1/1125
label Parcuri Naturale autorenew 2025-10-28, 00:53
Este situat intr-o zona montana superba, intr-o regiune mai putin cunoscuta, denumita Abruzzo, si are o fauna si flora specifice, adapostite in pasiuni si paduri bogate, dar si piscuri semete.

Parcul national Majella: Istoric si peisaj

Parcul national Majella a fost infiintat in anul 1991 si ocupa o suprafata de aproximativ 74.000 hectare. Este amplasat in regiunea montana Abruzzo si are drept punct central masivul Maiella. Parcul include o bogatie de varfuri montane, dintre care 30 au o inaltime de peste 2000 metri.

Peisajul este completat de canioane brazdate de ravene si de pesteri sculptate in rocile calcaroase care compun relieful parcului national italian. De altfel, pesterile intalnite de-a lungul parcului prezinta vestigii ce dateaza din epoca preistorica.

Parcul national Majella: Fauna

Apreciat cu precadere pentru peisajul sau spectaculos, parcul national Majella are aproximativ 55% din suprafata sa in sectorul alpin. Conform celor mai recente estimari, parcul gazduieste mai bine de 78% din speciile de mamifere existente in regiunea Abruzzo si mai bine de 45% din intreaga Italie.

Fauna parcului Majella a fost insa mult mai bogata si diversa decat este in prezent. Influenta omului a lasat amprente nefaste puternice asupra regiunii Abruzzo, din care, la un moment dat, nu mai faceau parte animale precum capra neagra si caprioara, iar ursii existau intr-un numar foarte redus.

Din fericire, in urma interventiilor unor organizatii, precum WWF Italia, situatia s-a schimbat complet. Capra neagra si caprioara au fost reintroduse in regiunea Abruzzo si, implicit, in parcul national Majella, numarul lor fiind actualmente de circa 100-150 de exemplare.

In padurile parcului Majella pot fi intalniti astazi si ursi, dar si lupi, cei din urma deveniti emblema parcului national italian. Nu trebuie ignorata nici prezenta vidrelor, care isi duc existenta in raurile Orfento si Orta si, in numar mai redus, in Velia si Aventino.


In ceea ce priveste pasarile existente in parcul italian, cele mai reprezentative sunt acvila de munte, stancuta alpina, soimul calator si soimul sudic, o prezenta rara. Totodata, la altitudini mari, in zona varfurilor golase ale muntilor, pot fi gasite si exemplare de vipera ursini sau de brumarite.

Nu trebuie ignorat nici prundarasul de munte, una dintre numeroasele specii cu care parcul Majella se mandreste si pe care le protejeaza pentru a evita disparitia sa completa.

Parcul national Majella: Turism

Parcul national Majella include aproximativ 500 kilometri de trasee destinate drumetiilor, acestea strabatand muntii, pesterile, luncile si vaile regiunii Abruzzo.

Traseele sunt variate, pot fi lungi si foarte obositoare si, chiar daca nu par periculoase, turistii sunt indemnati sa respecte intotdeauna marcajele, pentru a evita o eventuala ratacire sau dificultatile provocate de vremea foarte schimbatoare.

Este important de retinut ca in parcul Majella este interzisa influentarea in vreun fel a florei si a faunei (culesul florilor etc.), aruncarea deseurilor, aprinderea de focuri si stricaciunile de orice fel aduse structurilor de pe suprafata parcului.

Foto: allwebitaly.biz, pollinaria.org, italyholidays.info

Sondaj

Cine-i mai istet?

Top 4 tati cruzi din lumea animalelor - diverse - stiri - animale...
1/1125
label Parcuri Naturale autorenew 2025-10-28, 00:53
Este situat intr-o zona montana superba, intr-o regiune mai putin cunoscuta, denumita Abruzzo, si are o fauna si flora specifice, adapostite in pasiuni si paduri bogate, dar si piscuri semete.

Parcul national Majella: Istoric si peisaj

Parcul national Majella a fost infiintat in anul 1991 si ocupa o suprafata de aproximativ 74.000 hectare. Este amplasat in regiunea montana Abruzzo si are drept punct central masivul Maiella. Parcul include o bogatie de varfuri montane, dintre care 30 au o inaltime de peste 2000 metri.

Peisajul este completat de canioane brazdate de ravene si de pesteri sculptate in rocile calcaroase care compun relieful parcului national italian. De altfel, pesterile intalnite de-a lungul parcului prezinta vestigii ce dateaza din epoca preistorica.

Parcul national Majella: Fauna

Apreciat cu precadere pentru peisajul sau spectaculos, parcul national Majella are aproximativ 55% din suprafata sa in sectorul alpin. Conform celor mai recente estimari, parcul gazduieste mai bine de 78% din speciile de mamifere existente in regiunea Abruzzo si mai bine de 45% din intreaga Italie.

Fauna parcului Majella a fost insa mult mai bogata si diversa decat este in prezent. Influenta omului a lasat amprente nefaste puternice asupra regiunii Abruzzo, din care, la un moment dat, nu mai faceau parte animale precum capra neagra si caprioara, iar ursii existau intr-un numar foarte redus.

Din fericire, in urma interventiilor unor organizatii, precum WWF Italia, situatia s-a schimbat complet. Capra neagra si caprioara au fost reintroduse in regiunea Abruzzo si, implicit, in parcul national Majella, numarul lor fiind actualmente de circa 100-150 de exemplare.

In padurile parcului Majella pot fi intalniti astazi si ursi, dar si lupi, cei din urma deveniti emblema parcului national italian. Nu trebuie ignorata nici prezenta vidrelor, care isi duc existenta in raurile Orfento si Orta si, in numar mai redus, in Velia si Aventino.


In ceea ce priveste pasarile existente in parcul italian, cele mai reprezentative sunt acvila de munte, stancuta alpina, soimul calator si soimul sudic, o prezenta rara. Totodata, la altitudini mari, in zona varfurilor golase ale muntilor, pot fi gasite si exemplare de vipera ursini sau de brumarite.

Nu trebuie ignorat nici prundarasul de munte, una dintre numeroasele specii cu care parcul Majella se mandreste si pe care le protejeaza pentru a evita disparitia sa completa.

Parcul national Majella: Turism

Parcul national Majella include aproximativ 500 kilometri de trasee destinate drumetiilor, acestea strabatand muntii, pesterile, luncile si vaile regiunii Abruzzo.

Traseele sunt variate, pot fi lungi si foarte obositoare si, chiar daca nu par periculoase, turistii sunt indemnati sa respecte intotdeauna marcajele, pentru a evita o eventuala ratacire sau dificultatile provocate de vremea foarte schimbatoare.

Este important de retinut ca in parcul Majella este interzisa influentarea in vreun fel a florei si a faunei (culesul florilor etc.), aruncarea deseurilor, aprinderea de focuri si stricaciunile de orice fel aduse structurilor de pe suprafata parcului.

Foto: allwebitaly.biz, pollinaria.org, italyholidays.info

1/1125
label Parcuri Naturale autorenew 2025-10-28, 00:53
Este situat intr-o zona montana superba, intr-o regiune mai putin cunoscuta, denumita Abruzzo, si are o fauna si flora specifice, adapostite in pasiuni si paduri bogate, dar si piscuri semete.

Parcul national Majella: Istoric si peisaj

Parcul national Majella a fost infiintat in anul 1991 si ocupa o suprafata de aproximativ 74.000 hectare. Este amplasat in regiunea montana Abruzzo si are drept punct central masivul Maiella. Parcul include o bogatie de varfuri montane, dintre care 30 au o inaltime de peste 2000 metri.

Peisajul este completat de canioane brazdate de ravene si de pesteri sculptate in rocile calcaroase care compun relieful parcului national italian. De altfel, pesterile intalnite de-a lungul parcului prezinta vestigii ce dateaza din epoca preistorica.

Parcul national Majella: Fauna

Apreciat cu precadere pentru peisajul sau spectaculos, parcul national Majella are aproximativ 55% din suprafata sa in sectorul alpin. Conform celor mai recente estimari, parcul gazduieste mai bine de 78% din speciile de mamifere existente in regiunea Abruzzo si mai bine de 45% din intreaga Italie.

Fauna parcului Majella a fost insa mult mai bogata si diversa decat este in prezent. Influenta omului a lasat amprente nefaste puternice asupra regiunii Abruzzo, din care, la un moment dat, nu mai faceau parte animale precum capra neagra si caprioara, iar ursii existau intr-un numar foarte redus.

Din fericire, in urma interventiilor unor organizatii, precum WWF Italia, situatia s-a schimbat complet. Capra neagra si caprioara au fost reintroduse in regiunea Abruzzo si, implicit, in parcul national Majella, numarul lor fiind actualmente de circa 100-150 de exemplare.

In padurile parcului Majella pot fi intalniti astazi si ursi, dar si lupi, cei din urma deveniti emblema parcului national italian. Nu trebuie ignorata nici prezenta vidrelor, care isi duc existenta in raurile Orfento si Orta si, in numar mai redus, in Velia si Aventino.


In ceea ce priveste pasarile existente in parcul italian, cele mai reprezentative sunt acvila de munte, stancuta alpina, soimul calator si soimul sudic, o prezenta rara. Totodata, la altitudini mari, in zona varfurilor golase ale muntilor, pot fi gasite si exemplare de vipera ursini sau de brumarite.

Nu trebuie ignorat nici prundarasul de munte, una dintre numeroasele specii cu care parcul Majella se mandreste si pe care le protejeaza pentru a evita disparitia sa completa.

Parcul national Majella: Turism

Parcul national Majella include aproximativ 500 kilometri de trasee destinate drumetiilor, acestea strabatand muntii, pesterile, luncile si vaile regiunii Abruzzo.

Traseele sunt variate, pot fi lungi si foarte obositoare si, chiar daca nu par periculoase, turistii sunt indemnati sa respecte intotdeauna marcajele, pentru a evita o eventuala ratacire sau dificultatile provocate de vremea foarte schimbatoare.

Este important de retinut ca in parcul Majella este interzisa influentarea in vreun fel a florei si a faunei (culesul florilor etc.), aruncarea deseurilor, aprinderea de focuri si stricaciunile de orice fel aduse structurilor de pe suprafata parcului.

Foto: allwebitaly.biz, pollinaria.org, italyholidays.info

Sondaj

Va plac hingherii?

Top 4 tati cruzi din lumea animalelor - diverse - stiri - animale...
1/1828
label Diverse autorenew 2025-10-28, 00:53
animale.ro/articole/cei-mai-buni-tati-din-lumea-animalelor" rel="nofollow" target="_blank">tati protectori si familisti care au grija de puii lor, preiau indatoririle mamei si raman alaturi de micuti pana cand acestia sunt perfect capabili sa se descurce pe cont propriu. Nu este si cazul tatilor din lista de mai jos, renumiti pentru ferocitatea si cruzimea de care dau dovada nu doar vizavi de alte animale, ci chiar si fata de propriile progenituri!

1. Ursul polar

Ursul polar n-a fost inzestrat de Mama Natura cu calitati parintesti. Astfel, dupa ce se imperecheaza si are urmasi, ursul polar "uita" brusc ca este tata si lasa tot greul pe umerii mamei. Iar asta este departe de a fi cel mai rau lucru pe care il poate face! Asadar, pe langa faptul ca isi neglijeaza complet micutii, nu ii hraneste si nu ii protejeaza, ursul polar nu se da in laturi de la acte de canibalism asupra propriilor pui, in perioadele in care nu gaseste hrana suficienta pentru a supravietui...

2. Ursul grizzly

Credeai ca ursul grizzly este un tata mai bun decat cel polar? Te-ai inselat. Nici acesta nu se poate spune ca isi iubeste puii pe care, asa cum procedeaza si "fratele" polar, nu ezita sa ii mananace - si nu numai din cauza lipsei de alternative alimentare, ci si, pur si simplu, fiindca l-au enervat! Ursul grizzly este renumit, de altfel, pentru faptul ca nu suporta ca vreo fiinta sa ii calce "casa", acel teritoriu pe care el il considera astfel, si nici macar propriii pui nu sunt considerati altceva decat "musafiri nepoftiti", la o adica...

3. Leul

Nici leul nu sta mai bine la capitolul calitati de bun parinte. Si de aceasta data, mama este cea care se ocupa de cresterea puilor si are grija pana si de fiorosul ei partener, "regele animalelor". Mai concret, nu de putine ori, leul sta lenes, tolanit la soare, si asteapta sa ii fie servita masa. Iar cand leoaica ii aduce prada si i-o pune la dispozitie, leului nici macar nu-i trece prin cap ca ar trebui sa lase o buna parte si puilor proprii. Nici gand.

Iar daca iti imaginai ca leul, in calitate de tata, le ofera urmasilor sai un exemplu de vanator iscusit, afla ca nici asta nu se intampla: tot leoaica este cea care isi invata puii sa vaneze si sa aiba grija de ei insisi pentru a nu ajunge in coltii vreunui pradator.

De parca nu era suficient, si leul are apucaturi canibale: dupa imperechere, ii transforma pe urmasii fostului partener al leoaicei sale in cina. Totusi, trebuie spus ca, daca vreo amenintare exterioara tulbura linistea familiei sale, leul isi apara chiar pana la moarte leoaica si puii, ceea ce nu este deloc de lepadat.

4. Gandacul asasin

Dimensiunea chiar nu conteaza in lumea necuvantatoarelor. Gandacul asasin este exemplul perfect ca pana si cele mai mici vietati sunt perfect capabile de acte de cruzime, chiar si fata de propriii urmasi. Mai precis, aceasta insecta este perfect capabila sa consume ouale din care s-ar naste urmasii sai pentru a-si asigura supravietuirea.

Situatia este cu atat mai sinistra, cu cat masculul este cel care are indatorirea de a pazi ouale cuplului, dupa imperechere! Ce-i drept, din numarul mare de oua depuse, gandacul asasin nu le consuma decat pe cele mai firave, din care oricum s-ar naste gandacei ce ar fi victime usoare ale unor pradatori precum viespile.

Foto: canadiangeographic.ca, bearlegend.com, hdwallpapers.in, wikimedia.org, stevebloom.com

Sondaj

animalul tau te iubeste?