Limfomul este cea mai comuna forma de cancer la pisici. Limfomul este un cancer al limfocitelor, un tip de celule albe din sange raspandite in tot corpul. Diagnosticarea si tratamentul necesita ingrijire medicala veterinara.

Nume medical:
Limfom, Limfom malign, Limfosarcom

Semnalmente:
Limfom mediastinal (torace sau piept), Dispnee (dificultate in respiratie), limfom alimentar (pe tubul digestiv), Pierderea in greutate, Voma, Diaree, Anorexie (scaderea poftei de mancare), Limfom multicentric (multiple organe si sisteme), Anemie, Icter

Incidenta:
Lifomul este considerat de multa vreme ca fiind cea mai comuna forma de cancer care afecteaza pisicile. Prevalenta sa poate atinge chiar 200 de pisici din 100000, sau 0,2%.

Raspandire:
Acest tip de cancer este intalnit in toata lumea, dar este mai prevalentin zonele cu numar mare de pisici cu leucemie virala felina si/ sau virusul imunodeficientei feline.

Semne Medicale:
Limfom nazal - stranut, alopecie (caderea parului), epistaxis (sangerari nazale), dispnee (dificultate in respiratie), deformari ale fetei; limfom ocular - orbire, aspect anormal al ochiului; limfom cutanat - alopecie (caderea parului), inflamatii ale pielii (roseata, exfolieri, cruste); limfom al maduvei spinarii sau al sistemului nervos central - tulburari de comportament, ataxie (dificultati in mers); limfom renal - polidipsie (sete excesiva), poliurie (productie de urina in exces), voma, anorexie (scaderea consumului de hrana), pierderea in greutate.

Cauze:
Cauza limfomului este necunoscuta. Leucemia virala felina si virusul imunodeficientei feline predispun pisicile la dezvoltarea limfomului.

Diagnostic:
Diagnosticul diferential depinde de localizarea limfomului: sindromul intestinal inflamator, afectiuni cardiace, peritonita infectioasa felina, hernie diafragmatica, afectiuni hepatice, rinita, dermatita alergica, dermatomicoza (infectie fungica a pielii), colaps renal, cancer.

Recomandari:
Limfomul poate afecta orice parte a corpului. A fost diagnosticat si la pisici de numai 4 luni, insa este mai comun la pisici cu varste mai mari de 9 ani. Pisicile cu leucemie virala tind sa dezvolte limfom la 4-6 ani. Pisicile siameze sunt mai predispuse la dezvoltarea limfomului.

Semnele clinice depind de localizarea limfomului. Cel mai des afectat este stomacul si/sau intestinele (limfom alimentar) si se manifesta prin pierdere in greutate, voma, diaree si anorexie. Urmatoarea parte a corpului ca incidenta este cavitatea toracica (limfom mediastinal) si se manifesta prin rata crescuta de respiratie si dificultate in respiratie. Mai pot fi afectate si ficatul, splina si nodulii limfatici, cu semne clinice ca scaderea in greutate, anorexie si, posibil, icter. Nasul poate fi afectat (limfom nazal), manifestandu-se prin stranut, sangerari nazale, secretii nazale (adesea dintr-o singura nara) si, in unele cazuri, deformarea fetei. Limfomul creierului/ al maduvei osoase (limfomul sistemului nervos central) se manifesta prin schimbarea comportamentului si mers cu dificultate. Limfomul rinichilor (limfom renal) se manifesta prin pierdere in greutate, consum crescut de apa si urinare in cantitati crescute si, in unele cazuri, voma. Si pielea poate fi afectata (limfom cutanat) si se manifesta prin alopecie, cruste, scorojirea pielii si inrosirea pielii. Anemia este o manifestare comuna tuturor tipurilor de limfom.

Tratament acasa:
Tratarea limfomului necesita ingrijire medicala veterinara. Ingrijirea la domiciliu este importanta odata ce a fost initiat tratamentul. Avand in vedere ca leucemia virala si virusul imunodeficitar felin predispun la formarea limfomului, cel mai bine este sa tineti pisicile in casa pentru a reduce riscul de expunere la acesti virusi. In cazurile suspecte, trebuie efectuate teste pentru identificarea celor doi virusi. Pisicile cu rezultat pozitiv la analize trebuie separate de pisicile cu rezultat negativ la analize.

Tratament medical:
Diagnosticul de limfom se poate pune dupa observarea limfocitelor maligne in cadrul unei analize citologice la microscop. Medicul veterinar poate folosi examenul radiologic sau ecografic pentru a identifica organele care pot contine limfocite maligne. O aspiratie cu ac fin sau biopsie a organelor suspicionate poate oferi un diagnostic cert. Odata diagnosticul pus, medicul veterinar va face un plan de tratament adaptat fiecarui pacient in functie de zonele afectate de limfom.

Chimioterapia este cel mai eficient mijloc de a tratament in cele mai multe cazuri de limfom. In functie de zona afectata, tratamente speciale, cum ar fi cel radiologic pentru limfomul nazal, pot fi recomandate. Exista o varietate intreaga de protocoale de tratament radiologic sau chimioterapic pe care un medic veterinar le poate recomanda pe baza conditiilor specifice ale fiecarui pacient. Majoritatea pisicilor reactioneaza foarte bine la chimioterapie si la tratamentul cu radiatii.

Tratament recomandat:
Numai medicul veterinar poate diagnostica si trata limfomul felin. In functie de caz, poate fi consultat si un medic veterinar oncolog.

Documentatie:
Desi limfomul felin poate fi rareori vindecat, tratamentele existente pot prelungi viata si pot imbunatati calitatea vietii multor pisici diagnosticate cu aceasta boala.