Epulisul reprezinta o tumora a ligamentului periodontal, structura care mentine dintele in loc. Epulisul este tumora orala benigna cel mai frecvent intalnita la caini. Pisicile, rareori, prezinta tumori orale benigne. Aceste tumori apar la cainii de orice varsta, dar ele sunt, de regula, intalnite la cainii de varsta mijlocie, cu varste de peste 6 ani. Ele sunt mult mai frecvent intalnite la rasele brahiocefalice sau cu botul scurt; boxerii prezinta o incidenta mai mare a epulisului fibromatos. Nu a fost identificata nicio cauza specifica.
Epulisul reprezinta o tumora a ligamentului periodontal, structura care mentine dintele in loc. Epulisul este tumora orala benigna cel mai frecvent intalnita la caini; pisicile, rareori, prezinta tumori orale benigne. Aceste tumori apar la cainii de orice varsta, dar ele sunt, de regula, intalnite la cainii de varsta mijlocie, cu varste de peste 6 ani. Ele sunt mult mai frecvent intalnite la rasele brahiocefalice sau cu botul scurt; boxerii prezinta o incidenta mai mare a epulisului fibromatos. Nu a fost identificata nicio cauza specifica.
Exista trei tipuri de epulis care sunt unanim recunoscute, iar acestea sunt grupate in functie de tesutul lor de origine.
• Epulisul fibromatos. Acesta este pediculat (prezinta un pedicul sau tija) si neulcerativ (fara eroziuni pe suprafata exterioara a excrescentei).
• Epulisul osificat. Este pediculat si neulcerativ.
• Epulisul acantomatos. Acesta este invaziv la locul de origine si de cele mai multe ori afecteaza structura osoasa. Desi, epulisul acantomatos este o formatiune tumorala benigna, el se comporta cel mai agresiv din toate tipurile de epulis.
Unii indivizi cu epulisuri moderate sunt asimptomatici; altfel spus, ei nu prezinta niciun simptom clinic, iar epulisul este descoperit la o examinare clinica de rutina.
Ce ar trebui sa urmariti?
• O formatiune sau o masa care se mareste lent, pozitionata de-a lungul marginii gingivale
• Deplasarea dintilor
• Diformitati faciale
• Salivatie excesiva
• Halitoza (respiratie urat mirositoare)
• Disfagie (hranire dificila)
• Scaderea in greutate
• Sangerare de la nivelul gurii
Diagnosticul
• Testele de rutina, care includ o hemoleucograma, un profil biochimic sangvin si analiza de urina (sunt, de obicei, in limite normale)
• Inspectia atenta si examinarea intregii cavitati bucale
• Radiografierea cavitatii bucale
• Radiografiile toracice pentru a exclude metastaza (diseminarea tumorii)
• Scanarea cu ajutorul computerului tomograf de la caz la caz
• Examenul biopsic al formatiunii pentru stabilirea unui diagnostic definitiv, cat si pentru a-l diferentia de alte tumori orale
Tratamentul
Excizia sau indepartarea chirurgicala este tratamentul de electie. In functie de tipul si dimensiunile epulisului, sunt recomandate diferitele grade de exereze chirurgicale.
• Epulisul fibromatos. Excizia chirurgicala se dovedeste, de obicei, curativa.
• Epulisul osificat. Excizia chirurgicala este, de cele mai multe ori, curativa.
• Epulisul acantomatos. Datorita agresivitatii acestui tip de epulis, este recomandata o excizie chirurgicala mai larga si in functie de localizarea lui, poate necesita si indepartarea unei portiuni din maxilarul inferior (mandibulectomie partiala) sau din cel superior (maxilectomie).
Alimentatia este, de asemenea, o parte importanta a terapiei. Alimentele moi pot ajuta la prevenirea ulcerarii tumorii si se pot dovedi calmante dupa excizia tumorii. Radioterapia poate fi utila in cazurile inoperabile de epulis.
Ingrijirea la domiciliu
• O examinare aprofundata a cavitatii bucale trebuie efectuata in timpul fiecarui consult de rutina la clinica veterinara pentru a monitoriza recidivele.
• Este foarte important sa urmati instructiunile oferite de catre medicul vostru veterinar. O dieta moale si apele de gura speciale pot fi benefice in anumite cazuri.
• Prognosticul variaza in functie de tipul, localizarea, marimea si posibilitatea epulisului de a fi inlaturat.
• Nu se cunoaste nicio modalitate de preventie a epulisului.
