Istoricul si originea
O soparla perfecta pentru atat pentru incepatori, cat si pentru crescatorii experimentati, agama cu barba este originara de pe continentul australian, cu precadere din zona centrala a acestuia, fiind intalnita insa si in est. Dragonul barbos prefera suprafetele semi-aride pana la aride, stancoase. De altfel, nu este intalnita in regiunile de coasta, cu o umiditate ridicata, ale Australiei.
Este o specie terestra, diurna, semi-arboricola.
Agama cu barba a fost descrisa pentru prima oara in 1926, de catre Ernst Ahl, care a inclus-o in genul Amphibolurus si a denumit-o Amphibolurus vitticeps.
Clasificarea
Clasa Reptilia
Ordinul Squamata
Familia Agamidae
Genul Pogona
Specia Pogona vitticeps
Achizitionarea
Incepand cu anii '60, exporturile de agame cu barba salbatice de pe teritoriul Australiei au fost interzise in totalitate, astfel ca soparla a fost crescuta strict in captivitate in toata lumea. Treptat, dragonul barbos a devenit o prezenta tot mai frecventa in casele iubitorilor de animale cu sange rece, intrucat este docil, prietenos si nu necesita ingrijiri minutioase.
La achizitionare, se recomanda alegerea unui exemplar tanar de agama cu barba, care se va adapta cu mai multa usurinta in noua casa. Totodata, este important ca exemplarul ales sa fie sanatos (sa nu fie lipsit de vlaga, rani, membre lipsa etc.). In acest sens, o informare cu privire la standardul speciei, la aspectul sau si la bolile la care este predispusa agama cu barba va elimina riscul achizitionarii unui exemplar cu probleme.
Aspectul exterior si dimensiunile
Agama cu barba atinge la maturitate dimensiuni cuprinse intre circa 30 si 60 cm. Are corpul solid, picioarele robuste si capul mare. Intregul corp este acoperit cu solzi teposi, cei din zona gatului fiind mai pronuntati.
De altfel, denumirea de "agama cu barba" sau "dragonul barbos" este data intocmai de acest "guler" de tepi, folosit ca arma de aparare. Astfel, cand este in primejdie, soparla isi umfla gusa si isi mareste, asadar, dimensiunea capului, intimidandu-si adversarul.
In perioada de imperechere, gulerul tepos al masculilor se inchide la culoare, devenind aproape negru.
Dimorfismul sexual este pronuntat, astfel ca masculii sunt mai robusti, mai mari si mai puternici decat femelele, avand si coada mai lunga. In ceea ce le priveste pe femele, acestea au trupul gros, dar membrele, capul si coada mai delicate decat cele ale masculilor.
Agama cu barba este intalnita intr-o varietate de culori si nuante: maro, gri, roscat, rosu, galben, alb, portocaliu, uneori chiar si verde. In plus, dragonul barbos are capacitatea de a-si modifica discret culoarea, capatand nuante mai deschise ori mai inchise, in functie de necesitati (spre exemplu, un colorit mai inchis il poate ajuta sa absoarba o cantitate mai mica de caldura).
Adapostirea
Agama cu barba, ca animal de companie, are nevoie de un terariu mare, cu mult spatiu de miscare pe orizontala.
Astfel, cele mai recomandate terarii sunt cele de 120 cm lungime si 60 cm latime, care sunt ideale pentru o soparla matura.
Substratul ideal pentru agama cu barba este nisipul foarte fin, cu particule rotunjite. Detinatorii de astfel de soparle trebuie sa evite nisipul ascutit, deoarece poate ajunge in stomacul delicat al animalelor ducand la constipatie, care in unele cazuri este fatala. Pentru terariul agamei cu barba pot fi folosite si ziare vechi sau servetele.
Terariul acestor soparle poate fi decorat cu pietre sau crengi uscate, pe care agama cu barba se va catara. De asemenea, terariul trebuie echipat cu un bec cu ultraviolete, un bec pentru incalzire, care trebuie pozitionat la 50 de cm distanta de locul unde va sta soparla, un termometru si un higrometru, care masoara temperatura si umiditatea.
Agama cu barba este o reptila diurna, care are nevoie de foarte multa lumina. Astfel, terariul soparlei trebuie pozitionat intr-un loc in care va avea parte de 14 ore de lumina in sezonul cald si 10 ore de lumina in sezonul rece.
In plus, pe timpul iernii, soparla trebuie sa stea la caldura, in camere cu temperatura de peste 20 de grade. Umiditatea din terariu trebuie sa fie intre 25% si 40%, in caz contrar agama cu barba se poate imbolnavi. Infectiile respiratorii sau tegumentare sunt cele mai frecvente la aceasta soparla.
In terariu mai trebuie sa existe si un vas pentru mancare, in care trebuie sa fie in permanenta praf de carbonat de calciu si multivitamine.
Hranirea
Agama cu barba este o soparla omnivora, care se hraneste cu insecte. Detinatorii de astfel de soparle trebuie sa fie insa atenti la dimensiunea insectelor, care nu trebuie sa depaseasca distanta dintre ochii soparlei. Pe masura ce inainteaza in varsta, soparlele pot fi hranite si cu vegetale.
Puii de agama cu barba se hranesc cu greieri, lacuste, gandaci, viermi sau larve mici. La maturitate, agama cu barba consuma cu predilectie vegetale.
Soparla nu are nevoie de apa in mod special. Astfel, pentru a asigura necesarul de apa, detinatorii de soparle pot pulveriza putina apa pe capul soparlei, care va linge apa care se scurge.
Aspecte particulare
Agama cu barba este una dintre cele mai prolifice soparle. In general, imperecherea are loc dupa perioada de iernare (decembrie - februarie). Dupa copulare, femela va depune ouale in substratul din terariu. De obicei proprietarii de soparle trebuie sa asigure femelei un substrat consistent, format din pamant si nisip, care trebuie mentinut umed, prin udari frecvente.
Dupa depuneere, ouale de agama cu barba sunt transferate intr-o cutie cu vermiculita umeda care se introduce in incubator, unde va ramane aproximativ 80 de zile.
Boli si afectiuni curente
Bolile cu care se poate confrunta agama cu barba sunt cele respiratorii si tegumentare. In plus, adenovirozele se manifesta destul de grav, ducand la boli hepatice si chiar deces. Lipsa poftei de mancare, lipsa energiei sau diareea sunt principalele semne ale adenovirozelor.
Autor: Mihaela Rotaru
Surse foto: a-z-animals.com, valueaquatics.co.uk, animal-world.com, true-wildlife.blogspot.com
Foto: careforbeardeddragons.blogspot.com, petwatch.net, flickr.com, davidkphotography.com
