau aventura, dar, probabil, acesti dinozauri puteau sta pe solul uscat si cu ajutorul gaturilor lor lungi ajungeau sa pasca vegetatia din acele zone.
Supersaurusul se deplasa incet pe toate cele patru membre (asa cum stabili pe baza urmelor fosilizate, a lungimii piciorului si a masei estimate).
Se crede ca sauropodele (ca de exemplu, Supersaurusul, Brachiosaurusul si Apatosaurusul) si Stegosaurusul ar fi avut un al doilea creier. Astazi, paleontologii cred ca ceea ce ei considerau pana mai recent ca era un al doilea creier ar fi fost numai o expansiune a maduvei spinarii in zona soldului. Aceasta expansiune era mai mare decat insusi creierul mititel al animalului. Supersaurusul a fost un sauropod a carui inteligenta (potrivit coeficientului de inteligenta emotionala) era printre cele mai mici dintre dinozauri.
Alimentatia
Supersaurusul era erbivor. Acesta trebuie sa fi mancat o cantitate impresionanta de vegetale in fiecare zi pentru a se sustine. El inghitea frunzele intregi, fara a le mesteca si este foarte probabil sa fi avut gastrolite (pietricele la nivelul stomacului) in stomac care sa-l ajute la digerarea acestui material vegetal dur si compact. De asemenea, acest sauropod avea dintii tesiti, utili pentru a smulge frunzele. Principala lui sursa de hrana au fost, probabil, coniferele. Sursele secundare puteau fi reprezentate de plantele din genul Gingko, semintele de feriga, sagotierii, ferigile, muschii, plantele de coada-calului, precum si plantele din ordinul Bennettitales (astazi, disparute).
Habitatul
Avand in vedere nevoia evidenta a supersaurusului de o sursa abundenta de plante pentru a se hrani, el trebuie sa fi trait in padurile cu vegetatie luxurianta. Din acest motiv, turmele de supersaurusi migrau in permanenta spre tinuturile cu vegetatie bogata.
Speranta de viata a sauropodelor se presupune ca ar fi fost in jur de 100 de ani.
