La propriu. Acum cateva mii de ani, prima pisica salbatica si-a facut aparitia in jurul unei asezari omenesti... iar restul e istorie! In realitate, insa, domesticirea pisicilor, feline care si azi mai pastreaza "urme" ale naturii lor salbatice, este un proces foarte complex, ale carui secrete au fost recent descoperite, ce-i drept, partial.
Un studiu, publicat la data de 10 noiembrie a.c. si realizat de cercetatori de la Institutul Genetic din cadrul Scolii de Medicina a Universitatii Washington, a dezvaluit modificarile de ordin genetic care le-au facut pe pisicute sa se imprieteneasca cu specia umana - mai precis, sa se alinte, dar si sa manipuleze oamenii cu torsul lor adorabil, pentru a primi hrana, bineinteles.
Totodata, cercetatorii au mai descoperit si modificarile genetice care le-au transformat pe pisici in vanatori redutabili pe timp de noapte, dar si care au facut ca mirosul lor sa nu fie la fel de fin ca acela al cainilor.
Domesticirea, o raritate in lumea animalelor
Nu se cunoaste cu exactitate cand au fost domesticite pisicile. Daca o serie de studii sugereaza ca felinele s-au apropiat de oameni acum 9000 de ani (in Orientul Apropiat), altele sustin ca fenomenul a avut loc in urma cu 5000 de ani, in China.
Oricare ar fi adevarul, un lucru este cert: domesticirea este o raritate in lumea animalelor. Asa se face ca omul are astazi in sau pe langa casa doar cateva necuvantatoare, precum pisicile, cainii, vacile, caprele, oile si gainile. Iar domesticirea lor are in spate schimbari evolutive de ordin genetic care au permis apropierea de specia umana.
In urma cu 7 ani, oamenii de stiinta au secventiat genomul unei pisici abisiniene, una dintre cele mai vechi rase din lume si o ruda apropiata a pisicii salbatice, care insa nu a oferit prea multe date despre domesticirea felinelor. Totusi, studiile asupra acestei pisici le-au oferit oportunitatea cercetatorilor de la institutul genetic american sa efectueze o noua secventiere genomica si sa compare ADN-ul acestei feline si al altor catorva pisici domestice, cat si al unor specii de pisici salbatice cu acela al tigrului, cainelui si al altor animale.
Asa au descoperit faptul ca, spre exemplu, genele corelate motivatiei si fricii s-au modificat in asa fel incat sa le determine pe pisici sa fie mai putin timide si sperioase si sa se lase motivate de perspectiva hranei oferite de om.
In plus, comparativ cu cainii, pisicile domestice si tigrii s-au dovedit a avea mai multe copii ale acelor gene responsabile cu detectarea feromonilor. Gratie acestei specificitati, felinele, animale solitare, isi gasesc mai usor parteneri pentru imperechere.
In schimb, cainii au mai multe copii ale genelor pentru captarea mirosului, de unde si mirosul lor extrem de sensibil. Dar felinele - si cele domestice, si cele salbatice - si-au dezvoltat o privire mai agera, adaptata vanatorii pe timp de noapte.
"Acest studiu este grozav, in primul rand fiindca defineste schimbarile genetice care au dus la domesticirea sau, mai corect spus, la adaptarea stramosilor pisicilor de casa care le-a permis sa se apropie de oameni si astfel sa beneficieze atat de protectie impotriva pradatorilor, cat si de o sursa generoasa de hrana (rozatoarele)", a afirmat Niels Pedersen, cercetator la Universitatea din California, citat de LiveScience.com.
Foto: telegraph.co.uk, petattack.com, communitytable.com, lovethatpet.com
