Nume comun:
Dermatita alergica de inhalare, Alergie la particule din aer.
Nume medical:
Atopie canina, dermatita atopica
Dermatita alergica la caini este o boala comuna care provoaca inflamarea pielii si mancarimi. Infectii secundare ale pielii si urechilor apar frecvent. Exista teste disponibile pentru diagnosticare si tratamentul eficient al alergiilor de piele. Se pot recomanda si tratamente injectabile.
Semnalmente:
prurit (mancarime) manifestat prin lins, muscat, scarpinat si frecat, adesea avand ca efect leyiuni la nivelul picioarelor, flancurilor, abdomenului, axilelor, fetei si/sau urechilor, eritem (roseata) al pielii dermic difuz sau localizat.
Incidenta:
Dermatita atopica este o dermatita pruritica comuna care afecteaza 10-15% din populatia canina.
Raspandire:
Desi nu exista o anume distributie geografica, semnele clinice pot fi sezoniere sau nesezoniere, in functie de alergenul implicat. Aproximativ 80% din cainii cu dermatita atopica vor manifesta semne clinice nesezoniere. Aproximativ 80% vor manifesta semne clinice din primavara pana in toamna, iar 20% incep iarna.
Semne Medicale:
Imbibarea cu saliva blanii (de la lins), alopecie (caderea parului), excoriatii (cruste liniare), coji, cruste, hiperpigmentare (piele inchisa la culoare) si lichenificare (piele ingrosata, ca de elefant) de la leziunile provocate prin scarpinare, piodermatita secudara (infectii bacteriene ale pielii), Malassezia dermatitis (infectie a pielii provocata de o ciuperca) si otita externa (infectie a urechii), conjunctivita, umflarea fetei, stranut.
Diagnostic:
Alte hipersensibilitati (la alimente, la muscaturile de purici, alergie de contact), ectoparaziti, foliculita (inflamarea foliculilor de par) datorata unei infectii bacteriene, dermatofita/infectii fungice, demodex, dermatita Malassezia.
Recomandari:
Dermatita atopica apare de obicei la cainii cu varste cuprinse intre 6 luni si 7 ani, 70% dintre cainii afectati fiind intre 1 si 3 ani. La unele rase, primele semne clinice pot fi observate chiar de la varsta de 2 luni. Printre rasele cu predispozitie la aceasta afectiune se numara terierii, boxerii, lhasa apso, shi-tzu, pug, golden retreiver, labrador retreiver, dalmatian, cocker spaniel, setter, chihuahua, miniature schnauzer, tervueren belgian, shiba inu si beauceron. Dermatita atopica la caini poate fi mai des intalnita la femele decat la masculi, desi unele studii arata ca nu exista o prediliectie pentru un anumit gen.
Tratament acasa:
Exista produse pentru tratarea mediului in care traieste cainele pentru a reduce expunerea la alergeni (pollen, praf). Filtrele cu carbune pot fi benefice.
Tratament medical:
Medicul veterinar poate recomanda un tratament medicamentos impotriva infectiilor pielii sau a celor auriculare, dar si pentru a combate mancarimea asociata dermatitei alergice. Acesta tratament poate sa includa medicamente cu administrare orala, precum si bai frecvente si curatarea urechilor. Daca se fac teste de sange sau cu probe de piele pentru a identifica cauza alergiei, se poate ajunge si la imunoterapie (vaccin sau injectii pentru alergie), care se vor administra subcutanat. Proprietarii animalelor de companie pot invata cum sa faca injectiile subcutanate, care de obicei reprezinta tratamente care trebuie administrate pentru tot restul vietii animalului. Cu ajutorul tratamentului injectabil, 50 pana la 75% din cainii cu dermatita atopica vor avea un raspuns bun (e posibil sa necesite si alte ingrijiri medicale) sau chiar excelent (nu vor mai necesita alte ingrijiri medicale). Ameliorarea clinica evidenta ar putea necesita cateva luni de la instituirea imunoterapiei, iar la unii caini chiar pana la un an.
Tratament recomandat:
Administrarea unui tratament adecvat dermatitei alergice cat si a ingrijirilor necesare dupa boala sunt foarte importante. O intensificare a mancarimii sau prezenta leziunilor cutanate pot fi adesea o consecinta a infectiilor secundare care vor impune un examen din partea unui medic veterinar.
Documentatie:
Prognosticul pentru dermatita atopica la caini este bun, desi este necesara terapie pe intreg parcursul vietii la majoritatea cainilor. Recidivele cu infectii secundare sunt comune, iar tratamentele personalizate sunt importante.
