Istoric si origine
Este una dintre cele mai reprezentative rase de cai hipometrici, naturale, cu o vasta arie de raspandire in zona Muntilor Carpati. Aceasta rasa reprezinta adaptarea perfecta c cabalinelor din regiunea muntoasa a Carpatilor, cuprinzand actualul teritoriu al Poloniei, Slovaciei, Ucrainei si Romaniei. Centrul de formare al rasei a fost in zona Bucovinei si Galitiei. Hutulul dateaza inca din sec. XIII si se presupune ca a rezultat din incrucisarea Tarpanului cu caii Mongoli, introdusi in zona de triburile migratoare. Aria naturala a acestei rase este foarte extinsa, acoperind o mare suprafata. Habitatul lor natural este in Carpatii Estici, regiune care este denumita si tara Hutulului. Timp de 400 de ani Hutulul s-a inmultit in munti, in conditii climatice foarte aspre. Izolata de alte populatii de cabaline, aceasta rasa a devenit foarte robusta si rezistenta. In anul 1856, s-au pus bazele primei herghelii crescatoare de Hutuli, in Romania, la Radauti. Au fost create cateva linii de sange, de catre armasarii fondatori, si anume: Goral, Hroby, Ousor, Pietrosu si Prislop, iar caii au fost cu atentie inmultiti si selectionati, pentru a pastra puritatea acestor linii de sange. In anul 1933, 33 de cai au fost trimisi in Cehoslovacia, pentru a intemeia o herghelie si acolo, aici luand nastere linia Gurgul. Al II-lea razboi mondial a produs pierderi importante de material genetic, producand un declin sever al Hutulilor din Cehoslovacia. In anul 1970, crescatorii ingrijorati de soarta acestei rase au format o organizatie numita Hutul Club, care s-a sesizat in privinta scaderii numarului hutulilor din Cehoslovacia. In 1982 au creat un registru genealogic al rasei, cu 50 de exemplare de rasa pura inregistrate , avand ca tel cresterea numarului de exemplare in aceasta regiune. Astazi Hutulul se creste in herghelia Lucina, din Bucovina, dar si in Ungaria, Slovacia, Ucraina. Liniile rasei Hutule crescute azi sunt: Hroby, Goral, Ousor, Pietrosu, Prislop. Acestea se deosebesc intre ele destul de clar, prin particularitatile de exterior.
Aspect exterior si dimensiuni
Rasa prezinta un format corporal lateral tipic dreptunghiular, cu o conformatie corecta, constitutie robusta, un temperament vioi, denotand multa energie. Talia variaza intre 139-141 cm, cu o masa corporala de 400-425 kg. In general, la toate liniile , capul este proportional cu restul corpului, profilul este drept sau usor concav, ochii mari, expresivi, cu arcadele proeminente, urechi mici si foarte mobile. Gatul este scurt si bine imbracat in musculatura purtat oblic, cu o coama foarte bogata, terminata anterior printr-un mot mare. Greabanul este lung, larg dar sters. Spinarea si salele sunt relativ lungi, puternice, musculoase. Crupa este patrata, cu musculatura bine dezvoltata, cu axul mecanic oblic antero-posterior. Pieptul este larg, toracele descins si profund. Membrele sunt scurte, uscative cu articulatii largi si ferme. Fluierele si chisitele sunt scurte, tendoanele detasate, copitele sunt mici, cu cornul foarte dur. Aplomburile sunt in general corecte, dar pot aparea defecte, cum ar fi coatele de vaca. Culoarea robei este foarte variata, putand aparea roba murga, soricie, roiba, sarga, deresa. Dintre particularitatile de culoare, cele mai frecvente sunt zebrurile, dunga de magar precum si unele pintenogeli.
Personalitate
Hutulul este un cal puternic, rezistent la boli, inteligent, docil, rabdator, cu un temperament vioi, in ciuda docilitatii sale.
Aspecte particulare
Prezinta o longevitate deosebita pentru munca si reproductie, avand durata medie de exploatare de 20 ani, rasa e foarte bine adaptata la conditiile vitrege din mediul montan, se preteaza foarte bine la port samar, calarie si tractiune. Este foarte rezistenta la imbolnaviri. Hutulul este azi o rasa independenta, unica. Din 1979 rasa face parte din fondul genetic al raselor de animale originale si primitive al F.A.O. In scopul prezervarii rasei, s-a infiintat in anul 1994 FEDERATIA INTERNATIONALA A HUTULULUI (H.I.F.). In prezent exista numai 500 iepe de hutul in lume, acest numar redus ridicand un semnal de alarma asupra conservarii rasei.
