Lipidoza hepatica (boala ficatului gras) este un sindrom caracterizat prin acumularea unor cantitati excesive de lipide (grasimi) in interiorul celulelor ficatului, un flux anormal al bilei la nivelul ficatului si o functie hepatica defectuoasa. Deteriorarea severa a functiei hepatice poate afecta capacitatea ficatului de a detoxifica sangele. Pe masura ce toxinele se acumuleaza, ele pot afecta statusul mental al pisicii, conducand la aparitia diminuarii capacitatii de reactie, depresiei severe si a convulsiilor.
La alte animale (oameni, caini, animale de laborator), acumularea aceasta de lipide tinde sa fie inofensiva spre deosebire de pisici la care cascadele unice de reactii chimice in lant ale metabolismului lipidic si proteic determina ca acumularea lipidelor in ficat sa aiba consecinte mai grave. Lipidoza hepatica se poate produce ca un eveniment primar sau poate aparea secundar altor procese patologice, cum ar fi diabetul.
Din pacate, lipidoza hepatica este hepatopatia (boala a ficatului) cel mai frecvent intalnita la pisici. Pisicile adulte, indiferent de sex, pot fi afectate de aceasta maladie. Orice rasa de pisici este susceptibila. Pisicile de varsta mijlocie, cat si cele varstnice este cel mai probabil sa fie afectate. Lipidoza hepatica poate fi o boala extrem de grava. Chiar si cu un tratament agresiv, un numar semnificativ de pisici mor din cauza acestei afectiuni.
Cauza lipidozei hepatice ramane necunoscuta. Obezitatea este considerata a fi un factor predispozant, avand in vedere ca majoritatea (dar nu toate) pisicilor afectate sunt obeze la momentul debutului bolii. O perioada de anorexie (lipsa apetitului), aparuta ca urmare a unui eveniment stresant (cum ar fi o casa noua, separarea de stapan, aparitia unui nou animalut de casa sau a unui nou membru in familie, sau chiar o schimbare brusca in regimul alimentar cu introducerea unei hrane mai putin palatabila) poate declansa debutul lipidozei hepatice.
Ce ar trebui sa urmariti
• Anorexie
• Pierderea de masa musculara
• Varsaturi
• Salivatie abundenta
• Icter (un colorit galben al albului ochilor si posibil al pielii de pe fata interna a pavilioanelor urechilor)
• Depresie severa
• Posibile crize convulsive
Anorexia, depresia si vomele intermitente sunt primele semne, de obicei, sesizate de catre proprietari. Pe masura ce functia hepatica se deterioreaza, pisicile pot dezvolta icter, pierderea severa a masei musculare, salivatie abundenta si semne ale disfunctiei nervoase (depresie severa, orbire brusca, convulsii). De regula, pisicile pierd cel putin 25% din greutatea lor corporala.
Diagnosticul
Testele de diagnostic necesare pentru confirmarea prezentei lipidozei hepatice, precum si pentru excluderea altor afectiuni hepatice sunt reprezentate de:
• Istoricul medical complet si examinarea clinica. Prezenta in antecedentele pacientului a obezitatii sau a debutului brusc a anorexiei, mai ales dupa un eveniment stresant, este o descoperire clasica in cazul lipidozei hepatice. Aceasta include examinarea gingiilor, a albului ochilor si a altor parti ale corpului pentru punerea in evidenta a icterului (modificarile de culoare galbena). Consultul, de regula, dezvaluie pierderea severa in greutate, salivatie abundenta, deshidratare si icter.
• Testele de sange si analiza de urina pentru a confirma ca ficatul este organul afectat. O hemoleucograma de cele mai multe ori releva o anemie moderata, hematii cu forme anormale (cunoscute ca poikilocite), semne care adesea sunt un indicator al bolii hepatice. Testele de sange, care evalueaza functia organelor, sunt extrem de importante. Pisicile cu lipidoza hepatica, de regula, au cresteri moderate pana la grave ale parametrilor hepatici. Un test tiroidian se dovedeste de cele mai multe ori necesar pentru a exclude hiperfunctia tiroidiana ca o eventuala cauza a cresterii concetratiilor enzimelor hepatice.
• Masurarea concentratiilor de acid biliar pentru a evalua cat de bine sau rau functioneaza ficatul. Se recolteaza o proba de sange dupa 12 ore de dieta alimentara. Apoi, pisica este hranita (hranita fortat, daca este necesar) si o noua proba de sange este prelevata 2 ore mai tarziu.
• Examenele radiologice abdominale permit evaluarea ficatul in ceea ce priveste marimea si forma acestuia si ajuta la excluderea unei tumori ca potentiala cauza a problemelor hepatice.
• Ecografia abdominala. Aceasta este o procedura lipsita de durere in care o sonda este tinuta in contact cu peretele abdominal si care este utilizata pentru a detecta informatiile pretioase cu privire la gradul de sanatate al ficatului, respectiv, cu privire la structura interna a acestuia. De asemenea, ea permite o evaluare oarecare a vezicii biliare si a sistemului biliar si poate exclude cancerul ca o potentiala cauza a bolii hepatice. Nu in ultimul rand, prin ecoghidaj se poate obtine o proba biopsica.
• Punctia hepatica cu ajutorul unui ac subtire. Aceasta tehnica permite recoltarea unei probe reduse de celule hepatice care urmeaza mai apoi sa fie examinate si poate fi efectuata cu o minima sedare (sau chiar fara). Complicatiile acestei tehnici au fost arareori semnalate. Rezultatele punctiei hepatice vor trebui interpretate cu prudenta, avand in vedere ca bolile hepatice suprapuse sau similare nu pot fi excluse si pot fi trecute cu vederea.
• Biopsia hepatica. Obtinerea unui specimen biopsic (o mica bucatica din ficat) este testul definitoriu pentru punerea unui diagnostic de lipidoza hepatica. Proba biopsica poate fi obtinuta in urma unei interventii chirurgicale sau folosind un instrument special care este introdus in abdomen pana la nivelul ficatului sub ghidajul sondei ecografice. Biopsiile chirurgicale sunt la indemana celor mai multi medici veterinari, dar probele biopsice prevelate sub ecoghidaj sunt, adesea, apanajul medicilor specialisti.
Diagnosticul diferential
Testele de diagnostic intreprinse vor ajuta la diferentierea lipidozei hepatice de alte boli hepatice ca:
• Colangiohepatita - o infectie sau o inflamatie a ficatului si a canalelor biliare
• Peritonita infectioasa felina - o boala virala mortala care in evolutia ei poate afecta multe organe, inclusiv ficatul
• Bolile toxice ale ficatului - cauzate de ingestia unui medicament sau a altor toxine nocive
• Cancerul hepatic
• Virusul leucemiei feline
• Parazitii - cum este cazul trematodelor (mai rar intalnite)
Tratamentul
Terapia pentru lipidoza hepatica are menirea de a limita acumularea de lipide in ficat si de a trata semnele disfunctiei hepatice. Dietoterapia este esenta tratamentului. Hrana bogata in proteine este, de regula, recomandata (exceptie facand cazurile in care pisica prezinta semnele nervoase ale bolii hepatice). Pisicile afectate (aproape in totalitate anorexice) este posibil sa trebuiasca sa fie hranite fortat sau prin intermediul unei sonde nazo-gastrice (introdusa pe la nivelul narilor prin esofag pana in stomac). Spitalizarea este, de obicei, necesara macar pentru primele cateva zile. Cateva suplimente nutritive, cum sunt carnitina si arginina, pot fi eficiente in tratarea pisicilor cu lipidoza hepatica si pot fi recomandate sau prescrise de catre medicii vostrii veterinari. Tratamentul pentru lipidoza hepatica poate, de asemenea, include unele sau toate masurile si procedurile cu actiune generala si/sau regionala:
• Administrarea medicatiei care controleaza varsaturile. Varsaturile sunt frecvent observate la pisicile cu lipidoza hepatica. Medicatia antiemetica (metoclopramidul) se dovedeste necesara, mai ales in timpul primelor 1-2 saptamani de hranire artificiala prin sonda.
• Administrarea medicamentelor care ajuta la controlul hemoragiilor gastro-intestinale la pisicile care au dezvoltat ulcere gastrice. Unele pisici cu boli hepatice dezvolta ulcere gastrice si secundar, hemoragii gastrointestinale. Medicamentele care controleaza aciditatea gastrica, ca Tagamet, Zantac, Pepcid sau Arnetin pot fi necesare. Carafate, un protector gastric, poate fi folosit in asociere cu antiacidele.
• Antibioticele pot fi necesare in cazurile grave. Ele distrug bacteriile producatoare de toxine nocive care pot conduce la diferite manifestari nervoase (salivatie abundenta, depresie, orbire, convulsii).
• Medicamente care controleaza semnele nervoase ale lipidozei hepatice in cazurile grave
• Transfuzie de sange, daca ficatul afectat nu mai este capabil in mod normal sa regleze procesul de coagulare al sangelui.
• Stimulenti ai apetitului (oxazepam, cyproheptadina) pot fi incercati, dar se dovedesc rareori eficienti. Se pare ca ei au tendinta de a actiona cel mai bine in fazele de recuperare a bolii.
• Medicamente care sa imbunatateasca circulatia bilei in interiorul ficatului (acidul ursodeoxicolic) au eficienta de la caz la caz.
Ingrijirea la domiciliu si preventia
Urmariti toate instructiunile de alimentatie (tipul si cantitatea de hrana, precum si frecventa administrarii acesteia) cu foarte mare atentie, avand in vedere ca dietoterapia este cel mai important aspect al tratamentului.
Daca o sonda nazala, esofagiana sau gastrica a fost introdusa de catre medicul vostru veterinar, urmariti toate instructiunile si recomandarile cu privire la modul de folosire si intretinere a acestei sonde si comunicati-i imediat medicului vostru veterinar orice problema intampinata. Pe masura ce starea de sanatate a pisicii voastre se imbunatateste, hranirea prin sonda va trebui diminuata si va trebui sa incepeti sa-i oferiti animalutului vostru o hrana palatabila care sa-i stimuleze apetitul si dorinta de a manca pe cont propriu. Sonda este inlaturata complet in momentul in care pisica mananca din proprie initiativa, suficient incat sa-si satisfaca cerintele energetice si nutritionale.
Administrati-i pisicii voastre toate medicamentele si suplimentele alimentare exact cum v-au fost prescrise si anuntati-va medicul veterinar daca intimpinati vreo problema in tratarea acesteia.
Desi cauza reala care a dus la aparitia acestei tulburari nu este cunoscuta, obezitatea si anorexia au fost semnalate ca fiind asociate debutului bolii. Prin urmare evitati sa va indopati pisica pentru a preveni aparitia obezitatii si preveniti situatiile stresante care pot determina pisica sa inceteze brusc sa mai manance, cum ar fi introducerea unui nou animalut de casa sau a unui nou membru al familiei, sau schimbarea brusca a alimentatiei pisicii.
Observarea evolutiei pacientului in dinamica
Tratamentul optim al pisicii cu lipidoza hepatica solicita o imbinare a ingijirii medicala la clinica veterinara de specialitate cu cea de la domiciliu. Perioada care urmeaza poate fi critica, mai ales daca starea animalutului vostru nu se imbunatateste rapid. Cu o depistare precoce si un suport nutritional agresiv, procentul de supravietuire al animalutelor cu lipidoza hepatica este de 60-80%.
Pisica voastra va trebui reexaminata la fiecare 3-7 zile in ceea ce priveste greutatea corporala, intensitatea icterului si gradul de hidratare.
O hemoleucograma si un profil biochimic sangvin menit sa evalueze functia hepatica vor trebui efectuate la fiecare 1-2 saptamani de toata durata tratamentului.
