Porcusorul de Guineea

1/1109
label Diverse autorenew 25 Oct 2012, 00:00
In ciuda numelui sau, micul rozator nu este inrudit cu porcii si nu este originar din Guineea (Africa).

Folosit in America de Sud ca sursa de hrana, porcusorul de Guineea s-a raspandit in restul lumii ca animal de companie docil si usor de ingrijit. In ultimele 200 de ani, porcusorul de Guineea a fost utilizat si ca animal de laborator. Inlocuit in mare parte de soareci si sobolani, rozatorul joaca in continuare in rol important in cercetarea medicala a unor boli ca diabetul zaharat tip 1 si a complicatiilor din timpul sarcinii.

Istoricul si originea

Porcusorul de Guineea a fost domesticit in urma cu peste 7000 ani in zona Muntilor Anzi din America de Sud si crescut in captivitate ca sursa de hrana. Prezent in cultura triburilor sud-americane, porcusorul de Guineea juca un rol important in medicina traditionala, dar si in cadrul unor ceremonii religioase.

Dupa ce Imperiul Incas a fost cucerit de colonizatorii spanioli in 1532, porcusorul de Guineea a ajuns in Europa, unde a devenit un animal de companie pentru aristocrati. Cele mai vechi mentiuni istorice ale porcusorului de Guineea dateaza din 1547, insa rozatorul a devenit faimos abia mai tarziu, ca animal de companie al Reginei Elisabeta I a Marii Britanii.

Originea numelui porcusorului de Guineea are numeroase explicatii, insa niciuna nu este acceptata in mod general. Traducerile numelor internationale ale rozatorului includ multe mentiuni ale porcului, dar si iepure sau marmote. Nici particula Guineea nu are o explicatie clara, dar se presupune ca porcusorii au facut o escala in regiunea africana inainte de a fi preluati de comercianti si adusi in Europa.

Aspectul exterior si dimensiunile

Porcusorul de Guineea are un corp scurt si solid, un cap mare, picioare scurte si nu poseda coada. Un animal adult ajunge la lungimea medie de 20-25 cm si la o greutate intre 0,6 si 1,2 kg. Mai rar, pot aparea exemplare mai mici sau mai mari decat standardul general acceptat. Varsta medie este de 4-5 ani, dar unele exemplare ajung si la varsta de 8 ani, iar cel mai batran porcusor de Guineea a trait aproape 15 ani.

Incrucisarea porcilor de Guineea pentru producerea de diferite varietati cu blana deosebita dateaza dinainte de colonizarea Americii de Sud. In prezent, exista doua varietati foarte raspandite printre amatorii de animale de companie, porcusorul de Guineea cu blana scurta si cel Abisinian, dar si multe alte varietati recunoscute, ce participa la competitii.

Cunoscut si ca American short haired sau English short haired, porcusorul de Guineea cu blana scurta are un par fin si lucios si seamana cel mai mult cu stramosii salbatici ai speciei.

Porcusorul de Guineea Abisinian poate avea blana lunga sau scurta, dar elementul ce il deosebeste de alte varietati sunt vartejurile de blana. La exemplarele perfecte, prezente in competitii, pot fi observate opt vartejuri: cate unul pe fiecare umar si coapsa, patru pe spate si doua pe fese.

Alte varietati cunoscute de porcusor de Guineea sunt cel peruvian, Silkie (Sheltie), Rex, Teddy, Texel si Skinny, porcusor de Guineea fara blana.

Personalitatea

Indiferent de varietatile cu blana diferita, cei mai multi porcusori de Guineea au aceeasi personalitate, sunt rozatoare blande si sociabile.

Se numara printre cele mai inteligente rozatoare si in salbaticie pot invata trasee complexe catre sursele de hrana, pe care nu le uita timp de luni de zile.

Sunt speriosi, iar reactiile la un zgomot puternic pot varia de la "inghetarea" pe loc pana la fuga si ascundere. Sunt animale sociale, carora le place sa locuiasca fie in grup, fie sa primeasca cat mai multa atentie din partea oamenilor.

Porcusorul de Guineea comunica in principal prin sunete, avand sapte tipuri principale de sunete. Micile rozatoare au sunete diferite pentru momentele cand sunt entuziasmate, cand sunt mangaiate, sunete pentru stabilirea dominantei in grup, sunete speciale pentru momentele in care sunt urmariti, sunete de avertizare, de nemultumire si pentru situatii de stres.

Animal de companie ce necesita mai putina ingrijire decat un caine sau o pisica, porcusorul de Guineea poate fi ingrijit chiar si de copii, insa varsta minima recomandata este de 10 ani, atunci cand copiii nu sunt supravegheati de un adult.

Aspecte particulare

Porcusorul de Guineea poate fi gazduit intr-un acvariu sau intr-o cusca si prefera compania altor exemplare din specia sa, indiferent de sex. Aceste rozatoare prefera sa fie tinute separate de alte specii, chiar daca este vorba de rozatoare mai mici, ca hamsterii sau gerbilii.

In grup, porcusorul de Guineea isi stabileste dominanta prin muscaturi la nivelul urechilor, prin zgomote agresive si chiar prin atacuri. Micile rozatoare sud-americane au un auz fin, motiv pentru care se recomanda ferirea lor de zgomote puternice regulate, dar si un miros si un simt tactil dezvoltat. Vederea lor nu este la fel de dezvoltata ca cea a oamenilor, dar au camp vizual mai larg si pot vedea partial culori.

Deoarece sunt foarte prolifici, se recomanda despartirea puilor in functie de sex dupa aproximativ 3-5 saptamani de la nastere. Daca masculii ajung la o greutate de aproximativ 400 grame inainte de termen, incep sa manifeste comportamentul sexual, incercand sa se urce fie pe mama, fie pe surori.

Boli si afectiuni curente

Porcusorul de Guineea este un rozator rezistent, care nu se imbolnaveste usor atunci cand beneficiaza de o dieta corespunzatoare. Cele mai des intalnite probleme de sanatate sunt minore: scorbut in cazul unei diete cu deficienta de vitamina C si diaree. Rozatoarele sud-americane pot insa suferi si de infectii respiratorii sau probleme cauzate de paduchi, acarieni si ciuperci.

Porcusorul de Guineea are o temperatura a corpului de 38-40 C, iar corpul sau compact il face mai rezistent la frig decat la caldura in exces. Daca sunt tinuti intr-un mediu expus unor temperaturi constante mai mari de 32 grade, porcusorii de Guineea pot muri de hipertermie. Sunt sensibili si la curentii de aer.

Simptomele bolilor sunt in general ascunse bine de catre aceste rozatoare, astfel ca problemele de sanatate sunt diagnosticate de cele mai multe ori intr-o faza terminala. Sunt foarte sensibili la antibiotice, lucru ce ingreuneaza si mai mult tratamentul in cazul unei infectii.

Sursa foto: Vegetablegardener.com, Pamperedpetsltd.co.uk, Guineapigruninfo.com, Amateuranimaladventures.wordpress.com