Afecteaza foliculii penelor, cat si tesutul ciocului si al ghearelor papagalilor din subfamilia Psittacinae, provocand malformatii si, in cele din urma, necroza.
Se crede ca boala ciocului si penelor papagalilor este specifica doar membrilor subfamiliei Psittacinae din care fac parte pasari precum papagalul gri african, papagalul micul Alexandru, papagalul nimfa, papagalul Electus, papagalul agapornis si multe altele.
Transmitere
Transmiterea circovirsului de la o pasare bolnava la alta se face de regula prin contact direct, prin inhalare sau prin ingestia de aerosoli, prin hrana infestata, materii fecale si "matreata" (particule fine eliminate de penele pasarilor).
Totodata, virusul se transmite si prin suprafete contaminate, precum cele din interiorul coliviei, ustensile, jucarii, vase de mancare si haine. In cazul in care nu sunt distruse printr-o dezinfectare temeinica, particulele virale pot ramane active in mediu timp de luni de zile.
Simptome
Boala ciocului si a penelor poate lua doua forme: acuta si cronica. In primul caz, simptomele includ letargie, pierderea apetitului, voma, diaree si, adesea, o serie de infectii secundare care duc, de cele mai multe ori, la decesul pasarii infestate.
In cazul formei cronice a bolii, se vor observa modificari la nivelul penajului, ciocului si al ghearelor pasarii infestate, care se dezvolta in timp. Simptomele care indica prezenta bolii, in acest caz, sunt pierderea ireversibila a penelor, caderea penelor insuficient dezvoltate, cresterea anormala de pene, "matreata", excrescente la nivelul ciocului, leziuni ale narilor etc.
Diagnostic
In general, diagnosticul bolii, in forma sa acuta, este pus post-mortem, din cauza evolutiei foarte rapide. In forma cronica, biopsia excrescentelor ori a penelor poate indica prezenta circovirusului in organism.
Tratament
In prezent, nu exista niciun tratament pentru boala ciocului si a penelor la papagali. Medicul veterinar poate interveni pentru a tine sub control eventualele infectii secundare cauzate de boala, responsabile pentru decesul la scurt timp de la infestare al celor mai multe exemplare de pasari bolnave.
Exista posibilitatea ca o pasare infestata sa traiasca, desi este purtatoare a circovirusului. Totusi, in situatia in care leziunile provocate de boala sunt prea extinse si ii provoaca suferinta, medicul veterinar va recomanda eutanasierea pasarii.
Prevenire
Masurile de prevenire in vederea evitarii raspandirii bolii ciocului si penelor la papagali includ izolarea stricta a exemplarelor bolnave si dezinfectarea temeinica, in repetate randuri, a coliviilor si volierelor in care acestea au fost adapostite anterior, cat si a echipamentelor cu care pasarile au intrat in contact.
Pasarile suspecte ca ar putea fi purtatoare ale virusului trebuie supuse unor teste ADN pentru a elimina suspiciunea.
Foto: redbubble.net, youtube.com, charliesbirdblog.com, chenghiang.wordpress.com, theparrotsocietyuk.org
