Trasul in lesa este un comportament deranjant si potential periculos care poate reduce bucuria oferita de caine si oportunitatile de exercitiu, atat pentru caine cat si pentru stapan. Cainii care trag in lesa au fost excusi traditional de la cursurile de obedienta si, intr-adevar, lectiile de obedienta in grup pot accentua reticenta la lesa in absenta unui protocol specific. Tratamentele care au success includ desensibilizarea sistematica (expunerea treptata) cu intarire prin comportament alternativ (contra-conditionare).

Nume medical:
Reactivitate la lesa declansata de stimul vizual

Semnalmente:
Cainele trage in lesa si are reactii agonice neprovocate, la vederea altor caini sau a altor stimuli, numai cand sunt in lesa.

Incidenta:
Nu exista date care sa confirme prevalenta reactivitatii in lesa, dar o recenzie a literaturii populare sugereaza ca incidenta e relativ mare si ar putea fi un factor primar care contribuie la abandonarea cainilor.

Cauze:
Unele publicatii pun reactivitatea in lesa pe seama unei socializari inadecvate si/sau ocaziei de a face miscare, pe cand altele declara ca etiologia este complexa si include in general atat o varietate de factori predispozanti genetici cat si experimentali. Asa cum indica si denumirea, principala caracteristica este reactivitatea in lesa; este cunoscut faptul ca limitarea spatiului prin legare creste agresivitatea si reactiile de tip agonic la diferite specii. In plus, s-a enuntat ca un principiu fundamental ca legarea in lesa ii impiedica pe caini sa exprime si sa reactioneze la reactiile de intampinare si acceptare din partea altor caini ceea ce poate exacerba sentimentul de nesiguranta si poate contribui in consecinta la reactii de tip agonic.

Diagnostic:
Cainii care au reactii agonice atat cu lesa cat si fara.

Tratament acasa:
Tratamentul pentru reactivitatea in lesa include o combinatie de desensibilizare sistematica si contra-conditionare. Cu toate ca stapanul trebuie sa execute tratamentul, protocolul trebuie sa fie conceput de un profesionist cu experienta.

Tratament medical:
Un instrument important in tratarea trasului in lesa este hamul pentru legarea botului. Sub supravegherea unui profesionist experimentat, un ham pentru legarea botului poate controla orientarea capului cainelui. Conform studiilor, cainii care prezinta reactivitate in lesa vor face eforturi pentru a mentine stimulul declansator in campul vizual si de aceea lesa poate fi folosita pentru a impiedica aceste eforturi atunci cand cainele trage in lesa, si apoi pentru a implementa un altfel de comportament, precum atentia acordata handlerului, prin slabirea ulterioara a lesei. In plus, desensibilizarea sistematica la stimuli declansatori ar trebui inclusa in tratament. Aceasta implica plimbarea cainelui la o distanta care sa necesite o anumita atentie catre stapan din parte lui dar care sa nu provoace totusi o reactie agonica. Atentia insotita de absenta altor reactii, sau, ideal, insotita de o reactie alternativa de protejare a stapanului, poate fi apoi intarita si asociata cu recompense de mare valoare sau oferirea jucariei preferate. Pe masura ce cainele evolueaza in executarea comportamentului alternativ la vederea stimulilor, distantele pot fi reduse si desensibilizarea continuata.

Tratament recomandat:
Modificarea adecvata a comportamentului poate avea ca rezultat controlul reactivitatii in lesa. Consultati medicul veterinar sau un dresor pentru indicatii. Appropriate behavioral modification can lead to successful management of leash reactivity. Consult your veterinarian or qualified behaviorist or trainer for addition guidance.

Documentatie:
Studiile releva ca reactivitatea in lesa poate fi corectata cu succes prin tratament adecvat.