Istoricul si originea
Papagalul nimfa este originar din Australia si este cea mai mica specie de papagali cacadu. In mediul natural, prefera savanele, pajistile si stepele australiene, insa intotdeauna pe cele aflate in preajma unor surse de apa. Este o pasare nomada care zboara, de regula, in pereche sau in stoluri, uneori chiar si de sute de exemplare.
Papagalul nimfa a fost mentionat pentru prima data in 1793, de catre scriitorul si biologul scotian Robert Kerr, care l-a numit Psittacus hollandicus. Ulterior, a fost mutat intr-un gen numai al sau - Nymphicus - al carui nume provine de la nimfe, creaturi din mitologia greaca.
Cea de-a doua particula din denumirea stiintifica actuala - Nymphicus hollandicus - aminteste de vechea denumire oferita Australiei, Noua Olanda.
Clasificarea
Regn Animalia
Increngatura Chordata
Clasa Aves
Ordin Psittaciformes
Superfamilie Cacatuoidea
Familie Cacatuidae
Subfamilie Nymphicinae
Gen Nymphicus
Specie Nymphicus hollandicus
Aspectul exterior si dimensiunile
Papagalul nimfa atinge la maturitate o dimensiune de maxim 40 cm si o greutate cuprinsa intre circa 90 si 120 grame. Penajul sau este, in mare parte gri. Totusi, aripile sale prezinta, pe marginea exterioara, dungi albe, iar obrajii sunt "decorati" cu cercuri portocalii ori rosii. Fata masculilor este, in general, alba sau galbena.
Principala sa caracteristica ramane insa creasta erectila, care ii tradeaza starea de spirit. Astfel, un papagal nimfa speriat sau agitat va avea creasta in pozitie verticala, in timp ce unul intr-o stare relaxata va prezenta o creasta usor inclinata. Cand creasta este pleostita, papagalul nimfa este furios, suparat sau intr-o stare defensiva.
Desi coloritul obisnuit al unui papagal nimfa este cenusiu, o serie de mutatii de culoare au dus la aparitia de exemplare cu colorit diferit, botezate Pied, Pearled, Cinnamon, Whitefaced, Lutino, Albino, Yellowcheeked etc.
Dimofismul sexual este pronuntat la papagalii nimfa, in sensul in care exista diferente clare intre masculi si femele. Astfel, masculul are obraji mai puternic colorati decat femela nimfa, iar cea din urma prezinta o coada mai colorata, comparativ cu cea a masculului. Totodata, in timp ce masculul emite triluri, femela este relativ tacuta. Nu in ultmul rand, masculul poate avea si porniri agresive.
Personalitatea si comportamentul
Papagalul nimfa este o pasare inteligenta, blanda, docila, jucausa si prietenoasa. Este usor de ingrijit si afectuoasa, astfel ca reprezinta o alegere inspirata pentru un crescator incepator.
Pasarea manifesta o varietate de comportamente, atat pozitive, cat si negative. O parte dintre ele implica creasta care ii tradeaza dispozitia. Acestui set de manifestari i se adauga obiceiul de a da din cap, de a scrasni din dinti, de a se scarpina cu ciocul, de a atarna cu capul in jos, dar si de a musca.
Nu in ultimul rand, papagalul nimfa este o pasare care poate invata sa vorbeasca si care - in special masculul - se va manifesta foarte sonor daca este suparat, plictisit, obosit etc.
Adapostirea
Papagalul nimfa ar trebui adapostit intr-o colivie suficient de incapatoare, astfel incat, atunci cand pasarea isi intinde aripile, sa nu se loveasca de barele acesteia. In acest sens, un exemplar poate fi adapostit intr-o colivie de circa 25x50x50 cm. Cu toate aceasta, intrucat este o pasare care prefera sa traiasca in pereche sau stoluri in mediul natural, papagalul nimfa ar putea fi adapostit cu cel putin inca un exemplar, de aceasta data intr-o voliera.
Din colivia papagalului nimfa nu ar trebui sa lipseasca jucariile si stinghiile, utile dovedindu-se si barele orizontale pe care pasarea se poate catara.
Nimfa nu este o pasare pretentioasa, insa colivia in care este adapostita nu ar trebui amplasata in bataia directa a razelor de soare sau a curentilor de aer. Totodata, desi tolereaza temperaturile scazute, ideal ar fi ca pasarea sa aiba parte de caldura in mod constant, pentru a elimina riscul imbolnavirii.
Hranirea
Alimentatia unui papagal nimfa trebuie sa includa seminte, fructe si legume proaspete. Ofera-i amestecuri de seminte special concepute pentru aceasta specie (o combinatie de orz, mei, seminte de floarea soarelui), fara a uita sa il hranesti si cu delicatese precum spanac, salata, morcovi porumb, mazare, pere, mere si fructe de padure. Pentru a evita imbolnavirea pasarii, asigura-te ca fructele si legumele sunt bine spalate.
Periodic, ii poti oferi nimfei si bucatele de ou fiert tare.
Din colvia unei nimfe nu trebuie sa lipseasca vasul cu apa curata. Schimba apa zilnic pentru a nu-ti supune pasarea riscului de a dezvolta infectii periculoase.
Evita, de asemenea, sa ii oferi papagalului nimfa alimente sarate, avocado si ciocolata, care il pot otravi.
Aspecte particulare
Papagalul nimfa se reproduce cu usurinta in captivitate. In mediul natural, perechile de papagali nimfa se reproduc de la inceputul primaverii pana la inceputul toamnei, insa, in captivitate, se pot imperechea de-a lungul intregului an, in functie de conditiile de trai oferite.
Desi papagalii nimfa sunt apti pentru imperechere inca de la varsta de 6 luni, se recomanda amanarea reproducerii pana cand exemplarele au implinit 1 an.
In interiorul coliviei ar trebui amenajat un cuib captusit cu bucati de hartie, rumegus si pene, in care femela sa depuna ouale. Primele oua vor fi depuse la circa 3 saptamani de la imperecherea propriu-zisa. Cele 4-6 oua vor fi depuse la interval de cate doua zile.
O caracteristica importanta a cuplurilor de papagali nimfa este faptul ca ambele pasari clocesc ouale, alternativ.
La circa 18-21 de zile de la depunerea oualor, puii vor ecloza. Micutele pasari isi vor petrece urmatoarele 5-7 saptamani in cuib, la finele carora vor fi capabile sa se hraneasca pe cont propriu.
Boli si afectiuni curente
Papagalul nimfa isi ascunde, de regula, foarte bine simptomele de boala, o trasatura care il ajuta sa supravietuiasca in salbaticie. Pentru a descoperi boala la timp, este esential sa ii urmaresti zilnic comportamentul si sa remarci eventualele schimbari, precum pierderea apetitului, indispozitia, modificarea aspectului fecalelor, pierderea penajului etc.
Printre cele mai comune boli cu care se poate confrunta papagalul nimfa se numara deficientele de vitamine, obezitatea si bolile adiacente (artrita, boala ficatului gras), bolile respiratorii s.a.m.d.
Speranta de viata a unui papagal nimfa variaza considerabil, de la circa 5 ani la peste 30 de ani.
oto:kandgbirds.com,shutterstock.com,loveofbirds.com
