Cum probabil nu stii prea multe despre aceasta specie de ciocanitoare, te invitam sa afli mai multe in cele ce urmeaza!
1. Ciocanitoarea paroasa isi duce existenta nestingherita in SUA, partial in Canada si in cateva regiuni din Mexic si alte state sud-americane. Prefera, cum era de asteptat, zonele impadurite, insa poate fi intalnita si in apropierea oraselor.
2. Ciocanitoarea paroasa este adesea confundata cu o alta specie nativa in Americi, si anume ciocanitoarea pufoasa (Picoides pubescens), din cauza penajului cu colorit similar. Cu toate acestea, prima este mult mai mare decat cea de-a doua.
3. Femelele si masculii speciei sunt aproape identici. Singura diferenta? O pata rosie aflata in zona cefei, intalnita numai la masculi.
4. Ciocanitoarea paroasa este mare insectivora, drept care devoreaza fara remuscari gandaci din ordinul Coleoptera si larvele lor, omizi, miriapozi, gandaci Blattodea, furnici, lacuste, muste etc. Se estimeaza ca aproximativ 75% din dieta acestei pasari este alcatuita din insecte, fapt care o transforma intr-un ajutor de nadejde in jurul casei (unde mananca insectele care se infiltreaza in lemnaria locuintei, de pilda), dar si intr-un aliat pretios al culturilor de tot felul, livezilor s.a.m.d. In rest, pasarea prefera seminte si graunte si, mai rar, fructe.
5. Ciocanitoarea paroasa este o pasare monogama. Mai exact, are un singur partener de-a lungul unei perioade de 4 ani.
6. Aceste pasari sunt considerate mai degraba timide si reticente (fata de om, in orice caz) si adesea pot fi zarite zburand si ciocanind in perechi.
7. Desi nu este o populara pasare de companie, ciocanitoarea paroasa este crescuta si in captivitate, unde speranta sa de viata este considerabil mai mare decat in salbaticie. Cel mai longeviv exemplar de ciocanitoare paroasa crescut ca pasare de colivie ar fi trait 15 ani si 11 luni.
8. Ciocanitoarea paroasa are cateva subspecii. Cele mai mititele, Picoides villosus piger si Picoides villosus maynardi, pot fi intalnite in insulele Bahamas.
9. Ciocanitoarea paroasa se afla adesea pe urmele ciocanitorii negre (Dryocopus pileatus). Mai precis, dupa ce aceasta din urma termina de ciocanit si de mancat, ciocanitoarea paroasa examineaza cu atentie gaura facuta de aceasta in cautarea unor insecte care i-ar fi putut scapa!
10. Fiindca are ciocul dur si capul si muschii gatului puternici, ciocanitoarea paroasa poate sa gaureasca - cu pana la 100 de lovituri pe minut! - chiar si crengi si trunchiuri groase de copac.
11. Ciocul ciocanitorii paroase este decorat cu smocuri de puf la baza, acestea avand un rol precis: de a proteja pasarea de aschiile de lemn care i-ar putea patrunde in nari in timpul ciocanitului.
Foto: ibc.lynxeds.com, larkwire.com, wilddelight.com, allaboutbirds.org
