Prezentare generala
Disfunctia cerebrala poate fi rezultatul unei contuzii, inflamatii, vanatai, rani anfractuoase, fracturi, compresiuni sau a unei sangerari.
Ce ar trebui sa urmariti
Daca suspectati ca, cainele vostru a suferit un traumatism cranian urmariti-l daca prezinta urmatoarele:
• Nivel anormal al constiintei
• Diferente in marimea pupilei
• Membre rigide
• Membre flasce
• Miscari anormale ale globilor oculari
• Sangerare (hemoragie) pe la nivelul narilor
• Sangerare (hemoragie) pe la nivelul canalului auricular (al urechii)
• Convulsii
• Capul inclinat (pe-o parte)
Alte probleme medicale pot conduce la simptome similare celor intalnite in cazul traumatismelor craniene. Este important sa excludem aceste conditii inainte de fixarea unui diagnostic definitiv. In cazurile in care exista un prejudiciu extern evident al craniului sau o hemoragie la nivelul narilor sau a canalului auricular, un diagnostic de traumatism cranian este mai mult decat evident. In cazurile in care nu exista evidenta clara a unui traumatism cranian, un diagnostic diferential ar trebui luat in calcul.
• Abces sau infectie la nivel cerebral
• Tumora cerebrala
• Maladia Carre (o boala virala care afecteaza creierul)
• Intoxicatia cu medicamente
• Meningoencefalita granulomatoasa
• Hipoglicemia (cantitate redusa de glucoza in sange)
• Hipocalcemia (cantitate redusa de calciu in sange)
• Boala inflamatorie a creierului
• Tulburari convulsivante
• Toxicoze (pesticide, antigel, raticide).
Diagnosticul
Ingrijirea veterinara de specialitate trebuie sa includa teste de diagnostic si recomandari de tratament specific.
Testele de diagnostic sunt necesare pentru a confirma traumatismul cranian, pentru a determina gravitatea acestuia, precum si pentru a exclude unele boli cu simptomatologie similara. Un istoric medical complet si o examinare fizica (consultul propriu-zis) sunt parti importante ale diagnosticului initial al traumatismului cranian. Testele si procedeele pe care medicul vostru veterinar va dori sa le efectueze sunt reprezentate de:
• Examinarea neurologica initiala. Istoricul medical complet al pacientului si examinarea fizica vor fi completate de examinarile neurologice si oftalmologice. Medicul vostru veterinar va trebui sa evalueze statusul cainelui vostru, care poate include evaluarea functiei cerebrale si determinarea locusului leziunii. In timpul evaluarii initiale, va fi apreciat si nivelul de constiinta al cainelui vostru. Dimensiunea pupilelor si raspunsul acestora la sursa de lumina vor fi de asemenea evaluate pentru a aprecia severitatea prejudiciului. Pacientul va fi monitorizat in permanenta in ceea ce priveste circulatia aerului, respiratia, frecventa cardiaca si prezenta sau nu a sangerarii. Examinarea neurologica mai completa va trebui amanata pana cand cainele vostru este alert; cu toate acestea, in cele din urma, va fi necesar ca medicul vostru veterinar sa determine daca exista si alte leziuni importante, cum ar fi cele localizate la nivelul maduvei spinarii.
• Evaluarea hematocritului, care reprezinta nivelul celulelor sangvine rosii circulante, pentru a exclude sangerarea (hemoragia) care apare de regula in aproape orice traumatism cranian.
• Examinarile neurologice curente vor fi efectuate pentru a evalua evolutia si prognosticul traumatismului cranian, precum si pentru a aprecia eficienta terapiei instituite.
• Examinarea fizica (consultul). Medicul vostru veterinar va efectua o examinare fizica mult mai completa de indata ce cainele vostru este stabilizat. Alte leziuni, in special cele care nu pun in pericol viata pacientului, poate ca au fost omise in timpul examinarii initiale atunci cand starea cainelui vostru era critica. Odata ce medicul vostru veterinar are posibilitatea sa va examineze minutios animalutul de companie, pot fi constatate eventualele traumatisme abdominale, toracice sau chiar fracturile membrelor.
• Examenul radiologic sau tomografia computerizata. Daca sunt utile, medicul vostru veterinar va poate recomanda radiografierea pentru a sesiza eventualele fracturi de craniu sau de coloana vertebrala si tomografia computerizata pentru a pune in evidenta atat fracturile cat si leziunile craniene.
• Evaluarea gazului sangvin arterial pentru a detecta nivelele sagvine scazute de oxigen (hipoxemia) sau existenta respiratiei dificile (hipoventilatia). Alte teste de diagnostic suplimentare pot fi intiate cu scopul de a detecta alte leziuni:
• Toracocenteza (punctionarea cavitatii toracice) pentru a drena aerul anormal sau sangele (eventual, alt fluid) din cavitatea toracica.
• Masurarea tensiunii arteriale pentru a evalua socul. Este important ca tensiunea arteriala sistolica sa se mentina intre 80-100 mm Hg.
• Radiografiile membrelor si ale coloanei vertebrale pentru a evalua leziunile asociate
• Radiografiile abdominale (daca sunt recomandate) pentru a evalua prejudiciul
• Radiografiile toracice Atunci cand pacientul cu traumatism cranian nu raspunde la tratamentul simptomatic sau daca diagnosticul definitiv nu a fost realizat, alte teste de diagnostic trebuie luate in considerare. Optiunile pot fi reprezentate de:
• Trimiterea catre un medic specialist in neurologie sau medicina interna
• Tomografia computerizata. Este disponibila in anumite institutii de referinta si poate detecta hemoragia, inflamatia creierului, corpii straini penetranti si fracturile de craniu reduse cu infundare.
• Interpretarea imaginilor rezonantei magnetice nucleare (RMN sau MRI)
• Evaluarea potentialelor acustice evocate (semnale inregistrate electrofiziologic de pe trunchiul cerebral si de pe nervul acusticovestibular) pentru determinarea unor functii ale trunchiului cerebral
• Masurarea presiunii intracraniene, care poate determina gravitatea unei cresteri a presiunii intracraniene si este utila in evaluarea raspunsului la terapie. Pot fi indicate si alte teste de diagnostic. Aceste teste pot pune in evidenta efectele sistemice ale traumatismului sau hipoxemiei (niveluri sangvine scazute de oxigen), precum sau a bolilor preexistente. Nu se constata modificari ale constantelor hematologice sangvine in concordanta cu leziunea craniana, dar aceste evaluari pot fi, de asemenea, utile in situatiile in care se recurge la diagnosticul diferential. • Hemograma
• Profilul biochimic sangvin, inclusiv glicemia (dozarea glucozei sangvine)
• Nivelul de amoniac sangvin (ureea, azotul ureic) deoarece nivelele crescute pot fi sesizate in anumite boli hepatice (sindrom hepatoencefalic)
• Coagulograma daca hemoragia intracraniana poate fi responsabila pentru semnele neurologice
• Electrocardiograma pentru a ajuta la evaluarea frecventelor cardiace anormale
Prognosticul
Prognosticul este dependent de gradul si zona leziunii craniene, raspunsul la terapie, precum si de leziunile secundare. Coma care dureaza mai mult de 48 ore sau semnele clinice care atesta deteriorarea starii generale duc spre un prognostic grav in ceea ce priveste recuperarea pacientului.
Tratamentul
Tratamentul traumatismului cranian va depinde de cauza si de magnitudinea prejudiciului, precum si de alti factori pe care medicul vostru veterinar va trebui sa ii analizeze. Terapia initiala a traumatismului cranian va urmari stabilirea rapida a prejudiciului cranian si a statusului neurologic. Ea poate fi reprezentata de oxigenoterapie, eventual corticosteroizi (controversati), fluide hiperosmotice si examinari neurologice repetate. Durerea, convulsiile si hemoragia sunt de regula tratate de la caz la caz. Cazurile grave de traumatism cranian pot fi trimise unei clinici de urgente sau unui neurolog.
• Examinarile neurologice repetate. Daca cainele vostru prezinta semnele unui traumatism cranian, medicul vostru veterinar il va supune examenelor neurologice repetate deoarece statusul creierului lezionat se poate modifica rapid. Chiar daca cainele vostru poate parea normal la inceput, este indicat ca el sa fie supravegheat si examinat neurologic de catre medicul veterinar pentru circa 24 ore. Tulburarile pot deveni evidente pe masura ce creierul se inflameaza sau hemoragia apare in sau in afara tesutului nervos.
• Terapia de sustinere. Un cateter intravenos va fi plasat pentru a facilita administrarea fluidelor astfel incat sa poate fi prevenita deshidratarea pacientului. Medicul vostru veterinar ii poate prescrie animalutului vostru analgezice daca este necesar. Este posibil ca animalutul vostru sa trebuiasca sa fie sedat sau anesteziat pentru a-l impiedica sa se autoagreseze, mai ales daca este agitat. Custile vor trebui captusite cu vata sau burete. Pacientul va trebui intors de pe o parte pe alta pentru a preveni aparitia escarelor si a congestiei pulmonare. De asemenea, pacientul va trebui mentionat curat si uscat. Substantele nutritive vor fi oferite pe cale orala sau intravenos, de la caz la caz. Monitorizarea este o parte importanta a tratamentului. Temperatura cainelui vostru va trebui monitorizata, iar suportul caloric va trebui oferit la nevoie. Echilibrul hidro-electrolitic, tensiunea arteriala si cantitatea de urina evacuata vor trebui monitorizate, iar terapia cu fluide si medicamente va trebui ajustata in consecinta. Durerea va trebui controlata cu ajutorul analgezicelor cum ar fi butorfanolul. Ochii vor trebui lubrefiati daca reflexul palpebral (clipitul) este redus.
• Controlul acceselor (convulsiilor). Convulsiile pot aparea la animalele care au suferit traumatisme craniene. Diazepamul sau fenobarbitalul pot fi administrate pentru a controla aceste accese.
• Tratarea edemului si inflamatiei creierului. Pot fi administrate medicamente care previn sau trateaza inflamatia tesuturilor intracraniene. Solutiile, care dreneaza fluidele de la nivelul tesuturilor (solutiile hiperosmotice) si/sau diminua productia lichidului cefalorahidian, de tipul manitolului, pot fi administrate. Oxigenoterapia poate fi, de asemenea, recomandata. O atentie suplimentara trebuie avuta sa se evite (pe cat se poate) reflexele de tuse sau stranut deoarece ele cresc presiunea intracraniana. Orice crestere a inflamatiei creierului sau a presiunii intracraniene poate contribui la deteriorarea neurologica, cum ar fi depresie, stupoare sau coma.
• Oxigenul poate ajuta la involutia edemului cerebral si poate preveni progresia leziunii cerebrale. Oxigenul poate fi asigurat prin intermediul unei masti faciale, cu ajutorul unei canule nazale sau a unei custii de oxigen. Daca pacientul nu respira in mod corespunzator si are nivele sangvine ridicate de dioxid de carbon, poate fi necesara instituirea respiratiei artificiale dupa intubare – un tub este plasat in trahee si respiratia este mentinuta prin utilizarea unui balon respirator actionat manual sau a unui ventilator mecanic. Acest lucru poate ajuta la reducerea gradului edemului cerebral si la preventia progresiei leziunii craniene.
• Hemoragia evidenta va trebui controlata ca in cazul oricarui traumatism. Evaluarea prejudiciului traumatic asupra cavitatilor organismului, toracica si abdominala, cum ar fi sangerarea anormala, acumularea aerului (hemotorax si pneumotorax) sau fracturile osoase vor trebui controlate dupa stabilizarea initiala a pacientului.
• Ridicarea capului poate fi utila pentru a diminua presiunea intracraniana si pentru facilitarea resorbtiei lichidului cefalorahidian. Atunci cand pacientul este mobilizat, este important sa preveniti compresia venelor jugulare, deoarece aceasta poate cauza cresterea presiunii intracraniene si poate duce la o deteriorare a statusului neurologic al pacientului.
• Fracturile de craniu. Tratamentul conservator, nechirugical poate fi recomandat in cazul fracturilor care nu sunt insotite de deplasarea fragmentelor fracturate (nu si-au schimbat pozitia). Totusi, fracturile care impun presiune asupra creierului – care sunt deplasate in spre interior (fracturi cu infundare) – vor trebui inlaturate sau remediate chirurgical.
• Tratarea socului. Daca cainele vostru prezinta semnele specifice socului sau altor leziuni asociate traumatismului, tratamentul specific acestor conditii va trebui instituit. Fluidele administrate intravenos pot fi administrate in prima instanta pentru a trata socul. Dextroza poate fi adaugata daca este semnalata hipoglicemia (niveluri sangvine scazute ale glucozei). Fluidele pot fi de asemenea utilizate pentru a mentine tensiunea arteriala care la randul ei ajuta la mentinerea unei aprovizionari adecvate cu sange a creierului. Agentii hiperosmotici de tipul manitolului sunt adesea utilizati la pacientii cu traumatisme craniene, mai ales la cei la care se suspecteaza sau s-a confirmat prezenta edemului cerebral, cresterea presiunii intracraniene sau deteriorarea statusului neurologic.
Ingrijirea la domiciliu si preventia
Traumatismul cranian este o urgenta care poate pune in pericol viata pacientului. Daca suspectati ca, cainele vostru a suferit un traumatism cranian, duceti-l la medicul vostru veterinar pentru un consult cat mai curand posibil. In timp ce asteptati ca animalutul vostru sa fie examinat, mentineti-l cald, sustineti-i capul ridicat sau la acelasi nivel cu restul corpului si minimalizati cat mai mult cu putiinta presiunea exercitata pe gatul, capul sau spatele lui. Fiti atenti atunci cand va manipulati cainele pentru a evita sa fiti muscati. Este posibil ca el sa nu fie constient de ceea ce face, astfel ca va poate rani din greseala. Tratamentul optim pentru cainele vostru trebuie sa fie reprezentat de o combinatie a ingrijirii la domiciliu cu cea veterinara de specialitate. Administrati-i cainelui vostru medicatia prescrisa exact asa cum v-a fost recomandat si contactati-va medicul veterinar daca intampinati probleme in tratarea companionului vostru. Observati-i nivelul general de activitate al cainelui vostru, apetitul si atentia (curiozitatea). Acasa, mentineti-va animalutul intr-o regiune ce poate fi supravegheata. Reevaluarea este adesea recomandata la circa 3-4 zile de la externare. Bineinteles, ca vizitele medicale ulterioare vor depinde de gravitatea bolii cainelui, raspunsul la terapie si recomandarile medicului vostru veterinar. Recuperarea poate dura cateva zile dupa prejudiciul acut. Cateodata este posibil ca ea sa dureze si mai mult de 6 luni pana la disparitia anumitor semne neurologice. Este important sa va inarmati cu rabdare atunci cand vine vorba de un pacient cu traumatism cranian si sa fiti pregatiti sa-i oferiti acestuia o asistenta permanenta la domiciliu, daca va fi cazul. Starea generala a pacientilor se va ameliora lent, iar gradul de recuperare poate fi imposibil de prevazut. Tineti-va cainele in lesa pentru a evita eventualele accidente care ar putea conduce la traumatisme craniene. Aveti o grija deosebita cu animalutele fricoase; ele se pot aventura in strada sau pe sosele. Nu lasati cainii afara din casa singuri, nesupravegheati si nepurtati in lesa. Cateii in mod particular sunt predispusi traumatismelor craniene prin strivire atunci cand ii calcam, ii prindem sub sezlong, etc. Nu le permiteti copiilor mici sa se joace nesupravegheati cu cateii.
